În prezent, mii de copii orfani au rămas singuri cu soldații ruși, fiind expuşi riscurilor de înfometare, frig şi trafic de persoane. Peste 100.000 de copii ucraineni locuiesc în orfelinate şi instituţii de îngrijire a copilului, fiind șanse mari să fie abandonați în Ucraina.

„Ucraina are una dintre cele mai ridicate rate a copiilor instituţionalizaţi din Europa, cu 1,3% dintre copii trăind într-o formă de îngrijire instituţionalizată. Mulţi dintre ei rămân captivi în astfel de instituţii, care nu sunt sigure, după bombardarea unui orfelinat, în 25 februarie.

Agresiunea militară asupra Ucrainei a condus la un aflux de refugiaţi de peste 2.698.280 de persoane care au ales să părăsească ţara prin graniţele României, Poloniei, Slovaciei, Ungariei şi Moldovei, în marea lor majoritate copii şi femei.

Salvaţi Copiii lucrează pentru a identifica familiile şi pentru a reuni copiii cu familiile extinse sau cu prieteni din Ucraina, România, Polonia şi alte state vecine, unde ucrainenii se refugiază din calea războiului”, a transmis organizația neguvernamentală Salvați Copiii.

Aproape 7.000 de copii ucraineni au beneficiat de asistență umanitară în România

În prezent, există o nevoie urgentă de asistenţa umanitară rapidă şi de suport emoțional la frontieră şi în centrele de cazare pentru refugiații de război. Conform informațiilor transmise de Salvați Copiii, un grup vulnerabil special îl reprezintă băieții și fetele care provin din sistemul de protecţie a copilului din Ucraina.

De pe 24 februarie și până acum, 6.998 de copii ucraineni şi 6.038 de adulţi (femei, vârstnici, familii extinse) au primit asistenţă umanitară imediată oferită de organizația neguvernamentală Salvaţi Copiii România. De asemenea, au fost dezvoltate servicii de asistenţă psiho-emoţională pentru copiii nevoiţi să îşi abandoneze casa și țara natală.

Nu doar Salvați Copiii România a ajutat enorm refugiații ucraineni, ci și Asociația Speranță pentru România, care a strâns 6.000 de euro, ȋntre 26 februarie și 9 martie, pentru ucrainenii care fug de război.

Asociația Speranță pentru România a strâns 6.000 de euro pentru ucrainenii care fug de război

Banii donați de români inimoși s-au transformat ȋn alimente, pamperși, pături, alimentarea cu combustibil a convoaielor alimentare și alte produse esențiale, care au ajuns la centre de refugiați din Ucraina și în zonele de conflict, anunță Asociația Speranță pentru România.

„Prima dată am pornit spre vama Siret, ȋn 28 februarie. Acolo am aflat că marile nevoi sunt peste graniță. Cei care veneau ȋn România, ȋn primele zile, erau doar ȋn tranzit spre Occident și găseau deja mâncare și apă. Așadar, am schimbat destinația către Cernăuți, unde am oferit ajutoarele unui centru de colectare dintr-o școală tehnică.

Voluntarii le-au împachetat și le-au trimis direct către zonele de conflict. Toată acțiunea s-a făcut cu aprobări din partea Primăriei Cernăuți, care avea școala respectivă în gestiune. Tot în școala respectivă, în sala de sport, erau cazați cei care veneau din mijlocul războiului. Deci o parte dintre alimente mergeau și către cei cazați”, spune Samuel Negoiescu, fondatorul Asociației Speranță pentru România și inițiatorul acțiunii caritabile.

Povești sfâșietoare dincolo de granița cu Ucraina

Ȋn primul drum al Asociației Speranță pentru România în Ucraina, voluntarii au întâlnit-o pe Lena, o mămică de numai 26 de ani. Lena fugise din Kiev. De origine din Republica Moldova, ea a devenit ucraineană prin căsătorie. Lena, împreună cu copilaşul său, au prins teroarea primelor bombardamente asupra Kievului. Războiul a obligat-o să își adăpostească copilul prin staţiile de metrou ale capitalei ucrainene.

Tot de dragul copilaşului, Lena a luat calea Cernăuțiului, cu gândul să ajungă în România şi apoi în Germania, la mama sa. Până la Cernăuţi a însoţit-o soţul, care a fost obligat să se întoarcă pe front, pentru a-și apăra țara.  Cu lacrimi în ochi, Lena a mărturisit că nu ştie dacă își va revedea soțul și nici dacă micuțul pe care îl strânge la piept îşi va mai reîntâlni tatăl. Aceasta este doar una dintre poveștile sfâșietoare pe care voluntarii din asociație le-au ȋntâlnit.

„Cel mai mult m-au impresionat mamele cu copii mici, care au rămas fără un acoperiș deasupra capului. Primul gând pe care l-am avut a fost să mă pun eu în acea situație, iar soția mea împreună cu copilul nostru să fie acolo; acest lucru m-a emoționat peste măsură. Am primit și o mulțime de apeluri prin care oamenii îmi spuneau că vor să ajute, măcar să cazeze refugiați. Un alt lucru care m-a impresionat a fost faptul că, la vamă, s-a stat chiar și 2 zile, în frig, fără odihnă, iar acest chin l-am văzut cu ochii mei”, își amintește fondatorul Asociației Speranță pentru România.