listate pe piete reglementate trebuie sa fie aprobata de AGA, iar administratorii vor putea decide, in urma delegarii de atributii, majorarea capitalului social in limitele nivelului fixat de actul constitutiv sau adunarea generala extraordinara a actionarilor. Chiar daca, la o prima vedere, prin aceste prevederi se poate micsora timpul in care o societate se poate finanta de pe piata de capital prin majorarea capitalului social, tot va dura cateva luni pana cand societatea poate sa dispuna de bani, pentru ca si inainte de aparitia acestei prevederi consiliul de administratie al societatii putea fi delegat pentru a decide majorarea capitalului social. Intr-o estimare realizata de revista Capital, pentru ca o societate sa se finanteze de pe piata de capital este nevoie de o perioada minima de cinci luni, in conditiile in care toate etapele se desfasoara in cel mai scurt timp. Singura noutate este ca actionarii vor putea fixa, in linii generale, strategia de finantare a societatii, iar consiliul de administratie va decide cand este oportun sa se finanteze.Majorarea capitalului social prin aport in natura a fost deseori o masura controversata, din cauza unor abuzuri realizate de actionarii majoritari care aprobau o astfel de actiune. Un exemplu clasic este aportul unui elicopter la capitalul social al unei societati cu activitati de comert. Tocmai din aceasta cauza, in legea precedenta aceasta posibilitate de majorare a capitalului social a fost interzisa. In noua lege sunt acceptate, din nou, majorarile de capital social prin aport in natura; de asemenea, nu mai este obligatoriu sa fie precedata de reevaluarea patrimoniului, insa au fost introduse conditii mult mai stricte. Biroul de presa al CNVM ne-a comunicat ca „desi nu mai este obligatorie reevaluarea patrimoniului, in lege sunt mai multe elemente prin care se poate controla o astfel de actiune: evaluarea aporturilor se face de catre experti independenti, numarul de actiuni se determina ca raport intre valoarea aportului data de experti si cea mai mare valoare dintre: pretul de piata al unei actiuni, valoarea pe actiune calculata in baza activului net contabil sau valoarea nominala a actiunii. Mai mult, decizia de majorare a capitalului social prin aport in natura poate fi luata numai in adunarea generala extraordinara a actionarilor, la care participa cel putin 3/4 din numarul actionarilor, si cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin 75% din drepturile de vot”. Aceste conditii sunt greu de indeplinit doar in cazul unor societati cu structuri ale actionariatului foarte dispersate, spune Gratiela Iordache, presedintele Asociatiei Actionarilor din Romania (AAR). si in cazul majorarilor de capital prin aport in numerar este o prevedere care in prima instanta poate speria: dreptul de preferinta a actionarilor de a subscrie noile actiuni poate fi ridicat prin decizia AGA extraordinara. Insa si aici sunt intalnite aceleasi reguli: participa cel putin 3/4 din numarul actionarilor si cu votul unui numar de actionari care sa reprezinte cel putin 75% din drepturile de vot.Prevederile privind posibilitatea de squeeze-out (dreptul actionarului majoritar sa solicite celorlalti actionari sa ii vanda actiunile in anumite conditii) si sell-out (dreptul actionarilor minoritari sa solicite actionarului majoritar sa le cumpere actiunile) erau necesare inca de acum doi ani. Chiar daca prevederile legii nu sunt destul de clare, Olimp Barbulescu, jurist consilier CNVM, spune ca, in spiritul legii, se intelege ca in anumite conditii actionarul majoritar are dreptul sa ceara celorlalti actionari sa vanda actiunile detinute, iar acestia din urma au obligatia sa raspunda cererii si viceversa, actionarii minoritari pot sa ceara actionarului majoritar sa le cumpere actiunile, iar acesta este obligat sa le achizitioneze. Insa indeplinirea conditiilor in care se pot aplica cele doua metode (ofertantul beneficiaza de posibilitatea de squeeze-out doar in cazul in care detine actiuni reprezentand mai mult de 95% din capitalul social sau a achizitionat, in cadrul ofertei publice de cumparare, mai mult de 90% din cele vizate; un actionar minoritar are dreptul sa solicite actionarului care detine mai mult de 95% din capitalul social sa-i cumpere actiunile) este departe de a fi facila. In 2003 si in prima jumatate a acestui an au avut loc peste 200 de oferte publice de preluare, insa cazurile in care se puteau aplica cele doua metode sunt foarte putine, aproximativ 20%.