gestiune colectiva 6,2% din cifra lor de afaceri pentru drepturi de autor si drepturi conexe. "Daca adaugam acestor sume si taxele pentru drepturile de transmisie a programelor platite proprietarilor de canale TV, ajungem la o cota de 40% din cifra de afaceri a cablistilor", declara Radu Petric, presedintele Asociatiei de Comunicatii prin Cablu (ACC).Acest procentaj este destul de ridicat, in conditiile in care industria cablului necesita investitii masive in mentinerea si, mai ales, in moderniz
gestiune colectiva 6,2% din cifra lor de afaceri pentru drepturi de autor si drepturi conexe. „Daca adaugam acestor sume si taxele pentru drepturile de transmisie a programelor platite proprietarilor de canale TV, ajungem la o cota de 40% din cifra de afaceri a cablistilor”, declara Radu Petric, presedintele Asociatiei de Comunicatii prin Cablu (ACC).
Acest procentaj este destul de ridicat, in conditiile in care industria cablului necesita investitii masive in mentinerea si, mai ales, in modernizarea retelelor. „O infrastructura de calitate ar costa Romania aproximativ un miliard de euro”, estimeaza Radu Petric, reprezentantul cablistilor.
Daca ne uitam la principalii actori din industrie, observam ca, in afara de UPC, nici o alta mare companie (cazul RDS si Astral) nu a reusit sa atraga investitori strategici, cel putin pentru moment. In schimb, cablistii au atras fonduri de investitii care, fie vorba intre noi, asteapta cu nerabdare sa isi vanda participatiile. Dar cui? Foarte simplu: mult asteptatilor investitori strategici. si constatam ca ne aflam intr-un cerc vicios.
Una peste alta, operatorii de cablu se tem ca ar putea plati drepturi de autor de pana la 13% din cifra lor de afaceri. Oricum, actuala lege romaneasca o permite. Aceasta posibilitate descurajeaza serios investitiile, se mai plang cablistii.
Saptamana trecuta, procentele buclucase au reprezentat subiect de negociere intre reprezentantii cablistilor, Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor (ORDA) si societatile de gestiune colectiva. Aceasta la initiativa unor parlamentari, de coloratura politica diversa, de a modifica actuala lege a drepturilor de autor. Este greu de crezut ca partile implicate vor ajunge la un acord privind valoarea plafonului maxim al drepturilor de autor. In orice caz, decizia privind forma finala a legii de modificare o vor avea membrii Comisiei de cultura a Camerei Deputatilor, initiatorii legii. „Intr-adevar, taxele pentru drepturile de autor percepute in Romania sunt prea ridicate, daca facem o comparatie cu nivelul din statele est-europene”, spune Mona Musca, deputat PNL, membra a Comisiei de Cultura din Camera.
Reprezentantii muzicienilor, creatorilor de opere audiovizuale, interpretilor au invocat, de-a lungul timpului, dreptul artistului la protectia proprietatii sale intelectuale, prevazuta de Constitutia romaneasca si de Declaratia universala a drepturilor omului. „Drepturile de autor reprezinta proprietate intelectuala si creatorii din audiovizual sunt hotarati sa o apere pana la cele mai inalte instante din tara si din Europa”, afirma regizorul Mircea Muresean, presedinte Dacin Sara, una dintre cele mai importante societati de gestiune colectiva.
Companiile de cablu sunt de acord cu justetea platii drepturilor de autor, insa cer mai multa transparenta in ceea ce priveste redistribuirea banilor catre artisti. In realitate, prea putini bani din sumele colectate de la societatile de cablu ajung la artistii romani. Aceasta si pentru ca 95% din productiile artistice prezente in audiovizual sunt de provenienta straina.
Practic, companiile de cablu au sanse destul de mari sa modifice, prin noua lege, cota de taxare pe drepturi intelectuale. In orice caz, companiile de cablu sunt destul de obisnuite cu „razboaiele” impotriva taxarii excesive. Sa ne amintim de conflictul privind taxa pentru cinematografie sau taxa pe stalp platita catre Electrica. O industrie cu aproximativ trei milioane de abonati, care genereaza venituri de peste 100 milioane de dolari, pare o vaca buna de muls. Totusi, riscul pe termen scurt este sa omoram vaca.
Mai ales ca orice taxa care ii incarca pe cablisti este suportata aproape exclusiv din propriile venituri, nefiind inclusa in abonament. Este de notorietate ca abonamentele din Romania (circa 4 USD pe luna) sunt cele mai mici din Europa Centrala si de Est, din cauza nivelului de trai scazut. Inutil de precizat ca orice cent adaugat pe factura de cablu poate duce la debransarea abonatilor si, implicit, la scaderea cifrei de afaceri. Or, de bine de rau, profitul este una din principalele surse de finantare ale cablistilor.
Daca inmultim cei patru dolari, cat reprezinta un abonament, cu circa trei milioane de abonati, vom obtine venituri de 12 milioane de dolari lunar si de 144 de milioane de dolari pe an. Un singur procent din aceasta suma inseamna 1,4 milioane de dolari. Cele 13 procente pe care, prin lege, operatorii de cablu ar putea sa le plateasca artistilor inseamna 18 milioane de dolari, suma care da dimensiunea mizei in disputa dintre artisti si cablisti.
Societatile de gestiune colectiva acuza:
– Industria de cablu refuza sa plateasca sumele datorate.
– Industria de cablu nu doreste sprijinirea culturii romanesti.
– Organismele similare din alte tari au colectat sume mult mai mari decat cele din Romania.
Operatorii de cablu raspund:
– Reticenta cablistilor de a plati sumele datorate se explica prin refuzul societatilor de gestiune de a face publica destinatia sumelor platite in contul drepturilor de autor.
– Plata drepturilor de autor nu reprezinta o modalitate de a „sprijini” ceva sau pe cineva, ci este un principiu universal acceptat, prin care autorii trebuie recompensati pentru creatiile lor.
– In toate celelalte tari exista principiul libertatii contractuale, conform caruia obligatiile de plata ale firmelor de cablu sunt negociate cu societatile colective de gestiune. In caz de neintelegere, se apeleaza la arbitraj, insa decizia arbitrului (spre deosebire de Romania) nu devine Hotarare de Guvern.