Alexandra Dulgheru a stat, mai bine de un an, în umbra Soranei Cârstea. După ce în 2009 şi-a adjudecat titlul de la Varşovia, oficialii turneului au declarat că este una dintre cele mai neaşteptate victorii din istoria circuitului. Anul acesta, a reconfirmat statutul de campioană în Polonia, iar la prima participare la Roland Garros a intrat direct în postura de cap de serie.
Până în mai anul trecut, cea mai mare reuşită a Alexandrei data din perioada în care juca la juniori, când a ajuns într-o finală la Wimbledon. A pierdut, la acea vreme, alături de Kristina Antoniychuk, împotriva unei echipe formate din Alisa Kleybanova şi Anastasia Pavlyuchenkova. Acum, în circuitul de senioare, concurează împotriva aceloraşi două jucătoare, aflate pe poziţiile 28 şi 29.
Ulterior intrării în turneul profesionist, Alexandra a suferit accidentări succesive, iar una dintre ele, la umăr, a obligat-o să stea pe tuşă un an întreg. Prin urmare, termina anul 2006 pe locul 640 în clasamentul profesionist de tenis (WTA). La finalul lui 2007, ajunsese pe locul 249, iar un an mai târziu cădea peste o sută de locuri, până pe 385. A fost momentul în care a făcut un pas important înainte. Începând cu finalul anului 2008, are doi antrenori, un metodist şi un preparator fizic, cu care lucrează pe terenurile de la clubul bucureştean Pescariu Sports&Spa.
Deşi cei mai mulţi dintre noi am privi-o ca pe o puştoaică, în lumea tenisului, vârsta ei, de 21 de ani, este mai degrabă medie. Drept dovadă, două dintre primele trei competitoare de la turneul de Grand Slam de la Rolland Garros, Timea Bacsinszky (locul 40 mondial) şi Caroline Wozniacki (locul 3 mondial), sunt mai mici cu câteva luni decât Alexandra.
2009, anul schimbării. 2010, anul gloriei
Anul trecut, Alexandra spunea că speranţa sa în legătură cu participarea la turneul de la Varşovia era să câştige destui bani cât să-şi ia un telefon Blackberry. La câteva ore după ce-şi adjudeca trofeul, declara că, ţinând cont că suma cu care urma să plece din Polonia era mult mai mare decât se aşteptase iniţial, o va „reinvesti“ în activitatea sportivă. Nu pe toată: de ceva timp vorbeşte cu cei de acasă la un telefon, cum altfel, Blackberry.
Evident, victoria i-a adus şi avantaje mult mai semnificative. În primul rând, a urcat peste noapte de pe locul 201 pe 83. Schimbare despre care spune că i-a trezit „un sentiment bizar, pentru că ştiam cât ar fi trebuit să muncesc în mod normal pentru a face un asemenea salt în clasament“.
La ediţia din acest an a turneului de la Varşovia, concurenţa a fost mult mai acerbă, pe tabloul principal figurând trei jucătoare din top 15, inclusiv ocupanta locului secund, la acea vreme, Caroline Wozniacki, şi cea de pe locul patru, Elena Dementieva. Cu toate acestea, a câştigat turneul aproape fără probleme, ţinând cont că pe parcursul celor cinci zile ale competiţiei nu a pierdut decât un set. Ajutată şi de rezultatele bune de la câteva turnee anterioare (semifinală la Barcelona, optimi la Roma, optimi la Madrid), Alexandra a ajuns pe poziţia 32, devenind cea mai bine clasată jucătoare româncă din circuit. Performanţă care i-a adus, numai anul acesta, cecuri de 247.000 de dolari. Aceasta, în condiţiile în care, până la finalul lui 2009, reuşitele din tenis nu îi aduseseră mai mult de 228.000 de dolari.
Deşi prima jumătate de an i-a fost destul de prielnică, spune că nu şi-a fixat niciun obiectiv până la finalul lui 2010. „Tot ce-mi doresc e să-mi îmbunătăţesc punctele slabe, să devin mai agresivă şi să joc mai în forţă. Şi, întrucât este primul sezon în care joc la acest nivel, vreau să reuşesc şi să am timp să mă bucur de ceea ce mi se întâmplă.“
În liga mare
Anul acesta, au venit şi primele două victorii cu adevărat răsunătoare, ţinând cont de prestigiul concurentelor: este vorba de Dinara Safina (foto), fostă ocupantă a primului loc în circuitul WTA, pe care a învins-o la turneul pe zgură de la Roma, şi Elena Dementieva, pe care a eliminat-o în turneul de la Madrid.
