Un delir jurnalistic nemaiîntâlnit al unor ziarişti care nu au avut curiozitatea nici măcar să răsfoiască, nu să citească, raportul amintit. Am asistat, săptămâna trecută, la prezentarea unui raport-radiografie, o fotografie exactă a societăţii româneşti, a riscurilor şi a inechităţilor noastre sociale. Nu-l cunoşteam pe Marian Preda, cel care a coordonat realizarea acestui raport, nici măcar nu auzisem numele său. Acesta a condus o echipă de specialişti, niciunul nefi
Un delir jurnalistic nemaiîntâlnit al unor ziarişti care nu au avut curiozitatea nici măcar să răsfoiască, nu să citească, raportul amintit.
Am asistat, săptămâna trecută, la prezentarea unui raport-radiografie, o fotografie exactă a societăţii româneşti, a riscurilor şi a inechităţilor noastre sociale. Nu-l cunoşteam pe Marian Preda, cel care a coordonat realizarea acestui raport, nici măcar nu auzisem numele său. Acesta a condus o echipă de specialişti, niciunul nefiind nici măcar membru al vreunui partid. Comisia a lucrat sub patronajul Preşedinţiei, aşa cum se întâmplă în multe ţări civilizate. Dar Traian Băsescu nu are niciun merit dacă raportul era bun, aşa cum n-ar fi avut nicio vină dacă raportul era prost. A fost să fie o lucrare excelentă: cifre, statistici, concluzii seci despre tendinţele demografice, despre vârsta de pensionare şi despre ce se poate întâmpla când „decreţeii“ lui Ceauşescu vor ieşi la pensie, despre creşterea incredibilă a numărului celor pensionaţi pe caz de boală, despre industria meditaţiilor, despre politicile aberante ale ajutoarelor sociale care ajung la oameni care nu ar trebui să primească aşa ceva, despre problema romilor sau a copiilor din categoriile sociale marginalizate şi multe astfel de teme tratate riguros, ştiinţific, fără patimă. Este un raport despre care, risc un pariu, se va vorbi şi peste câteva decenii, atunci când va fi nevoie de o imagine a societăţii româneşti din aceşti ani. O lucrare de aproape 400 de pagini, care poate fi exploatată jurnalistic timp de câteva luni bune.
Dintr-o prezentare impecabilă de vreo două ore, câteva minute s-a vorbit şi despre prostituţie şi consum de droguri, chestiuni care se încadrează clar în tematica raportului. Propunerea autorilor era legalizarea prostituţiei, pentru a putea ţine sub control acest fenomen care există fie că vrem, fie că nu vrem, şi dezincriminarea consumului de droguri (dar nu a traficului), adică să nu-l bagi la puşcărie pe un puşti prins că a consumat droguri, pentru că nu rezolvi problema, ci o amplifici. Din acest moment s-a declanşat infernul pe televiziunile de ştiri: tot ce s-a transmis de către ziarişti incompetenţi sau doar de rea-credinţă a fost că Traian Băsescu le propune românilor să consume droguri şi să se prostitueze. Aceasta era esenţa raportului: sex şi droguri de la Preşedinţie! Reportaje pe stradă: Băsescu va face aceste propuneri, ce părere aveţi? Biserica, ce zice Biserica despre prostituţia pe care ne-o propune Băsescu? Soluţie marinărească pentru criză, droguri şi curve!
Un delir jurnalistic nemaiîntâlnit al unor ziarişti care nu au avut curiozitatea nici măcar să răsfoiască, nu să citească, raportul amintit. Sunt în presă din ‘90, dar atâta rea-credinţă şi incompetenţă nu mi-a fost dat să întâlnesc. Şi totul pentru a încerca să-i mai tragă un ghiont electoral lui Traian Băsescu; iar pentru asta merită din plin să ne batem joc de munca unor specialişti de la Academie sau să ignorăm problemele reale şi mari ale societăţii româneşti. Culmea ironiei, în sondajele făcute chiar de către cei care credeau că l-au strivit mediatic pe Băsescu, s-a constatat că românii, da, în majoritate, sunt de acord şi cu legalizarea prostituţiei, şi cu dezincriminarea consumului de droguri. Adică s-au isterizat degeaba, iar efectul a fost contrar celui scontat. Până la urmă, prezentarea mediatică a acestui raport a developat felul cum ne raportăm cu toţii la marile teme ale societăţii noastre şi cum tratăm munca unor specialişti care au acceptat să muncească fără niciun fel de plată.