Dacă un client alege, intenţionat sau nu, două fonduri în acelaşi timp, poate ajunge pe masa de negociere a administratorilor. Această problemă ar putea trimite între 35% şi 40% din contribuabili la un alt fond decât cel ales iniţial, potrivit celor mai pesimiste estimări.
Dosarul unui salariat care apare la două sau mai multe fonduri de pensii obligatorii în acelaşi timp va intra într-o procedură de negociere între companiile de administrare implicate, potrivit normelor actuale de funcţionare a Pilonului II. Această problemă ar putea apărea ca urmare a nehotărârii contribuabililor, lipsei de informare cu privire la sistem sau a falsurilor comise de către agenţii de marketing.
Oricare ar fi cauza dublei adeziuni, contribuabilul se vede pus în faţa riscului de a fi trimis la „loteria“ repartizării, putând astfel „pica“ la orice administrator din piaţă. Aceasta situaţie s-ar putea ivi în cazul în care administratorii implicaţi nu ajung la un acord în privinţa clientului.
Marii administratori strâng grosul clienţilor
Contribuabilul nu poate fi sancţionat în niciun fel, chiar dacă a semnat cu bună ştiinţă cu doi administratori diferiţi. Totuşi, o astfel de manevră îl poate costa ulterior 5% din activele nete strânse în contul său, căci la acest nivel se ridică comisionul pentru schimbarea administratorului. „Actualul sistem, în care există doar o validare temporară, înseamnă că se construieşte pe nisip. Mulţi clienţi, din lipsă de informaţii sau momiţi de către agenţii altor companii, ar putea intra în sistem cu o a doua semnătură“, spune Crinu Andănuţ, directorul Allianz-Ţiriac Pensii Private. „Simpla înaintare la Comisie a celui de-al doilea dosar pentru acelaşi participant duce la invalidarea dosarului iniţial la CNPAS. Credem că peste 35% din contribuabili ar putea fi invalidaţi în acest mod, existând posibilitatea să fie repartizaţi mai apoi la loterie“, adaugă Andănuţ. În opinia sa, o posibilă soluţie la această problemă ar putea consta într-o validare a listelor cu participanţi, din două în două săptămâni sau lunar, care să fie mai rigidă decât în prezent, mai puţin supusă schimbărilor pe parcurs.
Marii administratori, care au cheltuit cel mai mult cu bugetele de marketing, vor strânge şi grosul clienţilor încă din prima fază. Aceste companii se tem că vor fi atacate dur de către agenţii societăţilor de talie mai mică, prin tactica „dublei semnături“, mai ales spre finalul perioadei de aderare.
Circa 15 contribuabili vor intra în „aria de interes“ a unui singur agent de marketing, în cele patru luni disponibile pentru strângerea semnăturilor, în condiţiile în care forţa de vânzări totală a pieţei se ridică la 200-250 de mii de agenţi şi brokeri. Un agent poate face rost de cele 15 semnături chiar din primele două săptămâni de activitate, primind în schimb între 20 şi 50 de euro pe semnătură. În cele trei luni şi jumătate rămase libere, mulţi ar putea încerca tactica „dublei semnături“. Desigur, acest procedeu aplicat cu bună ştiinţă de către un agent înseamnă fraudă şi se sancţionează cu închisoarea. Cu toate acestea, unii clienţi ar putea fi ademeniţi cu stimulente financiare pentru obţinerea adeziunilor.
Sistemul de conciliere, privit cu neîncredere
Cele mai multe companii de pe piaţă nu cred în aplicabilitatea sistemului de conciliere. Mulţi susţin că negocierea adeziunilor între companii nu ar fi corectă pentru client. Cei ale căror probleme cu dubla adeziune nu se rezolvă la masa negocierilor vor fi împărţiţi, la final, între fondurile de pensii existente pe piaţă, aleator şi proporţional cu cota de piaţă deţinută deja de fiecare fond.
„Sistemul actual încurajează strategiile bazate pe şmecherii. Mulţi dintre clienţi sau agenţi nu vor fi conştienţi de riscul semnării mai multor adeziuni. Estimăm că circa 40% din adeziuni vor fi dubluri“, a declarat Radu Vasilescu, directorul ING Fond de Pensii. Deşi regulile nu se mai pot schimba din mers, atât Radu Vasilescu, cât şi alţi administratori de pensii au susţinut varianta „primul venit, primul servit“, în care numai primul act de aderare să fie validat. Cu acest procedeu, ar exista însă riscul validării unui fals. „S-a făcut o regulă pentru o excepţie. Ar fi fost mai bun sistemul primul venit, primul servit“, susţine Vasilescu.
„Dacă s-ar fi aplicat principiul primul venit, primul servit, nu s-ar fi putut sesiza posibilele probleme. Dacă un client ar fi semnat pentru un fond şi ulterior ar fi descoperit că fusese deja alocat la alt fond, printr-un fals, cum s-ar fi rezolvat problema?“, atrage atenţia Ioan Vreme, directorul Generali Fond de Pensii. Problema falsurilor este delicată, iar autorităţile au trebuit să aleagă soluţia cea mai puţin dăunătoare viitorilor pensionari. Printr-un control bine pus în practică, printr-o bună informare a populaţiei cu privire la riscuri pentru evitarea falsurilor, impactul negativ al dublării semnăturilor poate fi redus la minimum.
