În cei cinci ani de când şi-a făcut intrarea la Bursă, bucureşteanul Dumitru Tudor (59 de ani) a ajuns să aibă un portofoliu de peste 30 de milioane de dolari. Care este secretul său?


Până în 1990, diploma de inginer chimist i-a adus lui Dumitru Tudor satisfacţii profesionale importante. După acest moment, l-a ajutat să obţină şi avantaje financiare pe măsură la Bursă, de pe urma unor acţiuni ca Biofarm, Oltchim sau Antibiotice. Masteratul economic
l-a ajutat la fel de mult în privinţa SIF-urilor, dar şi în analiza situaţiilor financiare ale titlurilor în care a investit.
Foarte mulţi dintre marii investitori de la Bursa de Valori Bucureşti, cu portofolii de zeci de milioane de euro, au ajuns în această situaţie în mare măsură pentru că au cumpărat acţiuni în anii 1998-1999, la preţuri extrem de mici, şi le-au păstrat până acum, cu randamente uriaşe.

Dumitru Tudor este printre puţinii care au ajuns la deţinerile actuale, în valoare de peste 30 de milioane de dolari, fără să fi urmat scenariul de mai sus. Intrarea pe piaţa de capital şi-a făcut-o în 2002, atunci când a observat că dobânzile bancare, foarte rentabile până în momentul respectiv, începuseră să dea semne că nu vor mai reprezenta o investiţie profitabilă.

„Când am investit, erau la modă SIF-urile. La început, am ascultat de opinia brokerilor, şi am investit în aceste acţiuni“, povesteşte Dumitru Tudor. „După o lună de apreciere a valorii portofoliului, a venit însă şi corecţia. O corecţie majoră, pentru că luna în care am investit eu venea după alte două-trei luni de aprecieri substanţiale ale SIF-urilor. Încă nu ştiam prea multe despre piaţa de capital, şi am avut parte de o depreciere usturătoare a portofoliului“, continuă el.

Acea depreciere nu s-a concretizat în ieşirea definitivă de pe Bursă, cum se întâmplă în cele mai multe cazuri de acest fel, ci în dorinţa de a învăţa să se ferească pe viitor de păţanii asemănătoare. Aşa că, deşi avea aproape 55 de ani, s-a înscris imediat la un masterat în domeniul economic, pentru a înţelege mai bine tainele pieţei de capital.

Şi se poate spune că a meritat din plin efortul, dacă avem în vedere randamentele pe care le-a avut ulterior, în unii ani obţinând chiar o dublare a valorii portofoliului.

Are încredere în „factorul uman personal“

Unul dintre motivele pentru care a ales să plaseze circa un sfert din avere în acţiuni cotate la Bursă este, în afară de convingerea că în perioada următoare acest plasament poate fi o sursă bună de profit, şi faptul că o astfel de investiţie nu presupune o dependenţă faţă de o echipă, cum se întâmplă în alte afaceri. „Pot să administrez o avere impresionantă fără să trebuiască să conduc o echipă mare de oameni. În acest fel, pot valorifica mai mult factorul uman personal, experienţa personală“, explică Tudor.

Investiţiile mari pe Bursă pot ridica însă şi dificultăţi. Lichiditatea mai scăzută a titlurilor de la BVB face ca, în cazul unor investiţii de mari dimensiuni, cumpărarea sau vânzarea să fie mai dificil de realizat fără a influenţa preţul. Până acum, Dumitru Tudor spune că a evitat acest risc cumpărând mai mult acţiuni cu lichiditate ridicată, însă recunoaşte că a avut câteva temeri în momentul în care a investit într-un pachet mare de acţiuni la Biofarm. Nejustificate totuşi, pentru că ulterior a avut numeroase oferte din partea fondurilor de investiţii pentru pachetul de acţiuni pe care îl deţinea.

Deşi a reuşit să se ferească până acum de influenţa negativă a lichidităţii mici din România, a ales să investească şi pe pieţe mai mari şi mai lichide. Primii paşi în acest sens au fost făcuţi la Bursa de la Viena, unde a ales pentru început companii care au legătură şi cu România: OMV, Raiffeisen, Erste Bank. Nu numai pieţele mari au prezentat interes pentru Dumitru Tudor. A participat de curând şi la un IPO al u
nei bănci în Bulgaria, iar acum aşteaptă listarea companiei, pentru a vedea dacă a meritat efortul sau nu.
Din punct de vedere psihologic, se auto-încadrează în „tipul jucător“, înclinat către asumarea de riscuri. „De la terminarea facultăţii şi până acum, au fost puţine perioade în care nu am avut credite la bănci. Din 1972, când am terminat facultatea, până în 1989, au fost doar patru-cinci luni în care nu am fost îndatorat. Din 1990 până prin 1994, nu s-au putut lua credite, în 1994 am luat credit şi până în prezent tot timpul am fost îndatorat la bănci, pentru că am considerat că având banii respectivi pot obţine un randament mai bun decât dobânda pe care mi-o cere banca“, spune omul de afaceri.

Ultimele săptămâni au găsit un Dumitru Tudor „în formă“, care a avut inspiraţia de a cumpăra acţiuni la Oltchim chiar înainte de anunţul Petrom privind posibilitatea de a vinde o parte din Arpechim. Eveniment care a determinat o creştere cu circa 50% a preţului acţiunilor combinatului din Râmnicu Vâlcea.
Cel mai important însă, nu a vândut în timpul scăderii ce a urmat scandalului legat de posibila închidere a Arpechim, crezând într-o remediere a situaţiei. Iar cursul evenimentelor i-a dat dreptate. 

AFACERI ÎN MAI MULTE DOMENII

La Bursă, Dumitru Tudor combină investiţiile în acţiuni pe termen mediu şi lung, cu potenţial constant în timp, cu investiţii în oportunităţi de durată scurtă, apărute în preajma unor evenimente importante.

În afară de Bursă, mai are afaceri în domeniul imobiliar şi în comerţ, toate acestea reprezentând „un sistem de vase comunicante“, după cum îi place să spună. În imobiliare, se axează pe partea de dezvoltare şi de închiriere, valoarea terenurilor şi imobilelor deţinute fiind estimată anul trecut de Top 300 Capital la 65 de milioane de dolari.

La sfârşitul anului trecut, a constituit un consorţiu împreună cu Biofarm, SIF Oltenia, SIF Banat-Crişana şi SSIF Broker Cluj, acesta depunând la AVAS o scrisoare de ofertă neangajantă pentru preluarea pachetului majoritar de acţiuni al Antibiotice Iaşi.