Strategia Dunării a primit recent undă verde pentru a fi implementată. Transformarea Dunării într-un tronson de transport navigabil este un proiect care trebuie să țină seama de conservarea stării naturale a fluviului, să garanteze protecţia zonelor de importanță naturală și să găsească soluții pentru o valorificare sustenabilă a resurselor.
Șefii de stat și guvern din Uniunea Europeană au aprobat în Consiliul European din 24 iunie Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării și au solicitat tuturor actorilor relevanți să o pună în aplicare fără întârziere. Strategia implică 14 ţări de-a lungul Dunării, opt state membre şi şase ţări din afara UE: Germania, Austria, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Bulgaria, România, Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Moldova şi Ucraina.
Strategia se dorește a fi un model de dezvoltare durabilă, luând în considerare, cel puțin la nivelul intențiilor, politicile sociale, economice și de mediu pe care le susține prin cei patru piloni: interconectarea regiunii Dunării, protecția mediului în regiunea Dunării, asigurarea prosperității și consolidarea instituțională în regiunea Dunării.
Dunărea, rută de transport de marfă
O sută de miliarde de euro din exercițiul financiar actual al UE sunt disponibile pentru regiunea Dunării prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul de Coeziune şi Fondul Social European. Astfel, se preconizează crearea încă unei macroregiuni europene, a doua, după cea din zona Mării Baltice.
Cel mai adesea, când se vorbește de Strategia europeană a Dunării, se evidențiază obiectivul transformării Dunării într-o “autostradă” fluvială, comparabilă cu Rinul. Deși are o durată nedeterminată, Strategia include obiective limitate în timp, printre care se numără și creșterea cu 20% a transportului de marfă pe Dunăre până în 2020 și înlăturarea blocajelor existente în calea navigaţiei pe fluviu, până în anul 2015. Pe lângă avantajele economice ale acestui demers, susținătorii acestor obiective precizează faptul că navigaţia este modul de transport cel mai ecologic. S-a calculat că emisiile de carbon în transportul feroviar au valori aproape duble în comparație cu transportul naval sau chiar triple, în cazul transportului rutier. Transportul de mărfuri în 2007 pe Dunăre se situa la valoarea de 50 de milioane de tone, în timp ce pe Rin se transportau 330 milioane de tone de marfă.
Navigația – activitate sustenabilă
Ecologiștii atrag însă atenția că navigația pe Dunăre trebuie să fie o activitate sustenabilă care să garanteze conservarea biodiversității și păstrarea fluviului Dunărea ca una dintre cele mai importante axe “verzi” ale Europei. Cel mai concludent exemplu de dezvoltare nesustenabilă pe cursul Dunării îl reprezintă construirea în anii ’70 a barajului de la Porțile de Fier. Din rațiuni economice, lucrarea a modificat negativ în mod dramatic un ecosistem fluvial unic, cu un defileu impresionant, dominat de cascade, a presupus relocarea a 17.000 de persoane și inundarea insulei Ada Caleh și a altor cinci sate. În acest fel, Dunărea în aval de Porțile de Fier a fost transformată dintr-un râu rapid, într-un mare lac de acumulare, întrerupându-se astfel migraţia de reproducere sturionilor dunăreni.
Îngrijorările prezente sunt întemeiate având în vedere faptul că numeroase zone de importanță naturală, zone protejate conținând habitate si specii valoroase, aflate pe cursul Dunării nu îndeplinesc parametrii de navigare optimi stabiliți de către Comisia Dunării: adâncime minimă de 2,5 metri, lăţime canal navigabil 150 – 180 metri, rază de curbură de cel puţin de 1.000 de metri. O “autostradă” navală cu aceste proprietăți ar permite accesul pe Dunăre al vaselor de mare tonaj, cu lungime de 195 de metri, în cea mai mare parte a anului, chiar și în perioadele de secetă, în care nivelul apei ar fi foarte scăzut.
Atingerea acestor parametri ar presupune lucrări de îndiguire și dragare, de construire a unor baraje noi care vor schimba ireversibil fața fluviului. Pe sectorul românesc al Dunarii care măsoară, pe șenalul principal, 1.075 km (aproximativ 42% din lungimea navigabila a fluviului) există peste 20 de astfel de “obstacole” naturale (așa-zisele “bottlenecks”: insule, cotituri bruște, bancuri de nisip). Înlăturarea lor din albia Dunării ar însemna și eliminarea “serviciilor de mediu” pe care ecosistemul fluviului le oferă prin intermediul apelor subterane sau în perioadele de inundații.
Așadar, o abordare sustenabilă a navigației pe Dunăre nu trebuie să ia în considerare numai amprenta de carbon mai redusă în cazul acestui tip de transport, ci și implicațiile pe termen lung pe care le poate avea asupra mediului.
Economic, dar și ecologic
Există soluții realiste pentru valorificarea potențialului de transport al Dunării. Una dintre acestea este dezvoltarea unei flote navale adaptate la râu, investițiile în designul navelor fiind incomparabil mai mici decât cele presupuse de schimbarea designului fluviului. În plus, trebuie avută în vedere dezvoltarea unei infrastructuri feroviare flexibile, care să permită mutarea unei părți din mărfuri de pe nave pe calea ferată în zonele și în perioadele cu regim hidrologic sub valorile medii multianuale, în care transportul naval nu se poate desfășura normal.
România și Austria, țări coordonatoare ale domeniului prioritar „îmbunătăţirea mobilităţii şi a intermodalităţii”, subcapitolul „căi navigabile interioare” din Strategia Europeană a Dunării, își vor pune semnătura pe succesul sau eșecul planurilor de dezvoltare a căii navigabile a Dunării. Efectele pe termen lung trebuie să fie analizate prin prisma dezvoltării durabile care, conform Raportului Brundtland (1987), este “dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”.
Acest material face parte din colecţia de resurse a Comunităţii de practică pentru dezvoltare durabilă din România. Comunitatedurabila.ro îşi propune să ofere celor interesaţi un instrument colaborativ de învăţare pentru dezvoltare durabilă şi reuneşte în acest sens experţi şi manageri de proiecte din domenii diverse, cu toţii motivaţi să dezvolte profilul durabil al proiectelor pe care le conduc.
Comunitatea este un rezultat al proiectului „Parteneriat pentru dezvoltare durabila” co-finanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 ”Investeşte în oameni!” iniţiat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta în parteneriat cu ActiveWatch şi implementat cu sprijinul Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis.