În cea mai recentă apariție televizată, preşedintele Vladimir Putin a comparat politica sa cu cea a ţarului Petru cel Mare, care a luptat împotriva Suediei, în Marele Război al Nordului, invadând Finlanda de azi, precum și o parte din Estonia şi Letonia.
După ce s-a comparat cu Petru cel Mare, Putin lansează noi amenințări. Ce urmărește acum liderul rus
Naționaliștii ruși de astăzi, așa cum este Putin, îl celebrează pe Petru cel Mare ca pe un lider al destinului care a ocupat alte teritorii și care a pus bazele unei Rusii ca mare putere geopolitică, scrie WashingtonExaminer. Potrivit publicației, Putin are o mare problemă dacă țintește statele baltice, pe care Petru cel Mare nu o avea: NATO.
Petru cel Mare a fost țarul Rusiei la începutul secolului al- XVIII-lea, politicile sale expansioniste, reformele administrative și militare și cultivarea ”intelligentsiei” ajutând Rusia să devină o mare putere.
Rusia l-a sărbătorit zilelele trecute pe ţarul Petru cel Mare, care a încercat să apropie imperiul de Europa, un ecou al trecutului care contrastează cu prezentul, în plină ruptură între Moscova şi Occident din cauza invaziei ruse din Ucraina.
Într-o întâlnire cu tineri antreprenori la Moscova, Putin a făcut o comparație între țarul rus și propria președinție. Importanța tehnologiei pentru națiune, a explicat Putin, este din nou subliniată de amenințările tot mai mari la adresa suveranității naționale.
Nicio colonie„nu are vreo șansă de a supraviețui într-o luptă geopolitică atât de dură”
Spunând că nu vrea să „ jignească pe nimeni”, fostul ofițer KGB s-a referit la Uniunea Europeană ca la o „colonie” a Statelor Unite. Putin a avertizat că nicio națiune nu poate fi și suverană, și colonie. În discursul care a reflectat furia față de sprijinul UE pentru sancțiunile impuse Rusiei în urma invadării Ucrainei, Putin a observat că nicio colonie„nu are vreo șansă de a supraviețui într-o luptă geopolitică atât de dură”.
Putin le-a mai spus studenților că suveranitatea se bazează pe puterea culturii, economiei și forței militare, menționând programul de arme hipersonice al Rusiei.
Naționalism din ce în ce mai xenofob
Dar comentariile finale ale liderului rus au subliniat naționalismul său din ce în ce mai xenofob, notează WashingtonExaminer.
Comparând cuceririle lui Petru cel Mare împotriva Suediei cu propriul război asupra Ucrainei, Putin a observat că țarul rus a fost nu doar răbdător, ci și hotărât. ”Când a fondat noua capitală (Sankt Petersburg), nicio ţară din Europa nu recunoştea acest teritoriu ca aparţinând Rusiei. Toată lumea îl considera parte din Suedia. Dar, din timpuri imemoriale, acolo trăiau slavi alături de popoare fino-ugrice. El recupera şi întărea ţara”, a spus preşedintele rus. Putin a făcut astfel aluzie la refuzul comunității internaționale de a recunoaște Crimeea și Donbasul ca teritorii rusești.
Campania ar trebui să se extindă, și în niciun caz nu va fi o retragere
Referindu-se din nou la campaniile lui Petru cel Mare și la asediul asupra Narvei (oraș situat la acea vreme la câțiva km de granița Rusiei) Putin a continuat: ”Din câte se pare, ne revine şi nouă azi misiunea să luăm înapoi şi să întărim”, făcând o nouă aluzie, de această dată la ofensiva rusă în Ucraina.
Mesajul și amenințarea sunt clare: campania lui Putin, așa cum crede că i-a hărăzit destinul, ar trebui să se extindă, și în niciun caz nu va fi o retragere, subliniază publicația americană.
Acestea nu sunt cuvintele unui lider care este speriat sau care caută compromisuri. Discursul său reprezintă, probabil, influența tot mai mare a ”uliilor” pro război de la Kremlin, conduși de Nikolai Patrușev. Retorica agresivă recentă a unor oameni-cheie ai Kremlinului, precum Dmitri Medvedev, subliniază și mai mult puterea din ce în ce mai mare a acestora.
Asediul asupra Narvei nu a trebuit să se confrunte cu forțele NATO
Putin are însă o problemă. Președintele rus uită că, în timp ce el privește spre Narva, se confruntă cu o provocare pe care Petru cel Mare nu a avut-o. Asediul asupra Narvei din 1704 nu a trebuit să se confrunte cu forțele NATO, precum Marea Britanie, Polonia și țările baltice, care sunt dispuse acum să lupte.