Cu tot mai mulți membri ai armatei americane lăsați acasă pe motiv de Covid-19 și cu arme moderne din ce în ce mai letale, armata SUA se bazează tot mai frecvent pe roboți inteligenți pentru a efectua operațiuni de luptă periculoase, relatează Foreign Policy in Focus.

Publicația subliniază că astfel de dispozitive, cunoscute în armată sub numele de „sisteme de arme autonome”, includ santinele robotizate, drone de supraveghere a câmpului de luptă și submarine autonome. Cu alte cuvinte, până acum dispozitivele robotice au înlocuit doar armele standard pe câmpurile de luptă convenționale.

Dar Pentagonul încearcă să ducă acest proces la un nou nivel, prin înlocuirea nu doar a soldaților obișnuiți și a armelor lor, ci și a potențialilor amirali și generali cu sisteme robotizate. Chiar dacă aceste sisteme sunt încă în faza de dezvoltare, Pentagonul se grăbește să le introducă, considerându-le o urgență națională.
Fiecare componentă a unui stat major modern – inclusiv planificarea bătăliei, colectarea informațiilor, logistica, comunicațiile și luarea deciziilor – trebuie, conform ultimelor planuri ale Pentagonului, să fie transformată în aranjamente complexe de senzori, computere și software. Toate acestea vor fi apoi integrate într-un „sistem al sistemelor”, denumit Joint All-Domain Command-and-Control sau JADC2.

Iar în final, explică FPIF, acest amalgam de sisteme poate prelua majoritatea funcțiilor îndeplinite în prezent de generalii americani și de ofițerii superiori.

Conceptul de utilizare a mașinilor pentru a lua decizii la nivel de comandă nu nou. În timpul Războiului Rece, ca urmare a introducerii rachetelor balistice intercontinentale, atât strategii militari, cât și scriitorii SF și-au imaginat sisteme mecanice care ar controla astfel de arme nucleare în caz de incapacitate umană.

Strategii americanis susțin că înlocuirea oamenilor cu mașinării inteligente, în special la niveluri superioare de comandă, devine esențială. Și asta pentru că o creștere exponențială a informațiilor senzoriale, combinată cu viteza crescândă a războiului, face aproape imposibil ca oamenii să urmărească evoluțiile cruciale ale câmpului de luptă.

Dacă scenariile lor se dovedesc exacte, bătăliile care durau zile sau săptămâni ar putea să aibă loc în ore sau chiar minute, în timp ce informațiile de pe câmpul de luptă vor fi servite ca puncte de date multitudinale, depășind ofițerii superiori. De aceea, se crede că numai computerele avansate pot procesa atât de multe informații și pot lua decizii în cunoștință de cauză în intervalul de timp necesar.

Alarmant este că o astfel de comprimare a timpului și extinderea datelor senzoriale se pot aplica oricărei forme de luptă, mai ales războiului nuclear. Odată cu dezvoltarea rachetelor hipersonice, astfel de timpi de evaluare s-ar putea micșora la doar cinci minute. „Comprimarea timpului de atac a plasat conducerea superioară a Americii într-o situație în care sistemul NC3 existent ar putea să nu acționeze suficient de rapid”, au argumentat analiștii militari Adam Lowther și Curtis McGiffin.

Chiar dacă riscă să rămână fără loc de muncă, principalii generali din America se mișcă rapid pentru a dezvolta și implementa acel mecanism de comandă automatizat JADC2, scrie publicația. Dar multe dintre sistemele componente sunt învăluite în mister pentru că o parte din tehnologia esențială se află în stadiul de dezvoltare.

Deși generalii și amiralii- robot pot fi teoretic capabili să proceseze cantități uimitoare de informații în perioade scurte de timp, există multe motive privind reușita lor deplină. FPIF amintește în acest sens că doctrina militară americană s-a opus mereu utilizării așa-numitelor arme nucleare tactice ca răspuns la un atac sovietic masiv (acum rus) în Europa. Se presupune că doctrina militară este asemănătoare. În astfel de circumstanțe, un viitor JADC2 ar putea interpreta greșit mișcările inamice, ca semnalizând pregătirea pentru un atac nuclear, și ar putea ordona in atac preventiv al forțelor nucleare americane, declanșând astfel al Treilea Război Mondial.