Abia daca a existat cineva in Timisoara care credea ca fosta firma-fanion a orasului, Comtim, ar putea sa se prabuseasca. Si probabil ca nici acum nu exista prea multi care cred asta, chiar daca stiri catastrofale legate de societate sunt lansate zilnic. Ultima de acest gen: hrana pentru animale mai ajunge doar pentru doua saptamani, iar conturile sunt goale. Asa avertiza, saptamana trecuta, liderul sindical din Comtim, Adrian Negoita. Dar, anuntand ca societatea se afla pe marginea prapastiei, sindicatul parea mai degraba in pozitia de a-i da un branci inspre abis, decat preocupat de a o trage indarat. O greva generala tocmai fusese declarata de catre salariati, dupa doua zile de greva de avertisment si un mars pe strazile Timisoarei.
Nici luarile de pozitie, la fel de dramatice, ale lui Valeriu Tabara sau ale altor parlamentari de Timis din opozitie nu par sa aiba alt scop decat de a folosi actuala stare a Comtim pentru a mai rotunji putin electoratul partidelor lor. Acestia s-au aflat, la randul lor, la putere si au avut legaturi cu Comtim, mai degraba in interes personal.
De fapt, Comtim a fost multa vreme o societate care s-a ingrijit de altii mai mult decat s-au ingrijit altii de ea. De la infiintarea sa, in anii 80, societatea producea o marfa mult ravnita in Romania: carnea de porc. In plus, produsele sale industrializate erau de calitate occidentala si, in cea mai mare parte, erau destinate exportului. Cine avea cea mai mica legatura cu Comtim era considerat favorizat. Puterea conducatorilor Comtim o depasea pe cea a autoritatilor orasului in care societatea isi are sediul. Si dupa 1990, Comtim a fost folosit de catre toata lumea. De guverne, in primul rand. Pentru a oferi un surogat de protectie sociala, acestea au obligat Comtim sa mentina pretul carnii la niveluri mici, nejustificate din punct de vedere economic. O serie de credite bancare au fost acordate Comtim, in perioada 1992-1995, prin hotarari de guvern, pentru a se acoperi diferentele dintre costul de productie si pretul de vanzare. Aceste credite n-au fost preluate la datoria publica, precum in cazul altora, derulate prin Banca Agricola, si acum atarna greu de gatul societatii. Fostii sau actualii angajati au infiintat firme si au prosperat, in timp ce Comtim o ducea din ce in ce mai greu. Aproape fiecare angajat de la Comtim este dispus sa recunoasca, in discutii particulare, ca a mai bagat in sacosa, „asa, ca toata lumea”.
Lantul Comtim este atat de mare si de intins, incat nu este de mirare ca a lasat impresia de sac fara fund. Comtim are in total 71 de puncte de lucru, din care 38 de ferme de crestere a porcilor, un lant de magazine, fabrici de nutreturi combinate si abatoare intinse pe trei judete. Comtim are o capacitate de peste 100.000 de porci anual, mai mult de jumatate din productia de carne de porc a Romaniei.
Greu de imaginat, multa vreme, ca un asemenea titan s-ar putea vreodata prabusi. Dar, incepand cu luna ianuarie a acestui an, Comtim a intrat in deriva. Pentru prima data de la infiintarea sa, societatea a inceput sa fie privita din punctul de vedere al unei afaceri. Motivul este acordul ASAL, incheiat intre guvernul roman si Banca Mondiala, prin care Romania se obliga sa privatizeze sau, daca nu, sa lichideze acele societati din agricultura incapabile sa produca bani. Iar sub acest aspect, Comtim nu mai arata de loc atat de solida. Datoriile la Banca Agricola, la bugetul de stat sau la furnizori insumau, la sfarsitul primului semestru din 1998, peste 1600 miliarde lei. Piata externa a fost pierduta o data cu criza din Rusia, iar in tara, marfa nu mai putea fi vanduta din cauza concurentei carnii de porc subventionate din UE si tarile CEFTA. In aceasta situatie, singura varianta pe care acordul ASAL o lasa Comtim este lichidarea.
Abia la o asemenea perspectiva, si pentru prima data, Guvernul si FPS au devenit intr-adevar interesate de situatia Comtim. Prima miscare a fost aceea de a-l destitui pe directorul general, Mircea Stoita, si de a-l numi pe Alexandru Aliu, un functionar al Bancii Agricole. Mutarea insa denota mai mult o incercare de a salva banii Bancii Agricole (1200 miliarde lei) si nu Comtim.
Intr-adevar, cu Mircea Stoita in frunte, privatizarea Comtim parea de nerealizat. Politica influentului director general al societatii timisorene a fost aceea de a justifica si forta existenta Comtim prin anvergura societatii, si mai putin prin eficienta ei. In loc de a restrange activitatea si de a crea o societate mai flexibila, care sa faca fata unui mediu concurential, Mircea Stoita a preferat sa finanteze cu orice pret o productie fara un cumparator sigur. Programul sau de restructurare, aprobat de FPS si care prevede restrangerea activitatii Comtim prin vanzare de active, disponibilizari si reducerea efectivelor de animale, are un mare cusur: a venit prea tarziu, in 1998.
Programul de restructurare, intocmit de Mircea Stoita va trebui pus in practica de noul director general si presedinte al CA, Alexandru Aliu, caci acesta nu pare sa aiba unul propriu. Venit in fruntea Comtim pentru a recupera banii Bancii Agricole, Aliu a gasit o singura posibilitate de a salva porcii de la infometare: solicitarea unui nou credit de la Banca Agricola.
Valeriu Tabara, ministru al agriculturii in timpul guvernului Vacaroiu:”Acest combinat a beneficiat de un sistem de creditare avantajos doar in perioada 94 – 96″. El se declara consternat de abrogarea, in 1997, a Legii nr. 83/1993: „Aceasta lege acorda o serie de facilitati pentru agricultura. Dintre acestea, se desprinde acordarea de credite cu dobanda subventionata in proportie de 60%. Dupa 1997, legea a fost abrogata, iar Comtim a fost vaduvit de aceste facilitati. Mai mult, dupa 1996, „Ministerul Agriculturii a luat masuri doar in baza acordului ASAL, care isi propunea lichidarea complexurilor de crestere a pasarilor si porcilor, iar in loc nu se lasa nimic”. In acest moment solutia ar fi dubla: „Pe de o parte, privatizarea Comtim pe segmente, iar pe de alta, vanzarea de actiuni pe RASDAQ, in proportie de 60%. Este exclusa metoda negocierii directe, datorita valorii prea mari a Comtim”.
Trita Fanita, presedintele Comisiei de agricultura din Senat, este categoric: „Cea mai mare nenorocire a fost decizia fostei puteri de a controla preturile. Astfel, producatorul, indiferent cat ar fi costat productia, era obligat sa vanda la un pret sub costul de productie. S-a incercat acoperirea diferentelor de la buget, dar acestea
s-au dovedit prea mari, asa ca au ramas societatile sa suporte cheltuielile. Eu nu as vinde acest combinat, ci l-as aduce pe Florin Carpan (fost director pana acum patru ani) timp de un an si as implica statul pentru redresarea combinatului”. Mai mult, Trita Fanita arunca o provocare: „Sau mai bine sa mi-l dea mie cu 500.000 de dolari, cum au facut cu IMGB, si ma mut la Timisoara!”.
Ca tot anunta Radu Sarbu facilitati pentru investitorii romani prin noua lege a privatizarii!
Vicentiu Gavanescu, senator PNL, membru in Comisia economica, este de acord cu Valeriu Tabara, dar numai pana la un punct: „Comtim se poate restructura. Are subunitati in alte judete, care sunt izolate si nu au o productivitate satisfacatoare. Dupa aceea, ar trebui privatizat pe segmente”. Solutia ar fi ca „Departamentul de comert exterior din cadrul Ministerului Comertului sa sprijine Comtim pentru gasirea de piete de desfacere.” Una dintre carentele fundamentale ale combinatului ar fi managementul defectuos practicat in ultimii ani: „S-ar fi putut vinde carnea cu 7.000 de lei, pierdeam 1.000- 2.000 de lei la kilogram, dar stopam acele dobanzi si penalitati, care s-au dovedit mult mai costisitoare. Ar fi fost de preferat sa nu ajungem in situatia preluarii restantelor la datoria publica, cre-and o alta gaura neagra in economia nationala”.
