Florin Zamfirescu a renunțat definitiv la teatru după ce i-a murit mama
Florin Zamfirescu a renunțat definitiv la teatru, după ce i-a murit mama. Doar ea a reușit să îl țină pe scena teatrului atâția ani, fiindu-i mentor.
„Mama mea a trăit 94 de ani. Acum patru ani, la 94 de ani, a decedat. S-a dus într-o lume, zic eu, mai bună. A murit, am avut priveghiul de trei zile și am înmormântat-o.
Dar în zilele astea, mie a început să nu-mi mai placă teatrul. Deloc. Parcă mi s-a luat o pânză de pe ochi. Noroc că aveam 70 de ani și eram deja pensionar și am zis: Măi, eu eram ținut în meseria asta de mama. […] Ea îmi făcea o critică foarte serioasă, o analiză pertinentă, ce spunea mama, așa era.
Mama mi-a fost mentor […] Noroc că mama a trăit mult, că era bolnavă, putea să moară la 50 de ani și eu aveam 25. Nu știu dacă renunțam la teatru, dar poate făceam altfel, făceam cu chin, făceam fără plăcere ceea ce făceam.
Eu am făcut cu mare plăcere meseria asta. Dar mama s-a ținut și a fost vie, până când eu am ieșit la pensie”, a declarat vedeta în cadrul podcastului „Altceva cu Adrian Artene” de pe canalul de YouTube cu același nume.
Admitere la facultate cu peripeții. Prin ce a trecut marele actor?
Florin Zamfirescu a povestit, totodată, peripețiile prin care a trecut când a dat examenul de admitere la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie Ion Luca Caragiale din București. La acea vreme, el nu știa că facultatea oferea cazare în cămin celor care susțineau examenul de admitere.
Astfel, el a ajuns să doarmă în Cimitirul Bellu. A adormit pe o bancă, în fața mormântului actorului Ion Manolescu, pe care îl aprecia profund.
Ulterior, el a intrat primul la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie Ion Luca Caragiale din București la Facultatea „Arta Actorului”, clasa profesorului Constantin Moruzan. Actorul a absolvit-o în 1971 ca șef de promoție.
„Ce m-a îndemnat spre această meserie, în afară de mama, este că am citit o carte de la bibliotecă, scrisă de Ion Manolescu, artistul poporului. Eu am dat admitere la facultate dormind în cimitirul Bellu noaptea, pe băncuța de la mormântul lui Ion Manolescu. N-aveam unde să dorm. Intram în Bellu, rămâneam, se făcea noapte și era o băncuță acolo. Eu dormeam că dimineața mă duceam la admitere, la examen.
În perioada aceea, nu am nimerit căminul. Când se dădea admitere, în anul 1967 când am dat eu, se oferea un pat la un cămin. Eu nu am știut să întreb. Nu am știut. Am rămas în București și m-am întrebat ce mă fac. M-am dus la cimitirul Bellu și am găsit mormintele actorilor și era Ion Manolescu. Îi știam toate rolurile, tot, tot, tot și avea o băncuță. Era cald, vară, frumos și am dormit pe băncuța aceea”, a explicat marele actor în acel podcast.