Amplificarea problemelor politice si economice de acasa, un euro instabil si diminuarea investitiilor straine vor intrerupe pasii pe care aceste tari incepusera sa-i faca, daca nu cumva le vor face chiar sa se prabuseasca.

Anul 2002 va avea insa si partile lui bune. NATO va invita Lituania, Letonia si Estonia si, probabil, Slovenia si Slovacia sa se alature aliantei la summitul de la Praga, din a doua jumatate a anului. Daca americanii vor pleca urechea la unii oameni de stat, cum ar fi presedintele ceh Vaclav Havel, Romania si Bulgaria vor putea deveni si ele membre ale organizatiei. In 2002, Uniunea Europeana isi va continua procesul de largire, acceptand state foste comuniste ca noi membri. Va fi elaborat un program dur in vederea aderarii. Uniunea Europeana poate adopta o metoda de tip „Big-Bang” pentru largire, potrivit careia toate statele solicitante, cu exceptia Romaniei, Bulgariei si Turciei, vor fi acceptate simultan. Tarile care vor avea acest noroc vor vota in alegerile pentru Parlamentul European in vara anului 2004 si vor adera oficial in 2005. O extindere de tip Big-Bang va nemultumi tari ca Slovenia si Ungaria, care au intrunit criteriile impuse de Bruxelles, pentru ca tari mai putin pregatite – ca Polonia, de exemplu -, vor intra rapid in Uniune din ratiuni politice.

Dar pentru Polonia ar putea sa se impuna o pauza; tara traverseaza un an de-a dreptul lamentabil, iar noul guvern de centru-stanga va avea avantajul unei largi majoritati in Parlament. Multe vor depinde de prestatia primului-ministru, Leszek Miller. E greu de spus ce va face acest ex-comunist incaruntit de vreme, care joaca tare. Polonezii de dreapta il considera un primitiv care vrea sa le faca pe toate singur si nu obosesc sa aminteasca faptul ca a servit in ultimul birou politic polonez. Un punct de vedere mai corect, pe care il impartasesc cei mai multi polonezi, ar fi acela ca Miller este un social-democrat obedient, un om care a ajuns in varf prin forte proprii si care a parcurs un drum lung, detasandu-se de socialism. Miller va dori sa joace decisiv si nu va fi deloc usor. Sistemul de sanatate va merge pentru inceput mai prost si va dura pana va reincepe sa mearga mai bine. Uriasa gaura din buget – lasata de guvernarea Solidaritatii, care a iesit din scena – va fi greu de umplut. Somajul va creste, mai ingrijorator in randul tinerilor. Investitiile straine vor scadea drastic. Fotbalul va fi singura pata de lumina pentru Polonia anului 2002. Echipa sa nationala va avea o performanta notabila in Cupa Mondiala; va fi condusa de un polonez de origine africana, Emmanuel Olisadebe. Nascut in Nigeria, Olisadebe va inscrie goluri si-si va cimenta imaginea de erou national, schimband sentimentele polonezilor fata de ei insisi si fata de tara lor, facandu-i sa spere la mai bine.

2002 va fi un an politic incarcat in restul Europei Centrale. Slovenia va avea alegeri prezidentiale pe care James Drnovsek, longevivul prim-ministru, le va castiga daca se va decide sa candideze. Cehii si ungurii vor avea si ei alegeri generale si vor vota gruparile de centru ale guvernarilor actuale. Vaklav Klaus, un prim-ministru care a condus in stilul doamnei Thacher, se va reintoarce la putere in Republica Ceha. Aceasta va insemna o accentuare a retoricii anti-UE. Dar 2002 va fi un an mai bun pentru economia ceha, sustinuta de boom-ul exporturilor de masini Skoda si de bere. Cele mai palpitante alegeri vor fi in Slovacia, unde un fost prim-ministru populist, Vladimir Meciar, s-ar putea reintoarce pentru un timp in functie. Domnul Meciar a fost in tineretea sa boxer si, ca mai toti boxerii, nu poate rezista sfaturilor prost inspirate de a se reintoarce in ring. Ca politician, el se aseamana cu luptatorul Sonny Liston: lipsit de eleganta, stangaci, gata oricand sa aplice lovituri cumplite de pumni. Legalitatea administratiei sale este lipsita de acoperire: utilizarea in scopuri neadecvate a serviciilor secrete, larga intindere a coruptiei si chiar misterioasa rapire a unui fiu de presedinte. Meciar pretinde ca si-a indreptat stilul si metodele. Acum afirma ca aderarea la UE si NATO ar fi un lucru bun. Dar intoarcerea sa in ring ar putea fi de rau augur pentru tara si chiar pentru regiune.

Romania si Bulgaria s-au resemnat la gandul ca vor fi lasate pe dinafara Big-Bang-ului extinderii UE. In schimb, ele vor petrece anul 2002 muncind din greu pentru a fi acceptate in NATO. Premierul roman, Adrian Nastase, vrea sa faca lucrurile cum trebuie la el acasa. Este constient de slabiciunile tarii sale. Daca apuca pe acest drum, industria de stat generatoare de pierderi va fi vanduta, iar pensiile marite. Este el insa suficient de tare pentru a face fata protestelor de strada? Din pacate, probabil ca nu. In Bulgaria, fostul rege devenit prim-ministru, Simeon de Saxa-Coburg, va avea si el de infruntat timpuri grele pentru a duce reforma la bun sfarsit. Lipsindu-i abilitatea politica a domnului Nastase, Simeon de Saxa-Coburg va descoperi ca e dificil sa-si mentina unit cabinetul de tehnocrati, lipsit de radacini. Economia bulgara va creste cu 4%. Nu e rau. Dar nu este suficient pentru a satisface asteptarile realiste ale celor care l-au votat.
O parte a Europei de Est va face importanti pasi inainte in domeniul tehnologic. Penetrarea telefoniei mobile in tarile central-europene o va depasi pe cea din cele mai multe tari ale Uniunii. Va ramane in continuare o provocare sa transmiti in fuga de pe mobil un mesaj-text amoros in ceha (fara sa mai vorbim de maghiara), iar tinerii din aceasta regiune vor trimite mai multe mesaje-text decat oriunde in lume. In unele tari, cum este deja Slovacia, ministrii vor incepe sa rezolve unele dintre afacerile cabinetului lor prin mesaje-text transmise prin telefoanele mobile.

Turcia

Dupa cea mai grava criza financiara de dupa cel de-al doilea razboi mondial, e tentant sa se creada ca Turcia nu poate decat sa prospere. Dar exista inca o multime de motive ca lucrurile sa mearga prost – alarmante pentru un loc atat de important: amplasata intre Europa, Asia Centrala si Orientul Mijlociu, o importanta piata emergenta, singurul membru musulman al NATO si situata central in lupta impotriva terorismului.
Economia se va lupta pentru a-si mentine reputatia de invingatoare a perioadelor de restriste. O revenire economica lenta in Uniunea Europeana, principala piata de desfacere a Turciei, nu va fi suficienta ca sa mentina cresterea economica. Banca Centrala va introduce tinte de inflatie pentru a tempera inflatia cronica. Dar nici o tara nu a folosit acest tip de politica economica pentru a reduce inflatia, pornind de la o rata asa de inalta. Cativa investitori curajosi vor fi atenti la diverse ocazii, dar majoritatea va sta deoparte, ingrijorata de posibilitatea ca Turcia sa nu poata sa-si plateasca investitorii anteriori.
Exista o serie de probleme delicate care ar putea sa schimbe rezultatul alegerilor. Membrii guvernului sunt divizati in problema executiei liderului condamnat al Partidului Muncitorilor din Kurdistan, Abdullah Ocalan, care si-a prezentat cazul la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Daca Curtea se pronunta in favoarea lui Ocalan si Turcia alege sa nu tina cont de aceasta decizie, relatiile UE – Turcia vor fi in dificultate. De asemenea, Uniunea Europeana va analiza daca este cazul sa admita in randurile sale insula divizata – Cipru. O eventuala decizie care sa admita doar partea greaca a insulei si nu si cea turca in Uniunea Europeana ar oferi argumente pentru un incident diplomatic UE – Turcia. In 2002, Turcia ar putea constitui un motiv de ingrijorare atat pentru finantistii din Vest, cat si pentru politicieni.

TURCIA IN CIFRE

Indicator    2000    2001    2002
Crestere PIB (%)    7,1    -8,0    2,0
Inflatie (%)    54,9t54,2t53,1
Cont curent (% PIB)t-4,8t2,1t-0,8r
Sursa: EIUr