Președinta de bloc a sunat la ușa mea să mă întrebe ce părere am despre proiectul unei centrale termice proprii pentru asociația noastră de proprietari.
Adică să ne desprindem de RADET-ul care ne umflă factura la căldură iarnă de iarnă și să ne gestionăm singuri problema încălzirii. La prima vedere, proiectul are numai părți bune. Am scăpa astfel de niște cheltuieli inutile și am avea în case exact căldura pe care ne-am dorit-o. Două victorii deodată. Și, totuși, am spus nu. Aceeași problemă se pune astăzi la nivel politic în toată Europa. La ora când scriu aceste rânduri, nu se știe încă dacă Scoția își va fi votat independența de Regatul Unit. Un precedent periculos pentru toată construcția Bătrânului Continent din ultimii 50 de ani. Și unul care ne privește direct, de vreme ce avem un asemenea fenomen la noi acasă, prin proiectele separatiștilor din Ținutul Secuiesc. De ce cred eu că nu este bine? O glumă din business vorbea despre un afacerist bătrân care i-a lăsat fiului moștenire doar trei scrisori, după ce și-a pierdut toți banii și apoi și-a zburat creierii cu un pistol. Tânărul a aflat de la executorul testamentar că scrisorile trebuia să fie deschise într-o anumită ordine, și numai dacă există o uriașă problemă de afaceri. Anii s-au scurs, fiul a reușit să-și construiască propria afacere prosperă, dar într-o zi s-a trezit cu o situație gravă căreia nu știa cum să-i facă față. Așa că a apelat la prima scrisoare a bătrânului. Aceasta conținea un singur cuvânt: „Centralizează!“. Sfatul a fost aplicat și lucrurile au mers bine, pentru un timp. Dar, inevitabilul s-a produs din nou. Probleme mari și momentul pentru deschiderea celei de-a doua scrisori care spunea: „Descentralizează!“. Din nou succes, din nou prosperitate, apoi un nou declin și veni vremea pentru cea de-a treia scrisoare. Care era un pic mai explicită decât celelalte: „E timpul să-ți tragi un glonț în cap!“
Trecând peste umorul negru, am apelat deseori la istorioara de mai sus pentru a explica un lucru: nu există formula ideală. Pe măsură ce lucrurile sunt mai centralizate, decizia se îndepărtează de cei care au cea mai mare nevoie de ea. Așa se cheltuiesc resurse pentru chestiuni neesențiale și se stimulează corupția. În situația descentralizării, însă, dispare eficiența integrării într-un sistem în care fiecare își face foarte bine partea lui de treabă. Conceptul „economy of scale“, anume repartizarea unor costuri fixe pe un număr cât mai mare de unități care generează profit, ne explică de ce fragmentarea în particule mici și multifuncționale nu este de dorit. Și totuși, în același timp, centralizarea excesivă tinde să devină o suprastructură care va face la un moment dat implozie cedând sub propria greutate.
În cazul centralei termice de bloc, prefer să plătesc către sistemul centralizat. Mai ales că nu am avut a mă plânge de frig până acum. Poate prețul este un pic mai mare, dar nu trebuie să-mi bat capul cu o nouă investiție, o nouă rețea de țevi trase prin casă, un nou șantier. Nemaipunând la socoteală inevitabilul unor discuții interminabile cu ceilalți locatari despre cât ar trebui să fie căldura în casele noastre și cum se vor repartiza costurile. Pe principiul că „dușmanul binelui este mai binele“, nu pot să spun decât că uneori trebuie să fii foarte atent ce-ți dorești fiindcă există riscul să capeți. Iar în cazul în care lucrurile merg prost, s-ar putea ca singura soluție ce rămâne este să deschizi cea de-a treia scrisoare.