De vreo trei ani ştim că Dacia pregăteşte lansarea unui SUV, de mai bine de un an că se va chema Duster şi, surprinzător, de vreo câteva zile, că pentru mulţi români lansarea acestui vehicul nu este decât un nou motiv de a blama cel mai puternic brand românesc. Toate studiile interne sau internaţionale, toate declaraţiile laudative date de şefi ai unor branduri concurente din Europa şi toate opiniile presei specializate din întreaga lume nu fac doi bani! Noul Duster este o căr
De vreo trei ani ştim că Dacia pregăteşte lansarea unui SUV, de mai bine de un an că se va chema Duster şi, surprinzător, de vreo câteva zile, că pentru mulţi români lansarea acestui vehicul nu este decât un nou motiv de a blama cel mai puternic brand românesc. Toate studiile interne sau internaţionale, toate declaraţiile laudative date de şefi ai unor branduri concurente din Europa şi toate opiniile presei specializate din întreaga lume nu fac doi bani! Noul Duster este o căruţă, un hârb care va rugini prin showroomuri. Cei care cumpără vehicule ale acestei mărci sunt de plâns: nişte necunoscători în ale maşinilor, nişte sărăntoci care nu au văzut sau avut o maşină bună, evident germană, în viaţa lor.
Online-ul românesc este plin de „cunoscători“ care uită sau nu vor să vadă din spatele ochelarilor de cal că avem, pentru prima dată după zeci de ani, un brand autohton pe care occidentalii îl cumpără cu zecile de mii, ştiind că e românesc. Ignoră faptul că uzina din Mioveni este centru „pilot“ în grupul Renault, iar asta înseamnă că toate celelalte fabrici din lume care asamblează modele Dacia sunt legate ombilical de micul orăşel argeşean. Trec cu vederea anunţata revenire a unui produs românesc de teren pe una dintre cele mai exclusiviste pieţe auto, Marea Britanie.
E drept că, în România, probabil mai mult decât oriunde în lume, la fotbal şi la maşini se pricepe toată lumea. După cucerirea libertăţii de exprimare, dreptul la opinie a devenit sfânt. Cu o condiţie. Să consideri din start tot ce e produs la tine în ţară o aberaţie tehnologică, un obiect care nu merită nici doi bani şi care, invariabil, este mult mai prost decât orice altceva similar. Asta numai pentru că e „made in România“ şi nu are sânge albastru de provenienţă niponă sau teutonă. Culmea e că Duster chiar are ceva din ADN-ul unui Nissan şi, aproape sigur, dacă noul model ar fi fost prezentat românilor cu sigla japonezilor pe capotă, atât de fervenţii contestatari ai maşinii ar fi avut un cu totul alt discurs. E drept că nici Duster şi nici celelalte modele Dacia nu au ca atu performanţele dinamice sau tehnologia, ci preţul optimizat. Un preţ pe care branduri mult mai mari, care şi-au tot anunţat propriile „Loganuri“, nu au reuşit încă să îl bată.
Dacia, Logan şi, mai nou, Duster au devenit, că le place sau nu contestatarilor, branduri româneşti amintite de orice străin imediat după legende ca Nadia, Năstase sau Hagi. Sunt o parte tot mai importantă din „brandul România“.