Rareori s-a vorbit atât de mult despre preţul petrolului ca acum. Nici nu-i de mirare în condiţiile scăderilor înregistrate în ultima perioadă. În 2015 nu se întrevede nicio şansă de redresare. Noul an ar putea fi turbulent, este de părere Henrik Böhme.
De câteva săptămâni încoace e bucurie mare. Un plin de benzină costă mult mai puţin ca înainte, iar cine îşi face provizii pentru centrala termică pe păcură scoate mai puţini bani din buzunar ca acum un an. Experţii estimează că numai clienţii benzinăriilor au economisit 5 miliarde de euro comparativ cu 2013. Banii au fost cheltuiţi în alte scopuri, lucru care a dus la creşterea cererii pe piaţa internă. În aceste condiţii, conjunctura economică a avut de câştigat.
La rândul lor, şi exportatorii germani sunt mulţumiţi: fiindcă moneda euro a scăzut, aceştia şi-au putut vinde mai ieftin mărfurile. Astfel, prognozele pentru 2015 s-au îmbunătăţit vizibil. Să fie noul an economic unul excelent pentru Germania şi întreaga zonă euro? Nu, nici pe departe nu va fi aşa dacă preţul petrolului se menţine la un nivel atât de scăzut. Pieţele sunt deja agitate, iar un indiciu în acest sens sunt fluctuaţiile masive la burse, constatate în ultimele săptămâni.
Dacă preţurile vor continua să scadă, zona euro ar putea aluneca în capcana deflaţiei. În aşteptarea unor preţuri şi mai mici, consumatorii se vor abţine de la achiziţii consistente, iar firmele îşi vor extinde planurile de investiţii. Scăderea cererii va duce la o nouă scădere a preţurilor. În cele din urmă se intră în faza de stagnare. Japonia, cea de-a treia mare economie mondială, este un exemplu semnificativ.
La rândul lor, şi ţările exportatoare de petrol – mai ales cele dependente de încasările din acest sector, ca Rusia şi Venezuela – sunt ameninţate.
În ce priveşte Rusia, amestecul de sancţiuni occidentale şi ieftinirea petrolului la niverl internaţional dă deja roade.Rubla e la pământ, exodul de capital, iar investitorii şi-au pierdut încrederea în economia naţională a Rusiei.
Dar cine crede că un eventual faliment al statului rus nu va afecta cu nimic occidentul, se înşeală. Situaţia aminteşte de criza ţărilor emergente, de la sfârşitul anilor 90. Ruşii au primit atunci miliarde de la FMI şi Banca Mondială. În prezent, din punct de vedere politic, un nou ajutor similar n-ar mai fi posibil. Nu în condiţiile în care miliardele de atunci s-au evaporat nimeni nu ştie unde.
Dacă Rusia va intra în incapacitate de plată, toate prognozele vor trebui revizuite. Exact ca în SUA care, de când au intrat în "era fracking", au căpătat însemnătate pe piaţa petrolului, dar au şi partea lor de vină la surplusul de pe piaţă, implicit la prăbuşirea preţului.
Dar şi fracturarea hidraulică ascunde pericolele ei. Pentru a-şi finanţa tehnologia, companiile de fracking au făcut credite cu dobânzi – unele foarte mari. Nimeni nu s-a gândit şi că, în caz de insolvenţă, incapacitatea acestora de a-şi rambursa creditele ar putea genera o situaţie similară colapsului financiar înregistrat după bula imobiliară din 2008.
Lumea a asistat uimită la declaraţia ministrului saudit al Petrolului care a afirmat pentru prima oară deschis că e îngrijorat de soarta pieţei sale. Dacă preţul se prăbuşeşte, se prăbuşeşte şi el. Alţii ar fi greu loviţi. Aşa sună strigătul său de luptă.
Şi încă ceva: chiar dacă-i atât de frumos că petrolul e ieftin, n-ar fi un semn bun ca străzile să se umple de bolizi cu mulţi cai putere şi rezervoare uriaşe. Lucrul acesta ne-ar face să uităm că rezervele de ţiţei se epuizează şi ne-ar devia de la preocupările noastre faţă de noile forme de aprovizionare cu energie.
Rămâne speranţa că, încet-încet, preţul petrolului va începe să urce. În caz contrar, şi deocamdată nu dă semne că va creşte, anul 2015 nu va fi deloc liniştit.