Ultima dezbatere TV a arătat clar că Donald Trump nu are fondul necesar pentru a o învinge pe Hillary Clinton. Și știe și el asta. El este dispus să sacrifice democrația pe altarul narcisismului său, crede Ines Pohl.
A fost ultimul duel televizat dintre cei doi candidați la președinția Americii. A fost dezbatarea cea mai neutră, moderată precis și suveran de Chris Wallace, de la televiziunea Fox. El a dovedit prin prestația sa că a fost o decizie bună să-i fie permis acestui post de televiziune conservator să găzduiască în premieră o dezbatere prezidențială.
Pentru toți cei care nu au crezut că merită să sacrifice 90 de minute din viața lor pentru a urmări întreaga dezbatere, sunt recomandate declarațiile finale ale celor doi candidați. Acestea sunt de ajuns pentru ca fiecare dintre noi să ne facem o impresie privind calificarea acestora de a fi șefi de stat.
Moderatorul le-a cerut celor doi să facă declarațiile finale fără a-i pregăti înainte pentru acestea. Hillary Clinton a prezentat suveran un rezumat al programului ei politic, în timp ce Donald Trump a dat fără nicio structură dintr-o temă în alta. Ca și în timpul dezbaterii, el nu a prezentat niciun plan politic clar de implementare a promisiunilor sale electorale uriașe. El crede însă că pentru problemele SUA și ale altor părți ale lumii ar exista o singură vinovată: Hillary Clinton. Este caracteristic acestui personaj să dea vina pe alții pentru înfrângerile sale. O atitudine periculoasă și dincolo de ziua alegerilor.
Interes doar pentru marca "Trump"
Este ușor să-l subestimăm pe Donald Trump. Dar el este destul de realist pentru a înțelege că nu mai are cum să câlștige aceste alegeri. Pregătirea sa insuficientă, vizibilă la aceste dezbateri televizate, precum și umilirea constantă a unor membri ai Partidului Republican i-au făcut pe unii în SUA să creadă că Trump nici nu dorea de fapt dificila funcție de președinte al SUA. De la bun început, suspectează atât democrați, câ și republicani, tot ce a dorit actualul candidat conservator a fost să amplifice prezența mărcii "Trump".
Poate că așa este. Iar dacă Trump ar fi un politician cu stil și decență, atunci republicanii ar avea de ce să-și facă griji. Să se întrebe cum a putut un astfel de șarlatan să acapareze partidul condus odinioară de Abraham Lincoln.
Narcisism patologic
Dar Trump nu are nici decență, nici respect. Nici măcar pentru regulile de bază ale democrației. Dragostea sa patologică de sine îl împiedică să admită o înfrângere ca atare. Campania lui arată de câteva săptămâni această direcție. De eșecul său urmează să fie făcut responsabil sistemul corupt. Iar cei mai aprigi susținători ai săi tind să-i dea crezare. Toți cei care nu mai au demult încredere în guvernul de la Washington, care se folosesc de orice ocazie pentru a clama teorii conspiraționiste, care îi fac responsabili pe "ceilalți" pentru eșecurile proprii. Trump a făcut tot ce a putut în campania sa pentru a lărgi prăpastia dintre "noi" și "ceilalți".
Baza de nezdruncinat a oricărei democrații este consensul de recunoaștere a voinței majorității. Trump tocmai este pe cale să submineze acest fundament. Iar rețelele sociale sunt spațiile perfecte pentru teoriile sale ale conspirației. Nu doar Hillary Clinton, în calitate de președintă, va avea de luptat cu acest fenomen; și republicanii trebuie să vadp cum vor aduce înapoi în sticlă acest spirit anti-democratic la a cărui apariție au contribuit din plin prin politica lor de boicot din ultimii ani.
De fapt, este vorba aici de pregătirea părții albe, creștine a Americii de a accepta schimbările demografice petrecute, de a admite că vechea Americă nu mai există, că vechile minorități au devenit între timp majoritare, capabile să ia acum alte decizii.
Candidatura lui Trump a creat un butoi politic cu pulbere care pune sub semnul întrebării o ordine socială veche de sute de ani. Iar acesta este un pericol cu mult mai mare decât simpla persoană a lui Donald Trump.