Hai noroc! Marat, al cărui nume adevărat nu-l vom dezvălui, dă pe gât prima vodcă deja după-amiază. Merge mai bine apoi șlefuirea pietrelor. Marat face figurine din acestea – suveniruri, lucru manual, pe bani, ilegal. "Pentru clienți importanți, care plătesc", spune el cu mândrie.

Câmpul său de lucru se întinde pe o lățime de trei metri și o lungime de șase metri. Dimensiunile standard ale unui garaj sovietic. Un loc în care să parchezi mașina. Dar Marat nu are mașină, la fel ca mulți din vecinii săi din cele 2000 de garaje de aici, din cooperativa de garaje "Grenada", în mijlocul orașului de 500.000 de oameni Naberejnie Celni, în republica rusă Tatarstan, pe râul Kama.

Capitalism sălbatic

Jumătate din populație se întâlnește aici la "Grenada", e vorba de jumătatea masculină. Aici se desfășoară după introducerea economiei de piață în Rusia un capitalism sălbatic, după motto-ul: "Ce se întâmplă la mine în spatele ușii închise, nu este treaba statului!"

"Sunt înregistrat ca mic meșteșugar și funcționez legal", susține maistrul Valeri, vecinul lui Marat. El a închiriat două garaje și și-a angajat un ajutor.

Mici întreprinderi mai speciale

Maistrul "Valeri" este însă diversificat. În pivnița garajului său, el oferă tapițerii de tot felul. Este înregistrat și legal, dar nu taie chitanțe și acceptă doar bani cash. Și din acest motiv nu vrea să-și decline identitatea.

"Clienții vin la mine pentru că le este comod așa. Fără mare tamtam. Și pentru că nimeni în afară de mine nu le poate îndeplini dorințele. Cel puțin la prețurile la care lucrez eu."

Tocmai acest aspect îi atrage aici la garaje și pe micii meșteșugari, și pe clienții lor. Faptul că totul se desfășoară comod și fără mare expunere. Comod pentru că în garaje nu miroase a benzină, pentru că nu sunt mașini parcate acolo. Fără expunere, pentru că toți știu ce se petrece în garaje, dar nimeni nu vorbește despre asta.

"Nu am nevoie de altceva!" spune Valeri. "Și când o să fiu bătrân și n-o să mai pot decât să croiesc niște papuci, cineva tot o să-i cumpere sau o să-mi dea măcar la schimb o sticlă de lapte, ca să supraviețuiesc."

30 de milioane de ruși își câștigă banii total sau parțial în astfel de garaje: ca mecanici auto, croitori, vopsitori, designeri de mobilă, dentiști, reparatori de piane, există chiar și avocați care își deschid birouri acolo, inclusiv cu încălzire centrală!

Și toate acestea pe la spatele statului. Oamenii nu doresc să-și împartă venitul cu Fiscul rus. "De ce am vrea?" – se întreabă "Boris". El a muncit 30 de ani pentru fabricantul rus de mașini "Kamaz", cel mai mare angajator oficial din localitate. A lucrat "pe un salariu de nimic, simbolic. Am renunțat la job și sunt acum propriul meu șef. Sigur că nu oficial, pentru că mi-e silă de orice contact cu autoritățile. Sunt oricum corupți cu toții și nu vor decât să fie mituiți. Eu nu mă bag".

Jungla birocratică

Chiar dacă un mic întreprinzător ar dori să facă totul legal și să se înregistreze oficial, ar avea de luptat cu o uriașă junglă birocratică netransparentă, pentru că legislația rusă nu este deloc una prietenoasă economiei de piață liberale. Un lucru admis inclusiv de președintele Putin, care le-a cerut "idioților juridici" (cum s-a exprimat el) să simplifice legile.

Ekaterina Ermakova, neobosita președintă a "Grenada" și singura femeie șefă de cooperativă (nume de scenă "Katharina cea Mare"), descrie astfel situația: "Aici vine fiecare cu problemele lui. Aici este o lume unică, cu propriile ei legi. Chiar dacă unii dintre întreprinzători ar vrea să devină legali, ar avea așa chirie mare de plătit, așa impozite mari, ar avea de trecut atât de multe examinări, ar avea de suportat atât de mult stres încât firma lui nu ar supraviețui. De aceea toți de aici sunt așa de calmi." Comod, deci, fără mare tamtam.

Miliarde care ocolesc statul

Greu de crezut că Putin va pune pe butuci economia subterană doar simplificând legislația. Din nou "Katharina cea Mare": "Putin ar trebui să-i convingă mai întâi pe funcționarii lui să plătească taxe. Dacă ei și-ar plăti legal impozitele, atunci și oamenii mei de aici ar trece toți în legalitate."

Un cerc vicios pe care autoritățile nu-l pot opri. Cetățenii înșală statul, pentru că altfel cred că vor fi ei cei înșelați de stat. Nu doar la Naberejnie Celni miliarde de ruble ocolesc vistieria statului rus. Ceea ce lipsește de fapt, este încrederea rușilor în propriul stat.