O ieşire din cercul vicios – acesta a fost obiectivul reuniunii de la Doha. În ţările producătoare, ieftinirea petrolului a dus la scăderea încasărilor la buget. Ca atare, cea mai la îndemână soluţie este creşterea vânzărilor. Însă sporirea ofertei pe piaţa mondială va duce la o reducere şi mai mare a preţului. Astfel, de la jumătatea anului 2014 până în prezent, barilul de petrol a scăzut de la 115 dolari la aproximativ 30 de dolari.

Pentru a pune capăt acestui cerc vicios, la Doha a avut loc, la finele săptămânii trecute, o reuniune a ţărilor OPEC cu state din afara organizaţiei şi Rusia. Obiectivul întâlnirii a fost stabilirea unei limite a producţiei de petrol la nivelul celei din luna ianuarie 2016 – decizie adoptată deja, în luna februarie, de către Arabia Saudită, Rusia, Qatar şi Venezuela. Numai că, la finalul recentelor convorbiri, ministrul Energiei din Qatar, Mohammed ben Saleh al-Sada, a anunţat că ţările exportatoare şi statele din afara OPEC au nevoie "de mai mult timp".

Pe vremuri, când se reuneau ţările membre ale organizaţiei pentru a stabili cotele de extracţie, toată lumea economică tremura. În ziua de azi – nicio reacţie. Să fi ajuns OPEC un tigru fără colţi? În opinia expertei pe probleme de energie a Institutului german pentru cercetarea economiei (DIW), Claudia Kemfert, se pare că asistăm la "începutul sfârşitului OPEC". "Eşecul recentei reuniuni a fost surprinzător", adaugă Kemfert. Puterea organizaţiei a scăzut mult, iar acum se întrezăresc, de fapt, divergenţele dintre ţările membre. În interesul Iranului ar fi să-şi mărească producţia, însă neputinţa celorlalte state a fost incredibilă – mai spune experta.

Arabia Saudită face front separat

Ţinând seama de situaţia ţărilor care în prezent produc "aproape la limită", la recenta rundă de negocieri s-a urmărit mai ales ca Arabia Saudită să nu-şi extindă cotele de extracţie – afirmă Carsten Fritsch, specialist în burse de mărfuri la Commerzbank.

Arabia Saudită, ţară care dă tonul în OPEC, a fost contra tuturor – apreciază Fritsch. Prin urmare, devine evident faptul că Arabia Saudită are alte obiective comparativ cu celelalte ţări membre ale organizaţiei – preocupate de bugetele lor. Unul dintre motivele din care saudiţii au făcut front separat a fost o ţară absentă la reuniunea de la Doha: Iranul.

Teheranul nu susţine planul de îngheţare a producţiei. Prin urmare, nu are sens ca ţara să fie reprezentată la Doha – a anunţat ministrul iranian al Petrolului, Bidschan Namdar Sanganeh. După anularea sancţiunilor, Iranul nici nu se gândeşte să-şi limiteze producţia de petrol ci mai degrabă s-o extindă la nivelul celei de dinaintea aplicării sancţiunilor: 4 milioane de barili pe zi. Aşa că nici Arabia Saudită nu s-a arătat dispusă să-şi limiteze producţia – pesemne din teama de a nu pierde un important segment de piaţă în favoarea marelui său rival, Iranul.

Nu se ştie care va fi evoluţia pieţei petrolului dacă Iranul îşi va mări producţia la 4 milioane de barili pe zi. Este probabil ca Iranul şi Arabia Saudită să ajungă, totuşi, la o soluţie comună – crede Leon Leschus, reprezentant al Institutului pentru economie mondială de la Hamburg (HWWI). În opinia sa, OPEC nu este nicidecum la final. Ţările membre ale organizaţiei asigură o treime din volumul de ţiţei la nivel mondial şi dispun de trei sferturi din rezerve. În plus, Iranul deja a dat semne în favoarea unei viitoare cooperări.

Teheranul a lansat un apel către ţările afectate să continue negocierile. "Iranul susţine eforturile ţărilor OPEC şi din afara OPEC de stabilizare a preţului petrolului", a declarat reprezentantul ţării în organizaţie, Hussein Kasempur Ardebili. În context, şi Rusia susţine încheierea unui viitor acord.

Inamicul numărul doi

"Anihilarea inamicului" numit Iran ar fi numai unul dintre scopurile Arabiei Saudite. Un alt ţel ar fi ca prin menţinerea preţurilor scăzute, cel mai mare producător de petrol din lume să exercite presiuni asupra concurenţei americane. De când în SUA se practică masiv fracturarea hidraulică, stocurile de petrol de pe piaţa mondială au crescut, iar preţul a scăzut considerabil.

În consecinţă, ţările OPEC au renunţat la limitarea produţiei. Dacă ar mai fi stabilite cote, americanii ar fi putut câştiga o importantă parte a pieţei. Însă în vreme ce în ţările OPEC extracţia ţiţeiului se realizează la costuri rezonabile, metoda practicată în SUA (fracking-ul) este extrem de costisitoare.

OPEC pare să-şi fi atins obiectivul, consideră Carsten Fritsch. Excedentul nu mai creşte. Totodată specialiştii estimează o scădere a extracţiei în Statele Unite, iar finanţarea metodei de fracturare hidraulică devine tot mai problematică. Imediat ce concurenţa americană este zdruncinată, puterea statelor OPEC creşte.

Numai ţinând seama de rezervele uriaşe de ţiţei pe care le deţin ţările membre, OPEC nu are cum să-şi piardă poziţia – susţin specialiştii. Singura problemă ar fi semnalul transmis în urma recentei reuniuni, anume că incapacitatea statelor OPEC şi a celor din afara organizaţiei de a ajunge la o soluţie afectează credibilitatea organizaţiei.