UE se află sub tensiune: Europa de Vest și cea de Est se îndepărtează tot mai mult. Pentru a evita decăderea Europei, este necesar ca europenii occidentali să ia în serios temerile esticilor, e de părere Ivan Krastev.
„Omul are tendința de a considera firească ordinea în care trăiește”, spunea Czeslaw Milosz în 1951, vorbind despre experiențele tragice ale generației europene care a trăit în timpul războiului. Acesta adăuga: ”Casele pe lângă care trece în drum spre serviciu îi par mai degrabă ca niște stânci care răsar din pământ, decât produse ale mâinii omului…Nu poate crede că într-o zi, pe o stradă pe care o cunoaște, unde dorm pisici și se joacă copii, ar putea apărea un călăreț care ar începe să-i prindă cu lasoul…Într-un cuvânt: Se comportă ușor ca Charlie Chaplin în filmul Goana după aur, când sărea haotic dintr-o parte în alta a colibei aflată la marginea prăpastiei”.
Pentru europeni, Uniunea Europeană era o astfel de lume firească. Dar nu mai este cazul. La finele anului 2016, mulți europeni au căzut pradă disperării, odată cu Brexit-ul și cu victoria lui Donald Trump în Statele Unite. S-a propagat convingerea că Uniunii Europene i-ar fi sunat ceasul.
Schimbare de atitudine în Europa
Acum, cu nouă luni mai târziu, s-a schimbat atitudinea. Alegerea lui Trump i-a determinat pe mulți europeni să pună din nou preț pe proiectul european. Iar succesul președintelui Macron în Franța, bazat pe o poziție clară pro-europeană, i-a făcut pe mulți să creadă că Uniunea Europeană primește o a doua șansă. Eurobarometrul, publicat luna trecută, a înregistrat o schimbare de atitudine a publicului în direcția UE și a monedei comune euro. Și chiar și datele economice sunt încurajatoare.
Dar entuziasmul din vara anului 2017 ar putea fi la fel de scurt și de confuz ca disperarea de la finele anului 2016. Pentru că deși ”momentul Macron” a schimbat masiv atitudinea în Europa, el nu a rezolvat niciuna dintre problemele cu care se confruntă Uniunea. Și în timp ce sperăm că o nouă conducere germano-franceză va reuși să construiască o punte peste divizarea care s-a produs în timpul crizei economice între nordul și sudul Europei, există tot mai multe semnale că divizarea est-vest s-ar putea adânci.
Un paradox est-vest
Paradoxal la situația actuală este că statisticile arată o oarecare apropiere a pozițiilor față de refugiați și migranți între est și vest (societățile din vest au devenit mai îngrijorate și mai sceptice, pe când cele din centrul Europei s-au mai înmuiat în ceea ce privește refugiații), în timp ce tensiunile între vest și est escaladează.
Luna trecută, premierul ungar, Viktor Orban, a spus clar: ”Cu 27 de ani în urmă credeam, aici în Europa Centrală, că Europa este viitorul nostru – acum avem impresia că noi suntem viitorul Europei”. Câteva săptămâni mai târziu, președintele Franței, Emmanuel Macron, răspundea criticii de la Varșovia referitoare la ideile sale de reformă a pieței muncii în UE, cu următoarele cuvinte: ”Atitudinea unei țări care a hotărât să se izoleze de Europa nu va pune în niciun fel în pericol atingerea unui compromis ambițios”.
Ca o concluzie, s-ar putea spune că pe de o parte, liderii populiști din Europa Centrală nu mai văd Uniunea ca pe un model de urmat. Pe de altă parte, Europa Occidentală nu mai ia în serios temerile legitime ale central-europenilor, care au fost în stare să aleagă oameni ca Victor Orban sau Jaroslaw Kaczysnki. Pentru că aceștia se tem că unele dintre reformele propuse, neînsoțite de alte inițiative politice, ar putea dăuna competitivității economiilor central-europene.
Coliziune previzibilă între două tabere
Nu este greu de prevăzut că o coliziune între guvernele central-europene, care neglijează normele și valorile Uniunii, și guvernele occidentale, care neglijează nevoile Europei Centrale, ar putea destrăma Uniunea chiar în momentul în care cetățenii au dobândit din nou încredere în ea.
Oamenii din estul Europei sunt încă cei care sprijină cel mai mult Uniunea, dar au în continuare dubii cu privire la avantajele apartenenței la UE. Estul și vestul nu mai sunt despărțite astăzi numai de ”Zidul Empatiei”, respectiv de soarta celor care s-au refugiat în Europa, ci și de urmările deschiderii granițelor în interiorul UE, atunci când vine vorba despre viitorul Europei de Est.
Timp îndelungat, oamenii au considerat deschiderea granițelor în interiorul UE ca o schimbare pozitivă, după 1989. Astăzi, în timp ce milioane de est-europeni plănuiesc să studieze în occident, să lucreze și să trăiască acolo, cei care au decis să rămână au început să reconsidere deplasarea liberă și dreptul la rezidență pe întregul teritoriu al UE în contextul diferențelor de venituri între țările Uniunii. Pentru mulți o sursă de teamă.
Temerile central-europenilor
Paralizați de temeri cu privire la situația demografică, mulți est-europeni încep să privească granițele deschise ca pe o poartă prin care își transferă potențiala bunăstare din est către vest. Mulți se întreabă, de pildă, de ce să investească țările lor într-o educație mai bună, dacă cele ce profită de această investiție sunt societățile occidentale.
Bruxelles-ul, Berlinul și Parisul critică pe bună dreptate cursul autoritar în unele țări est-europene. Dar nu ar trebui să îi folosească pe Orban sau pe Kaczynski drept scuză pentru a ignora noile temeri ale Europei Centrale cu privire la viitorul Uniunii Europene.
Articol realizat de Ivan Krastev, pentru DW.com
Ivan Krastev este profesor și președintele ‘Centre for Liberal Strategies’ din Sofia, bursier al Institutului Științelor Umane (IWM) din Viena și Richard von Weizsäcker Fellow la Academia Bosch din Berlin. Krastev a fost printre fondatorii think thank-ului „European Council on Foreign Relations”. Din 2015 scrie în mod regulat analize pentru ediția internațională a New York Times. Cea mai recentă carte a sa, ”After Europe” (Penn University Press, 2017), a apărut și în limba germană („Europadämmerung”) la editura Suhrkamp în 2017.