După eliminarea facilităților fiscale pentru mai multe domenii, tot mai mulți angajatori aleg variante aparent mai avantajoase din punct de vedere financiar. Una dintre cele mai utilizate metode este înlocuirea contractelor de muncă clasice cu contracte de colaborare.
Deși această abordare poate părea o soluție eficientă pe termen scurt, realitatea fiscală demonstrează contrariul. Recent, o firmă din IT a fost vizată de un control ANAF și s-a trezit cu o datorie uriașă, de peste un milion de lei, ca urmare a reclasificării colaboratorilor drept angajați.
Firmele transformă contractele de muncă în contracte de colaborare „independente”
Într-un climat economic tensionat, multe companii aleg să reducă presiunea financiară prin utilizarea de contracte de colaborare ca alternativă la angajarea clasică.
Transformarea contractelor de muncă în colaborări este una dintre cele mai frecvente tactici. Acest tip de contract pare convenabil, întrucât implică mai puține taxe pentru angajator.
Totuși, ANAF și Inspecția Muncii verifică tot mai frecvent aceste situații. Instituțiile urmăresc relațiile de muncă mascate și reîncadrează legal acești colaboratori drept angajați.
Inspectorii analizează detalii precum subordonarea, folosirea resurselor companiei și prezența unui program fix de lucru. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, colaborarea este, de fapt, o angajare nedeclarată.
În astfel de cazuri, firmele pot fi obligate să plătească taxe restante, plus amenzi usturătoare. Codul Muncii prevede penalități de până la 200.000 de lei în cazul în care se descoperă muncă fără contract individual legal.
Un caz concret: peste 1 milion de lei de plată pentru o firmă IT din Iași
În primele luni ale anului 2025, inspectorii antifraudă au desfășurat un control la o societate IT din județul Iași.
Firma a fost verificată cu privire la aplicarea facilităților fiscale din sectorul IT și cheltuielile declarate. În urma controlului, s-a constatat că serviciile externalizate erau, în realitate, relații clasice de muncă. Acestea au fost reclasificate oficial de către autorități.
Ca urmare a reclasificării, ANAF a impus plata retroactivă a taxelor datorate pentru aceste colaborări. Suma finală stabilită depășește un milion de lei.
Autoritățile au decis că relațiile de lucru îndeplineau toate criteriile pentru a fi considerate angajamente de muncă în toată regula. Reclasificarea a dus la calculul integral al contribuțiilor sociale și impozitelor restante.
ANAF folosește metode moderne de control fiscal
Inspectorii fiscali nu se mai bazează doar pe documente clasice în astfel de anchete. Pentru a identifica abaterile, aceștia utilizează instrumente moderne de analiză, precum raportările SAF-T.
Acestea permit analizarea încrucișată a datelor financiare transmise de firme. Astfel, orice incoerență între declarațiile fiscale și realitatea din teren poate fi rapid identificată.
În plus, colaborarea între ANAF și Inspecția Muncii este mai strânsă ca niciodată. În contextul actual, aceste instituții urmăresc în mod activ semnele unei angajări disimulate.
Potrivit specialiștilor în fiscalitate, orice colaborare care implică exclusivitate, program stabil și subordonare poate atrage recalificarea ca raport de muncă.
„Optimizările fiscale” pot avea efecte devastatoare
„Ce pare o strategie de optimizare inteligentă se poate transforma rapid într-un coșmar fiscal: reclasificarea colaboratorilor în angajați, cu recalcularea integrală a obligațiilor fiscale aferente. Simplu spus, cine crede că scapă mai ieftin ajunge să plătească neașteptat de mult. Mesajul ANAF este fără echivoc: statutul colaboratorilor nu este o zonă gri. Interpretările greșite pot costa scump, iar neatenția devine un lux pe care antreprenorii nu și-l permit.
Optimizările artificiale și pseudo-colaborările pot oferi beneficii iluzorii pe termen scurt, însă pe termen lung reprezintă un risc major pentru business. Soluția stă în respectarea legislației și consultarea specialiștilor – cheia pentru un mediu de afaceri sănătos, ferit de sancțiuni și pierderi financiare semnificative”, avertizează Marius Stanciu, avocat specializat în drept fiscal.
Acesta subliniază că interpretările greșite ale legii pot duce la pierderi semnificative. De asemenea, optimizările pe termen scurt pot avea consecințe financiare grave pe termen lung.
Legea prevede clar că, în cazul unei colaborări mascate, angajatorul trebuie să suporte toate obligațiile fiscale restante.
Acest lucru include atât partea angajatului, cât și partea angajatorului. Astfel, costul real al unei „economii” poate deveni o notă de plată uriașă în cazul unui control fiscal amănunțit.
Recalificarea retroactivă și riscul datoriilor istorice
În cazul în care un colaborator este reclasificat drept angajat, ANAF poate recalcula obligațiile fiscale pentru ultimii cinci ani. Acest termen este prevăzut ca perioadă de prescripție fiscală.
Astfel, o colaborare începută în urmă cu câțiva ani poate deveni un motiv de sancțiune majoră. Companiile pot ajunge să plătească sume considerabile, cu tot cu penalizări și dobânzi.
„Antreprenorii sunt tentați să diminueze costurile prin colaborări independente, dar o greșeală de încadrare fiscală îi poate duce la pierderi financiare usturătoare, cu obligații de plată retroactive. Economisirea de astăzi devine nota de plată astronomică de mâine.
Atmosfera actuală din mediul de afaceri indică tot mai clar că „portițele” folosite în trecut pentru a economisi la costurile salariale tind să fie închise de autorități ANAF și Inspecția Muncii trimit astfel un mesaj ferm: respectarea atât a legislației fiscale, cât și a celei a muncii nu este opțională, iar orice tentativă de eludare poate atrage consecințe importante”, atrage atenția același avocat.
În acest context, specialiștii recomandă prudență maximă la configurarea relațiilor de colaborare. Consultanța juridică devine esențială pentru evitarea unor probleme grave cu autoritățile fiscale.
„Invocarea necunoașterii legii sau buna-credință nu funcționează în fața inspectorilor ANAF. Angajatorul poate fi obligat să achite atât partea de contribuții a angajatului, cât și pe cea a angajatorului, urmând ca ulterior să își recupereze de la persoanele respective partea care le revine.
Practic, povara fiscală totală poate depăși 40% din sumele brute plătite în cadrul colaborării, ilustrând cât de mare poate fi impactul financiar al unei recalificări”, mai spune Marius Stanciu.
