Octombrie 1999. Ionut Popescu decide sa-si schimbe cariera si pleaca din postul de redactor-sef al Capital. In locul sau este numita Andreea Rosca. Am spus atunci ca accept provocarea de a mentine Capital pe pozitia de lider al publicatiilor economice. Am promis o publicatie cu o linie simpla si clara, determinata sa isi serveasca cititorii.

Ei bine, astazi, Capital este, dupa 12 ani de la prima aparitie, lider de necontestat al presei de specialitate. Promisiunea facuta cititorilor, echipei si mie insami a fost indeplinita. In plus, in ultimii ani, am lansat multe alte produse noi, precum colectia Top Capital, emisiunea Capital TV sau un nou site capital.ro. Multe dintre lucrurile deosebite pe care le-am realizat in ultimii ani se datoreaza cititorilor Capital, care ne-au scris despre preocuparile lor, ne-au laudat sau ne-au criticat si, pentru acest lucru, le multumesc.


A venit, asadar, momentul pentru o schimbare si, de aceea, am decis sa plec din trustul Ringier pentru a prelua conducerea unor noi proiecte si pentru a accepta alte provocari profesionale. Am fost martor al tuturor chinurilor prin care a trecut societatea capitalista romaneasca inainte de a se naste. Este, probabil, momentul sa trec de cealalta parte a baricadei pentru a face lucrurile despre care doar am scris.


In ultimii 13 ani, Capital a fost una dintre cele mai importante “vitrine” ale economiei romanesti. Sunt ani in care revista a scris, practic, istoria tranzitiei noastre catre capitalism, cu esecurile si reusitele sale, cu afacerile mai mult sau mai putin oneste. Am venit la Capital in 1992, intr-o perioada destul de tulbure. Plec de aici in 2005, intr-o perioada aproape la fel de tulbure pentru societatea romanesca, ai carei lideri nu au reusit sa afle inca incotro se indreapta si cum arata drumul. Am scris, la fel ca multi alti editorialisti, zeci de articole in legatura cu lipsa de viziune si de directie care macina, practic, varful ierarhiei din Romania. Daca sectorul privat s-a dezvoltat si a preluat multe dintre sarcinile statului si a atenuat multe dintre gafele guvernarilor, a facut acest lucru aproape impotriva administratiei centrale.


Singurul regret, dincolo de toate realizarile de pana acum, este ca nu am reusit sa schimbam, macar putin, calitatea actului de guvernare si mentalitatea oamenilor aflati in functii dintre cele mai inalte. Aceasta continua cautare si lupta pentru a schimba in bine realitatea din jurul nostru ramane ca provocare pentru viitoarea echipa.