Barack Obama și-a făcut un titlu de glorie în perioada electorală din ajutorarea categoriilor defavorizate, mai ales în direcția asigurării de asistență medicală pentru toată lumea.
A reușit greu să obțină aprobarea Congresului pentru programul Medicare, dar până la urmă a reușit. Numai că bugetul administrației a fost ajuns din urmă de cheltuieli, umflate puternic și de cele necesare susținerii misiunilor militare americane din lume. Războiul din Afganistan și cel din Irak au costat peste 1.200 miliarde dolari până acum.
Majorarea limitei de îndatorare publică a SUA era, de fapt, doar o formalitate. Având în vedere că limita a fost majorată de peste 100 de ori până în prezent, o nouă creștere însemna doar o lege aprobată de Congres. Mai ales că SUA nu este încă în pericolul de a nu-și mai putea plăti datoriile pentru că nu mai are bani (cum se întâmplă în Grecia). „Formalitatea” a fost însă speculată perfect de adversarii lui Obama, conservatorii din Partidul Republican. Care au anunțat că nu vor permite majorarea limitei de îndatorare dacă administrația Obama nu acceptă reduceri de cheltuieli.
Teoretic, pretențiile republicanilor care controlează o Cameră a Congresului (cea a Reprezentanților) sunt justificate. Nici măcar SUA nu mai poate continua să trăiască pe datorie, iar bugetul trebuie echilibrat. Toată presa americană, indiferent de tabăra politică, a dat ca exemplu țările din Europa, care au luat măsuri de austeritate bugetară semnificative pentru a-și rezolva problemele legate de datoriile publice.
Numai că republicanii au luat în calcul doar tăierile de cheltuieli. Obama și democrații lui au cerut și cer în continuare majorarea taxelor și impozitelor, în special pentru cei bogați, adică 2% din populație. Persoanele cu venituri foarte mari și corporațiile beneficiază de reduceri de taxe stabilite de fostul președinte (republican) George W. Bush, astfel încât aceștia plătesc mai puțin la stat decât persoanele cu venituri medii sau mici. Pe considerentul că o companie mare și bogată poate crea locuri de muncă dacă are bani.
Indiferent cum privești problema, inechitatea socială îți sare în ochi. Băncile au avut parte de ajutoare masive pentru a nu da faliment, iar Federal Reserve a pompat sute de miliarde în economie pentru susținerea PIB. Cu rezultate aproape inexistente, șomajul continuă să fie foarte ridicat, iar relansarea economică nu este prea puternică.
Dacă măsurile nu au funcționat, atunci nu ar fi normal ca taxele să redevină egale pentru toată lumea, nu doar pentru cei „mici”? Republicanii spun că nu. „Creatorii de locuri de muncă” trebuie ajutați în continuare. Iar puterea dată de majoritatea avută în Camera Reprezentanților le-a permis să își impună punctul de vedere. „Bogații” nu plâng chiar dacă este criză.