miroase de la o posta a facatura. Specialistii critica atat conditiile licitatiei, cat si pretul si calitatea aparaturii furnizate.Pe holul de intrare al salii de sport din strada Lainci, undeva in partea de nord a Capitalei, ochii iti cad pe un paralelipiped metalic vopsit in verde. Explicatia e simpla: e contragreutatea unuia dintre cele aproape 800 de panouri mobile de baschet cu care au fost dotate, incepand din toamna trecuta, salile din toata tara. Are patru manere, cate unul la fiecare co
miroase de la o posta a facatura. Specialistii critica atat conditiile licitatiei, cat si pretul si calitatea aparaturii furnizate.Pe holul de intrare al salii de sport din strada Lainci, undeva in partea de nord a Capitalei, ochii iti cad pe un paralelipiped metalic vopsit in verde. Explicatia e simpla: e contragreutatea unuia dintre cele aproape 800 de panouri mobile de baschet cu care au fost dotate, incepand din toamna trecuta, salile din toata tara. Are patru manere, cate unul la fiecare colt, dar degeaba: un barbat de 80 de kilograme nu-l poate urni cu nici macar un milimetru. „Sigur nu e prinsa de podea?“, vine intrebarea. „Nu, asa sunt ele. Din aceasta cauza nici nu le folosim, caci daca le deplasam, chiar si pe roti, se strica suprafata de joc“, spune directoarea scolii.Altii spun ca panourile nu sunt stabile si ca nu respecta specificatiile din caietul de sarcini al licitatiei organizate de CNI in august 2004. „Se cerea o alonja de 3,25 m, care este standardul olimpic. In realitate, au fost livrate panouri cu 1,65 m alonja. Nu mai vorbim ca panourile nu respecta normele europene si se pot rasturna, reprezentand un pericol de moarte pentru copii“, spune directorul producatorului de echipament sportiv Pro Sport din Oradea. El critica si portile de handbal, care ar fi realizate din lemn nestratificat, ce se va curba o data cu trecerea timpului.Si conditiile puse participantilor la licitatie sunt considerate cel putin ciudate. „Echipamentele trebuia livrate in maximum cinci zile de la semnarea contractului. Pai, in cinci zile nici TIR-urile nu ai timp sa le incarci“, spune Chirila. Patronul unei cunoscute firme din domeniu, care a dorit sa participe la licitatie, dar s-a retras, spune ca repectivele conditii „par a fi fost facute special pentru societatea castigatoare, Artimex Sport SRL“. Compania clujeana a reusit sa-si adjudece toate cele patru pachete de sali scoase la licitatii, totalizand peste 360 de obiective si valorand circa 3,6 milioane de euro.„De altfel, contractul a fost semnat cu o luna intarziere, pentru a le da timp sa se pregateasca, si avem informatii ca, in unele locuri, echipamentul nici nu a fost montat de reprezentantii firmei sau nu a fost livrat la timp“, spune sursa noastra. Exista, intr-adevar, date clare despre intarzieri, uneori de luni de zile. De exemplu, la unele din salile vizitate in Calarasi sau in Capitala, aparatura a sosit de-abia in luna martie, fara ca beneficiarii sa primeasca explicatii clare.Un al treilea director de firma de echipament sportiv, care a dorit sa-si pastreze anonimatul, se intreaba cum a reusit Artimex, o companie care in 2003 a avut o cifra de afaceri de 33 de miliarde de lei si despre care stie ca ar fi avut probleme cu lichiditatile in 2004, avand bunurile puse sub sechestru pentru niste credite neachitate, sa administreze pe termen foarte scurt un contract de circa patru ori mai mare.Pretul oferit de castigatori a fost un alt subiect de disputa. „Doua panouri de baschet, doua porti de handbal si cam 700 de metri patrati de plase de protectie pentru ferestre si reflectoare au costat circa 10.000 de euro (n. red. – in jur de 390 de milioane de lei la data licitatiei). Firma noastra ar fi realizat totul la circa 250 de milioane de lei, inclusiv panouri de baschet rabatabile electric“, spune Alexandru Chirila.Alti specialisti din domeniu estimeaza valoarea efectiva a dotarilor realizate de Artimex la circa 4.000 de euro, inclusiv costurile de transport, montaj si TVA: circa 150 de euro portile de handbal, cam 1 euro metrul patrat de plasa si restul, panourile mobile. Pretul e confirmat si de site-urile unor mari producatori de echipament sportiv din Occident. Mai mult, in 2004, inainte ca autoritatile centrale sa ia decizia dotarii tuturor salilor de sport, alte firme au reusit sa furnizeze, pe banii consiliilor locale, la preturi cuprinse intre 140 si 280 de milioane de lei, panouri, porti, plase, dar si spaliere, echipament pentru vestiare si aparatura pentru gimnastica pentru peste 90 de sali.Lasam la o parte faptul ca, potrivit acestor informatii, exista destule sali pentru care s-a cheltuit de doua ori la capitolul dotare. Ori pentru care echipamentul furnizat este insuficient. „Nu avem banci, cuiere ori spaliere. Am imprumutat doua saltele, iar mingile sunt vechi, cumparate din fondul clasei“, explica Margareta Chisca, directoarea scolii din Lehliu-Gara.Adevarata problema este ca aproape 150 de miliarde de lei din banii publici au fost cheltuite pe echipamente de calitate indoielnica, neconforme cu destinatia si greu, daca nu imposibil, de folosit. Iar intrebarea care se pune este in buzunarele cui au intrat aproape doua milioane de euro, diferenta dintre pretul real si cel de achizitie.Reprezentantii Artimex nu au dorit sa comenteze acuzatiile care li se aduc. Nici autoritatile nu au dat nici un raspuns pe tema dotarii. Cat despre fosti demnitari ale caror nume au fost pomenite de unii dintre interlocutorii nostri ca stiind foarte multe despre cum s-a derulat aceasta licitatie si cum a ajuns Artimex sa castige, cum ar fi ex-secretarul de stat Sergiu Sechelariu, acestia au fost imposibil de contactat.
CAT COSTA IN REALITATE ECHIPAMENTELE
Intre pretul obtinut de stat prin licitatie si cel real al echipamentelor pentru salile de sport, este o diferenta de 150%. Si investitiile realizate de consiliile locale au fost mai ieftine. In plus, in cele mai multe cazuri, au cuprins mai mult decat pachetul minimal licitat de CNI.
A FOST ALES UNUL DIN CELE MAI PROASTE PROIECTE
• Cele mai mult obiective construite in cadrul Programului National „Sali de Sport“ au la baza un proiect-pilot realizat de firma Structurart SRL Buzau. Le puteti recunoaste usor dupa stalpii oblici de culoare rosie care fac legatura intre acoperis si anexa in care se gasesc vestiarele si grupurile sanitare.
• Problema este ca, in cadrul unui studiu realizat in octombrie 2002 de IPCT prin arh. Stefan Barton (arhitectura), ing. Nicolae Ghita (structuri), ing. Dan Berbecaru (incazlire, alimentare cu apa, canalizare) si Simion Nastasa (partea electrica), proiectul care a castigat ulterior selectia CNI a primit nota 2 in ceea ce priveste cerintele Legii nr. 10/1995 privind calitatea constructiei. „Solutie nerationala. Rigiditate mare a stalpului scurt, induce fortele orizontale in cadrele anexei. Nu se retine!“ – aceasta a fost concluzia specialistilor.
• Cu alte cuvinte, sala risca sa se prabuseasca din cauza solutiei tehnice alese. In ciuda acestui fapt, Structurart a depasit cu brio momentul licitatiei, dupa care a primit proiectul inapoi pentru imbunatatiri – procedura ce incalca Legea achizitiilor publice.
• Imbunatatirile constau exact in acei tiranti oblici de culoare rosie. Laura Craciun, inginer proiectant la Frisarom Engineering, spune ca acestia au fost introdusi ca o solutie de compromis, pentru a asigura rezistenta constructiei. „Sunt urati. De altfel, intreg proiectul e cam urat, stalpii par cam subtiri, iar prezenta lor in interior arata ca a fost facut pentru alt scop sau de catre cineva care nu se pricepe la sport. Copiii s-ar putea lovi de stalpi, iar trotuarele inguste nu asigura un acces adecvat in sala. Nu se pune, totusi, problema ca salile sa nu reziste“, afirma ea.