Vrem, nu vrem, ne place ori ba, dacă nu juri pe biblia verde a ecologiei, din hârtie reciclată, eşti sau cinic, sau încuiat. Publicul cere respect faţă de mediu, dar străzile şi parcurile sunt pline de gunoaie ale turiştilor; autorităţile se declară entuziast de acord cu ecologia, dar când vine vorba să facă efectiv ceva par lovite cu leuca; mari companii pompează bani în programe de responsabilitate socială, dar continuă să polueze în draci; şi, la sfârşit, toată lumea
Vrem, nu vrem, ne place ori ba, dacă nu juri pe biblia verde a ecologiei, din hârtie reciclată, eşti sau cinic, sau încuiat. Publicul cere respect faţă de mediu, dar străzile şi parcurile sunt pline de gunoaie ale turiştilor; autorităţile se declară entuziast de acord cu ecologia, dar când vine vorba să facă efectiv ceva par lovite cu leuca; mari companii pompează bani în programe de responsabilitate socială, dar continuă să polueze în draci; şi, la sfârşit, toată lumea simte că e ceva în neregulă, dar nu ştie încotro să arate cu degetul.
Mediul natural este o resursă publică, deci absolut toţi suntem responsabili de conservarea lui. Educaţia ecologică ar trebui să fie obiect de studiu în şcoală, cu asta presupun că toată lumea e de acord. Numai că, eu aş mai adăuga un amendament: alături de noţiuni de economie. Există o explicaţie economică pentru uşurinţa cu care oamenii aruncă gunoaie pe unde apucă, chiar şi la doi metri de un coş de gunoi: pentru că e ieftin. Extrem de ieftin; practic, costul unui astfel de gest – în termeni de efort fizic, de eventuale costuri de stocare a gunoiului etc. – pentru cel care aruncă o hårtie pe jos este… zero. Aruncăm gunoiul ambalat într-un singur sac, cu plastic amestecat cu hårtie şi resturi menajere, complet nereciclabil adică, pentru că e mai ieftin decåt să le sortezi şi să te duci la colţ, la containerele pentru colectare separată. Însă, cum spuneam, mediul e un bun public, iar costurile personale se traduc în beneficii nete pentru toată lumea.
Ar mai fi nevoie, pe långă învăţarea ecologiei, şi de puţină ştiinţă. Nu este adevărat că toate pădurile absorb dioxid de carbon; cele mature emit la fel de mult pe cåt absorb. Doar cele de arbori tineri, în creştere, „inspiră“ mai mult CO2 decåt „expiră“. Centralele nucleare sunt poluante doar dacă luăm în calcul stocarea deşeurilor radioactive. Dar aş vrea să văd şi eu o tehnologie „verde“ fezabilă, aplicabilă pe scară largă, care produce exact zero grame de gaze de seră şi care este perfect sustenabilă timp de sute de ani de acum încolo. Şi, ca bonus de final: calculånd raportul dintre cantitatea de gaze de seră emise şi unitatea de greutate (adică în singurul mod care are sens economic), cel mai poluant mijloc de transport este… trenul. Asta pentru că funcţionează cu energie electrică produsă în proporţie zdrobitoare de arderea combustibililor fosili.