Este un business? Sistemul economat, lansat de Guvernul Romaniei in toamna anului trecut, este, in primul rand, o reminiscenta a epocii comuniste. S-a nascut in 1945, o data cu revolutia populara. Comunistii declarau ca sistemul este o lovitura impotriva speculei cu principalele produse alimentare. Sistemul era gandit ca un ajutor oferit muncitorilor si familiilor acestora. Astazi, in 2002, la 12 ani de la revolutie, guvernantii nostri nu se deosebesc prea mult de cei ai vremii apuse.
In toamna anului trecut, Guvernul Nastase dadea gir pentru inceperea unei afaceri private, intr-un sistem ce avea sa apartina Executivului (?). „Pentru mine, este un business. Sper sa-mi cresc vanzarile, sa-mi consolidez marca pe piata si, in felul acesta, sa castig pasi buni in fata concurentei”, declara, la debut, Liviu Tudor, proprietarul Digicom, societate careia Guvernul i-a cedat administrarea programului economat. Predictiile de atunci nu se potrivesc, insa, cu realitatea de astazi. Patronul Digicom a renuntat la planul de extindere a retelei economat, limitandu-se doar la aria de debut (in cadrul programului pilot sistemul a fost utilizat de magazinele aflate in proprietatea sa si amplasate in sectorul IV al Capitalei). Digicom avea tot ce i-ar fi trebuit ca afacerea sa prospere: avea un producator de ulei, avea posibilitatea sa ambaleze zaharul si orezul pe care, mai apoi, le vindea prin propria sa retea de magazine. Costuri, preturi si adaosuri erau, toate, in mana sa. „Un client care intra intr-un magazin, fiind atras de preturile mici ale anumitor produse, va cumpara, intotdeauna, si marfuri comercializate in afara sistemului”, spunea atunci Tudor. Realitatea i-a demonstrat contrariul. Astazi, Liviu Tudor nu pare multumit de afacerea cu economatul. Fabrica sa de ulei nu mai este furnizor pentru rafturile economat. Uleiul ce se vinde in sistem economat este ulei cumparat de la o societate din Galati – Prutul, mai ieftin. Intr-unul din magazinele sale, o vanzatoare marturiseste ca vanzarile au scazut in ultimele luni. Concurenta cu produsele similare vandute prin piete si-a spus cuvantul.
Mai multe voturi, mai putin business
Un consultant financiar declara ca „succesul afacerii este dat de cresterea volumului vanzarilor”. Aceasta, daca nu exista pe piata concurenti inversunati sa acapareze piata economatelor, prin reducerea preturilor produselor comercializate in sistemul economat. In reteaua de magazine ce apartin lui Liviu Tudor intra, lunar, 60.000 de pensionari, conform propriei declaratii (dintr-un total de 80.000). Valoarea cosului cu produse economat (ulei – doi litri; orez si zahar – cate doua pachete) este de 124.000 lei. Vandute in regim normal, produse similare existente pe rafturile alaturate ar costa 149.000 lei. Pentru un pensionar cu o pensie medie economia este doar 1,5%. Pentru magazinele din retea, intrarile din vanzarile in sistem economat sunt de 7,4 miliarde lei, cu un castig de 148 milioane lei. Adaosul utilizat pentru aceste produse este de 2%, fata de 15 – 20%, procentajul folosit pentru marfurile alimentare vandute in regim normal.
In septembrie anul trecut, economatele au debutat cu o singura firma privata – Digicom. Astazi, au intrat si altele in joc. Practic, in afara vreunei reglementari, oricine isi poate amplasa, intr-un magazin, un raft economat. Totul este ca sub sigla economat sa stabilesti preturi sub cele practicate la marfurile similare comercializate in acelasi spatiu comercial sau mai mici decat cele vandute in magazinele vecine. Nici lista produselor comercializate in sistem nu este fixa. Orice produs mai ieftin decat media din piata poate fi liber comercializat in sistem economat. Liviu Tudor nu are intentia de a percepe taxe de franciza. Executivul ar fi multumit ca-si indeplineste, fara nici un leu subventie, un capitol important din programul de protectie sociala, chiar daca netransparent.
Extinderea sistemului economat ar putea aduce voturi actualei puteri. Daca preturile ar cobori mai mult, asa incat produsele sa fie, intr-adevar, vandute la cele mai mici preturi din piata, succesul ar fi garantat. Poate tocmai de aceea se vorbeste tot mai mult despre facilitatile acordate comerciantilor care accepta sa vanda produse in sistem economat. Facilitatile constau in reduceri de taxe locale, iar decizia apartine consiliilor locale si primarului. Ultimul cuvant il are prefectul. „Pentru Bucuresti, eu nu voi da avizul. Este un sistem care nu are nimic de-a face cu concurenta, cu regulile economiei de piata. Un program de protectie sociala, adresat categoriilor defavorizate, se face transparent, prin subventii”, afirma, transant, primarul Capitalei, Traian Basescu. Fireste, demersurile il pot ocoli pe primarul general al Capitalei, „incalcand prevederile Legii nr. 215”. Ele pot parcurge traseul direct, de la consiliile locale la prefect. Iar prefectul Capitalei, Gabriel Oprea, proaspat numit in aceasta functie, si-a facut deja publica optiunea pentru dezvoltarea sistemului economat.
Cine castiga cu economatul?
· Guvernul spera sa castige in popularitate, de aici si intentia de acordare de facilitati pentru a determina comerciantii sa ofere produse la preturi mici (inclusiv Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare recomanda intrarea debitorilor din agricultura in sistemul economat, ca raspuns la facilitatile acordate la plata datoriei catre AVAB);
· producatorii de marfuri ce intra in sistemul economat pot castiga, prin cresterea volumului vanzarilor si a vitezei de circulatie a marfurilor; de exemplu, o societate are o productie lunara de 1.000 unitati (produse ce se pot adapta sistemului economat), pe care le vinde cu 1.000 lei si foloseste 40% din capacitatea de productie. Decide sa intre in sistemul economat, dubleaza productia, mareste, deci, si capacitatea productiva. Simultan, scade pretul de livrare la 800 lei, prin reducerea costurilor ca efect al reducerii cheltuielilor cu salariile, amortizarile, dar in final ajunge sa castige, din cresterea vanzarilor. Extins la nivelul intregii tari, vanzarea in sistem economat inseamna o afacere de aproape 800 miliarde de lei (in calcul am luat numarul actual de pensionari si pretul platit pentru principalele produse din cos: ulei, zahar, orez; lista se va extinde).
