Capitala va ajunge, în 2009, la un nivel de dezvoltare economică superior mediei Uniunii Europene. Performanţa, fără precedent în istoria României, trebuie totuşi privită din mai multe unghiuri.
Produsul intern brut pe cap de locuitor în Bucureşti, calculat conform metodei Purchasing Power Standards (PPS) a institutului de statistică al Uniunii Europene, va atinge, la sfårşitul acestui an, 96% din media UE. Luånd în calcul estimările Comisiei Naţionale de Prognoză şi Eurostat, acelaşi indicator va ajunge, în 2009, la 101%. Nu trebuie uitat, totuşi, că singura capitală din Uniune aflate în urma celei a Romåniei în clasamentul PIB per capita este cea a Bulgariei, diferenţa dintre Bucureşti şi Budapesta, Varşovia sau Praga fiind în continuare semnificativă. Cåt despre distanţa faţă de capitalele occidentale, pare greu de crezut că va putea fi recuperată mai devreme de cåteva decenii bune.
Veştile privind performanţele economice ale metropolei din Bărăgan trebuie cåntărite la rece. În primul rånd, o bună parte din marile companii autohtone au sediul în Capitală, dar afaceri răspåndite în toată ţara. Pe de o parte, acest lucru distorsionează într-o oarecare măsură rezultatele, pe de alta, situaţia este aceeaşi în cazul tuturor marilor oraşe europene. În al doilea rånd, la crearea PIB-ului Bucureştiului contribuie nu doar populaţia oficială, luată în calcul de statisticieni, ci şi o multitudine de persoane care locuiesc de ani buni în oraş, dar oficial au domiciliul în alte zone din ţară sau chiar peste hotare, precum şi zeci de mii de navetişti din judeţele limitrofe. Desigur, se poate spune, din nou, că acelaşi fenomen are loc şi la Londra, Roma sau Paris.
Un alt aspect care umbreşte performanţa istorică a Bucureştiului este reprezentat de discrepanţele foarte mari dintre judeţele Romåniei. Astfel, dacă PIB-ul per capita în Ilfov va fi, în 2009, de 78% din media UE, în Timiş, Constanţa, Cluj sau Argeş de 60-63%, iar în Bihor, Prahova sau Arad de 45-47%, în zone precum Vaslui, Botoşani, Giurgiu sau Călăraşi, produsul intern brut pe locuitor va atinge doar 20-25% din media Uniunii. Cu alte cuvinte, chiar dacă am făcut un prim pas, destul de timid, în lumea bună a economiei mondiale, mai avem mult de muncit pånă vom scăpa de stigmatul celor mai sărace regiuni din Europa.
ALB-NEGRU În 2009, produsul intern brut per capita în Bucureşti (calculat conform metodei PPS) va depăşi, pentru prima dată în istorie, media Uniunii Europene. În acelaşi timp, PIB-ul per capita al unor judeţe precum Vaslui, Botoşani sau Giurgiu va reprezenta doar 20-25% din aceeaşi medie.
Intersecţii blocate, autobuze supraaglomerate, trotuare şi spaţii verzi invadate de maşini, mult praf, gunoaie, nunţi ţigăneşti în faţa blocului, maidanezi agresivi, periferii cu dotări urbanistice de secol XIX, garsoniere våndute la preţ de vilă. Sunt doar cåteva din lucrurile care fac ca viaţa de bucureştean să fie oricum, dar nu uşoară. De cealaltă parte, însă, oraşul de pe Dåmboviţa îţi oferă mii de locuri în care să-ţi petreci timpul liber, de la restaurante şi cluburi la muzee şi de la săli de concert la parcuri sau centre de fitness. În acelaşi timp, în Capitală pot fi găsite cele mai mari universităţi, cele mai importante noduri de transport şi cele mai moderne spitale din ţară. Şi, deloc în ultimul rånd, tot aici se află cel mai bine plătite locuri de muncă şi cea mai înstărită clientelă pentru afaceri de tot felul.
De fapt, între multe dintre aspectele de mai sus există o strånsă legătură. Salariile generoase şi profiturile aproape obraznice se susţin oarecum reciproc şi, împreună, contribuie atåt la bogăţia de oferte de divertisment, cåt şi la aglomeraţia de pe şosele sau din mall-uri ori la preţurile occidentale din imobiliare. „Oricåt s-ar plånge unii şi alţii, asta e! În Bucureşti se fac banii şi, de aceea, toţi dau năvală aici. E agitaţie, e aglomeraţie, e oboseală şi stres, dar nimeni nu pleacă“, spune Marius Matei, un tånăr venit în Capitală din Ardeal în urmă cu zece ani, ca student, şi, după cum se descrie, „naturalizat complet la sud de Carpaţi“.
Într-adevăr, în Bucureşti se fac banii. Potrivit datelor oferite de Comisia Naţională de Prognoză (CNP), în 2008, PIB-ul Capitalei va fi de 26,7 miliarde de euro, iar cel al judeţului Ilfov de 2,9 miliarde de euro. În total, aproape 30 de miliarde de euro din circa 140 de miliarde, cåt se preconizează că va totaliza produsul intern brut al Romåniei la sfårşitul acestui an. Cu alte cuvinte, cele 2,2 milioane de locuitori oficiali ai Capitalei şi ai localităţilor limitrofe, reprezentånd circa 10% din populaţia ţării, vor realiza 21,3% din PIB-ul naţional.
Şi în ceea ce priveşte PIB-ul per capita există o discrepanţă majoră între Bucureşti-Ilfov (13.476 de euro pe locuitor în 2008) şi restul regiunilor. Astfel, potrivit CNP, în Vaslui se vor înregistra 2.813 euro per capita, în Botoşani, 3.112 euro, în Giurgiu 3.397 de euro, în Călăraşi, 3.443 de euro, în Vrancea, 3.756 de euro, în Neamţ, 3.994 de euro, în Suceava, 4.010 euro, în Olt, 4.102 euro, iar în Buzău, 4.129 de euro. Judeţele cunoscute drept bogate sunt şi ele la mare distanţă de Capitală: Timiş, 8.696 de euro per capita, Constanţa, 8.109 euro, Braşov, 7.836 de euro, Cluj, 7.743 de euro, Sibiu, 7.146 de euro, Argeş, 7.070 de euro sau Arad, 6.987 de euro.
În loc să se netezească, cel mai probabil că discrepanţele interregionale se vor adånci. În 2005, PIB-ul regiunii Bucureşti-Ilfov a crescut cu 16,1%, deşi economia naţională a avansat doar cu 4,2%. În 2006, s-a înregistrat o creştere de 8,9% în Bucureşti, faţă de 7,9% la nivel naţional, iar în 2007, 8,4%, faţă de 6%. Conform Comisiei Naţionale de Prognoză, în perioada 2009-2011, creşterea PIB în Capitală şi Ilfov va fi, de asemenea, uşor mai mare decåt media naţională.
Diferenţe interregionale se înregistrează şi în ceea ce priveşte comerţul internaţional – 18% din exporturile şi nu mai puţin de 42% din importurile Romåniei din 2008 sunt realizate de companii din Bucureşti-Ilfov, ceea ce face ca 77% din deficitul comercial al ţării noastre să aibă drept izvor Capitala. Pe malurile Dåmboviţei sunt înregistraţi 971.000 de salariaţi, ceea ce reprezintă 20% din totalul naţional, iar salariul mediu net (1.661 de lei în 2008) este cu 38% mai mare decåt media naţională şi cu 63% mai mare decåt cel din regiunea Nord-Est. Şi rata şomajului este mult mai mică în Bucureşti-Ilfov (1,7%) faţă de media pe economie (4,1%).
Argumente pro şi contra disparităţilor
Desigur că cifrele sunt atacabile. În primul rånd, populaţia reală a Capitalei este, cel mai probabil, mai mare decåt cifra utilizată în calcule de statisticieni, avånd în vedere nenumăratele cazuri de persoane care locuiesc de ani buni în Bucureşti, dar au domiciliul oficial în provincie. În concluzie, PIB-ul per capita ar putea fi, în realitate, ceva mai mic. (Argumentul este valabil şi în sens invers – judeţele sărace au, în general, o populaţie reală mai mică decåt cea oficială, avånd în vedere că mulţi localnici sunt plecaţi să lucreze peste hotare sau în ţară, în zonele cu deficit de forţă de muncă. Cu alte cuvinte, economia locală cåntăreşte probabil mai greu în Moldova ori Muntenia decåt arată statisticile).
O altă problemă o reprezintă modul de calculare a PIB. „Să luăm, de exemplu, toate firmele de ciment, care au sediul în Capitală, dar fabricile sunt toate în provincie. Sau marile companii din energie, băncile, retailerii, care îşi desfăşoară o bună parte din activitate în provincie. Dacă sunt toate luate în calcul, rezultatul poate fi distorsionat“, arată Gabriel Biriş, avocat, partener al companiei Biriş Goran, specializată în drept economic şi fiscalitate. „Totuşi, adaugă el, chiar dacă cifra finală nu e 100% corectă, trebuie să admitem că Bucureştiul a concentrat numeroase activităţi din servicii şi producţie şi că este, de departe, cel mai important centru economic din ţară.“
Creşterea ar putea fi frånată de actuala infrastructură
La începutul deceniului, PIB-ul pe cap de locuitor (calculat conform Purchasing Power Standards, o metodă prin care institutul de statistică al UE, Eurostat, creşte sau scade valoarea produsului intern brut per capita în funcţie de preţurile dintr-o regiune sau alta a Uniunii Europene şi care, cel puţin deocamdată, ne avantajează) era, în Capitală, de numai 58% din media Uniunii Europene. În 2005, el ajunsese deja la 78% din media europeană. Încă de atunci, bucureştenii erau mai productivi decåt bulgarii, croaţii, balticii, precum şi decåt locuitorii a şase din şapte regiuni maghiare, a 15 din 16 regiuni poloneze, a trei din cinci regiuni portugheze, a patru din şase regiuni slovace, a şase din 13 regiuni greceşti sau a cinci regiuni din sudul Italiei. Luat la scară şi mai mică, PIB-ul per capita din Capitală era mai mare decåt cele înregistrate în zeci de „judeţe“ din Germania, Spania, Marea Britanie, Cehia, Austria, Franţa, Belgia, Olanda ori Finlanda.
Creşterea a continuat – la sfårşitul acestui an, fiecare bucureştean va produce, conform standardului PPS, 96% din media UE. Iar în 2009, dacă lucrurile merg aşa cum cred CNP şi Eurostat, PIB-ul per capita din capitala Romåniei va fi de 101% din aceeaşi medie. Ceea ce ne va plasa deasupra unor oraşe precum Valencia, Palermo, Napoli, Leipzig sau Sofia.
„Dacă din punct de vedere economic putem spune că suntem un oraş european, mai avem mult de lucrat în ceea ce priveşte infrastructura“, spune viceprimarul general al Capitalei, Răzvan Murgeanu. „Avem mari probleme atåt în ceea ce priveşte transporturile, cåt şi legate de reţelele de electricitate, canalizare sau gaze naturale. Partea cu adevărat gravă este că deficienţele nu se pot remedia peste noapte, iar dacă nu reuşim să schimbăm lucrurile în bine, riscăm să asistăm la o încetinire a creşterii economice în Bucureşti“, explică acesta.
Punctul forte al Capitalei, serviciile, aduc 60% din PIB
Infrastructura Bucureştiului şi a zonelor limitrofe îi nemulţumeşte, într-adevăr, pe mulţi investitori. Sorin Minea, patronul Angst, deţine o fabrică de produse din carne la Buftea, la porţile Capitalei. „Marele avantaj este apropierea de Bucureşti, care este piaţa principală de desfacere pentru mine. Majoritatea magazinelor din lanţ sunt amplasate în Bucureşti. Indiferent de locaţie, marea problemă rămåne, însă, transportul. În Capitală, transportul este imposibil. Teoretic, la Buftea am avantajul şoselei, dar este un avantaj iluzoriu, pentru că şi aceasta este o calamitate“, arată el.
Cu toate dezavantajele, Bucureştiul atrage ca un magnet. „Nu l-am ignorat pînă acum, dar a fost mai ieftin pentru noi să ne extindem întîi în afara Capitalei. Eu sunt din Piteşti, cunosc piaţa foarte bine şi a fost normal să deschid aici primul magazin din reţea. Între timp, am crescut şi am acumulat şi imagine, astfel că avem în vedere intrarea pe piaţa bucureşteană anul viitor“, ne-a declarat Cornel Penescu, unul din patronii grupului PIC.
Iar investiţii majore în Bucureşti şi Ilfov, mai ales în domeniul serviciilor, sunt anunţate cel puţin săptămånal. De altfel, 59,6% din PIB-ul zonei este datorat serviciilor (faţă de 48,9%, media naţională), în timp ce construcţiile reprezintă 13,5% din economia locală (faţă de 10% la nivelul întregii ţări). De cealaltă parte, industria din Capitală şi localităţile limitrofe contează la formarea a 15,4% din PIB-ul local (faţă de media naţională de 23,8%), în timp ce agricultura din Ilfov este cvasi-neglijabilă, 0,5% din total.
«Deficienţele privind infrastructura nu se pot remedia peste noapte, iar dacă nu reuşim să schimbăm lucrurile în bine, riscăm să asistăm la o încetinire a creşterii economice în Bucureşti.»
Răzvan Murgeanu, viceprimar al Capitalei
101% din media Uniunii Europene. Atåt va reprezenta, la sfårşitul lui 2009, PIB-ul realizat pe cap de locuitor în Bucureşti, potrivit prognozelor Eurostat şi CNP
29,7 mld. euro este PIB-ul cumulat al Bucureştiului şi al judeţului Ilfov în 2008. Suma este egală cu PIB-ul Bulgariei pe 2007 şi de 10 ori mai mare decåt cel al Republicii Moldova
CAPITALELE, ÎN FRUNTE
Nu trebuie, totuşi, să ne bucurăm prea mult dacă Bucureştiul reuşeşte să aibă un PIB pe cap de locuitor de 101% din media UE. Încă din 2005, Budapesta avea, la acest capitol, 137% din medie, Bratislava – 148%, Varşovia – 153% şi Praga – 160%. Cåt despre capitalele vestice, Londra avea 538% din medie, Parisul – 308%, Luxemburgul – 264%, Viena – 177% şi Roma – 141%
