O analiză semnată de Yao Yang pe site-ul Project Syndicate arată că performanța economică a Chinei în ultimul an a fost atât de dezamăgitoare, încât unii observatori au apreciat că creșterea a atins deja apogeul și că va urma o curbă descendentă. Cu toate acestea, scrie Yang, este mult prea devreme pentru a spune că e miracolul chinezesc s-a încheiat. Vestea bună este că guvernul și-a stabilit creșterea ca obiectiv principal pentru acest 2024 și a lansat noi politici monetare și fiscale expansioniste.
La începutul lui 2023, ridicarea restricțiilor draconice „zero-COVID” a alimentat un fel de euforie internă, reflectată în creșterea consumului. Imaginea s-a întunecat curând, al doilea trimestru aducând exporturi în scădere, vânzări cu amănuntul stagnate, profituri corporative în scădere, reduceri ale cheltuielilor administrației locale și slăbirea sectorului imobiliar. Încrederea în afacerile chineze a scăzut, iar afaceriștii străini s-au speriat. În noiembrie, China a înregistrat primul deficit trimestrial în investiții străine directe, conform articolului de pe site-ul Project Syndicate.
Economia Chinei are încă mult combustibil în rezervor
Chiar și așa, economia Chinei va crește, probabil, cu cel puțin de 5% în acest an, o rată respectabilă, conform standardelor internaționale. La fel de important este că economia Chinei are încă mult combustibil în rezervor: finanțare ieftină pentru investiții și inovare.
China investește masiv în tehnologii – cum ar fi energia regenerabilă, vehiculele electrice și inteligența artificială – care vor modela economia globală în următoarele decenii. De asemenea, își dezvoltă rapid capacitatea în tehnologiile emergente, precum fuziunea nucleară, calculul cuantic, comunicarea cuantică și producția de semiconductori fotonici. Știm că această strategie funcționează: alte economii de succes, precum cea a Japoniei, în anii 1970 și 1980, au dovedit-o.
Dar China se confruntă cu vânturi împotriva creșterii. Tensiunile geopolitice – în special, efortul condus de Statele Unite de a se „decupla” din punct de vedere economic de China, descurajează investițiile și stimulează companiile să-și diversifice producția departe de China.
Cu toate astea, în loc să părăsească definitiv China, multe firme străine adoptă strategia „China+1”, deschizând noi facilități într-o țară terță, menținând în același timp operațiunile chineze.
IA va permite automatizarea unui număr tot mai mare de sarcini, iar productivitatea va crește
Motivul este simplu: cu 30% din valoarea adăugată totală a producției din lume – aproximativ ponderea Germaniei, Japoniei și SUA la un loc – China oferă firmelor un avantaj masiv, așa că sectorul de producție al Chinei va continua să prospere.
De fapt, singurul lucru pe care efortul de decuplare al SUA îl va reuși, în final, va fi să încurajeze China să accelereze dezvoltarea propriilor capacități de producție în străinătate, așa cum a făcut Japonia din anii 1980.
Impactul probabil al tendințelor demografice nefavorabile asupra creșterii pe termen lung este clar supraevaluat.
Da, populația Chinei îmbătrânește și se micșorează rapid. Dar, pe măsură ce IA va permite automatizarea unui număr tot mai mare de sarcini, productivitatea va crește, iar cererea de forță de muncă umană va scădea. Acest lucru ar trebui să compenseze mai mult decât scăderea forței de muncă, posibil chiar să creeze reversul: prea puține locuri de muncă.
Ce poate justifica refacerea lentă a Chinei după pandemia de COVID-19? Răspunsul se află în politica guvernamentală.
În ultimii ani, guvernul a lucrat pentru a aborda dezechilibrele care amenințau perspectivele de creștere pe termen lung ale Chinei.
Din 2010, China a urmat două runde majore de expansiune fiscală și monetară, fiecare dintre acestea ducând la o creștere a datoriilor comerciale ale guvernelor locale. După prima rundă, în 2014-2018, guvernul central a permis guvernelor locale să emită obligațiuni pe termen lung, în valoare de 8 trilioane yuani (1,1 trilioane dolari), astfel încât să își poată rambursa datoriile comerciale – un fel de program de schimb de datorii.
Dar guvernele locale au fost din nou forțate să se împrumute masiv în timpul pandemiei, acumulând mai multe datorii.
O altă prioritate pentru guvernul central este renunțarea la comercializarea excesivă a unor sectoare. Un exemplu ar fi industria meditațiilor: familiile plătesc companiilor private de învățământ pentru cursurile after–school, în speranța de a oferi copiilor un avantaj.
Dar aceste companii percep prețuri mari, pe care părinții se chinuiesc să le plătească, și oferă puține beneficii elevilor. În 2021, în condițiile în care industria îndrumării private pentru elevi a crescut la 120 de miliarde de dolari, autoritățile au interzis meditațiile după școală la disciplinele de bază.
Sectorul imobiliar
Al treilea dezechilibru-cheie pe care guvernul Chinei încearcă să-l reducă are legătură cu sectorul imobiliar, care este pur și simplu prea mare, reprezentând aproximativ un sfert din toate investițiile fixe între 2013 și 2021. Cu dezvoltatori imobiliari majori care se luptă acum să-și achite datoriile, stabilizarea sectorului a devenit o prioritate pentru factorii de decizie.
Niciunul dintre aceste dezechilibre nu reprezintă o amenințare iminentă pentru creșterea chineză. Dar reducerea acestora va întări sănătatea economică pe termen lung a Chinei. De aceea, guvernul Chinei ia măsuri îndrăznețe, în ciuda costurilor pe termen scurt.
De exemplu, vânzările de locuințe au scăzut cu aproximativ 40% de la jumătatea lui 2021, în mare parte datorită eforturilor guvernului de a controla sectorul.
Vestea bună este că guvernul și-a stabilit creșterea ca obiectiv principal pentru acest an și a lansat noi politici monetare și fiscale expansioniste. Având în vedere că autoritățile monetare încurajează băncile să reia împrumuturile pentru dezvoltatorii imobiliari, se speră că sectorul va reveni la normal în acest an.