Chiar dacă are rate de creştere cu două cifre, economia Chinei are probleme structurale grave: este dirijată de stat, sufocată de birocraţie şi corupţie, neprietenoasă cu investitorii străini şi indiferentă la regulile pieţei
China se află pe locul 135 din 183 de ţări din perspectiva libertăţii economiei, potrivit raportului 2011 Index of Economic Freedom, realizat de Wall Street Journal şi The Heritage Foundation. În acelaşi clasament, România ocupă locul 63.
Economia Chinei a ieşit, în mare, neatinsă de criză globală şi de recesiune. Guvernul a recurs la intervenţii fiscale şi monetare expansioniste pentru a contracara scăderea cererii la nivel internaţional. Exporturile şi investiţiile de stat în infrastructură continuă să fie principalele motoare de creştere economică, notează raportul.
Partidul Comunist, deşi a permis câteva mişcări economice ca reacţie la evoluţia pieţelor, încă menţine principala autoritate în procesul de luare a deciziilor economice. Sectorul financiar controlat de stat acordă, adesea, credite bazate pe criterii politice, subminând eficienţa economică şi productivitatea. Dincolo de încercările sporadice de a înlesni o deschidere simbolică faţă de investiţiile străine sau de a susţine liberalizarea cursului de schimb, ultimii ani au reprezentat o blocare a reformelor economice şi absenţa voinţei politice pentru restructurări fundamentale.
China a liberalizat parţial economia începând din 1970. A aderat la Organizaţia Mondială a Comerţului în 2001, iar sectorul industrial şi manufacturier este acum al doilea în lume, după cel al Statelor Unite. În acelaşi timp, China rămâne un stat cu partid unic în care Partidul Comunist deţine controlul strict asupra politicii, libertăţii de expresie, religiei şi libertăţii de asociere. Guvernul se luptă pentru a face faţă degradării mediului înconjurător, instabilităţii demografice, migraţiei masive din mediul rural în cel urban care toate contribuie la tensiuni sociale.
Principalele observaţii asupra economiei chineze făcute în raportul Indicele libertăţii economice în 2011:
· Guvernul a premis într-o oarecare măsură libertatea înfiinţării afacerilor, dar cadrul general de reglementare nu este transparent şi rămâne complex, arbitrar şi implementat haotic.
· China şi-a deschis gradual piaţa către comerţul internaţional, dar interdicţiile sau restricţiile la import şi export, clasificaţiile netransparente ale tarifelor vamale, reglementările stufoase, subvenţille de stat pentru anumite bunuri, restricţiile pentru unele servicii, problemele privind protecţia drepturilor de proprietate intelectuală şi administraţia vamală coruptă se adaugă costurilor tranzacţiilor.
· Din punct de vedere fiscal: cea mai mare cotă de impozit pe venit este de 45% şi cea mai mare cotă de impozit pe profit este de 25%. Guvernul încurajează afacerile bazate pe noile tehnologii cu o rata de taxare a profiturilor de 15% şi micile afaceri cu 20%. Veniturile pe care le obţine China din taxe sunt de 18% din PIB.
· În ultimii ani, cheltuielile guvernului au fost de 20,8% din PIB. Statul continuă să deţină proprietatea în multe sectoare. Obligaţiunile emise de guvern acoperă 25% din politicile de stimulare fiscală, restul fiind finanţat de autorităţile locale şi împrumuturi de la băncile de stat. Deficitul bugetar este de 2,8% din PIB, iar datoria guvernamentală de circa 30% din PIB.
· Inflaţia a fost relativ scăzută în ultimii ani, în medie 2,3% anual. Piaţa stabileşte preţurile celor mai multe produse, dar guvernul controlează preţurile la energie, produse agricole şi alte mărfuri esenţiale, printre care medicamentele. Subvenţiile le permit companiilor de stat să producă şi să vândă bunuri la preţuri artificial scăzute.
· Guvernul are autoritatea de a respinge sau de a limita accesul investitorilor străini. Aceştia se lovesc de legi netransparente, stufoase şi greu de pus în practică, slaba protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală, corupţie, protecţia politică pentru firmele chineze şi de imposibilitatea justiţiei de a garanta contractele. Legea chineză interzice naţionalizarea investiţiilor străine, cu excepţia situaţiilor speciale când se oferă compensare.
· Statul continuă să controleze sectorul financiar ca principal instrument pentru a dirija restul economiei. Statul deţine toate marile companii financiare care dau credite conform priorităţilor statului şi favorizează companiile deţinute de acesta. China are doar două bănci private. De când a aderat la OMC, a permis gradual îndepărtarea barierelor pentru băncile străine, dar a menţinut reglementările incomode.
· Sistemul judiciar este slab şi multe companii suportă un regim arbitrar. Oficialii locali pot ignora deciziile instanţelor. Terenurile sunt deţinute numai de stat. Drepturile de proprietate intelectuală sunt neprotejate. Copyrightul, patentele, brandurile, mărcile înregistrate sunt furate în mod obişnuit.
· Corupţia este larg răspândită şi afectează activitatea băncilor, finanţelor, guvernului, construcţiilor în cel mai mare grad.
· Legislaţia muncii este foarte rigidă şi, din acest motiv, blochează angajările şi creşterea productivităţii.
Raportul privind libertatea economică în 2011 analizează mai multe domenii cheie: afacerile, comerţul, politicile fiscale, cheltuieli guvernamentale, polticile monetare, investiţiile, piaţa financiară, drepturi de proprietate, percepţia corupţiei, piaţa muncii în 183 de ţări.
Demersul Wall Street Journal şi the Heritage Foundation porneşte de la teoria lui Adam Smith: "atunci când instituţiile protejează libertatea individuală, rezultă mai multă prosperitate pentru toată lumea".
Pe primele locuri ale clasamentului se situează în ordine: Hong Kong, Singapore, Australia, Noua Zeelandă, Elveţia, Canada, Irlanda, Danemarca, SUA, Bahrain.De ce să nu ne împrumutăm de bani de la chinezi
Citește și De ce să nu ne împrumutăm de bani de la chinezi