România are tradiție de cel puțin 50 de ani în fotbal și foarte mulți jucători profesioniști. Islanda a aflat de la televizor că există fotbal și are foarte mulți jucători amatori. Cum de noi am plecat acasă în timp ce urmașii eschimoșilor au rămas la turneul din Franța?

Dacă dăm puțin timpul înapoi, cam pe la începutul crizei economice mondiale, aflăm că islandezii s-au trezit că le-au dispărut banii din conturi. Pentru că bancherii lor au investit prost iar principalele bănci au intrat în faliment.

Ce au făcut oamenii? Și-au pus sub acuzație șefii de bancă, i-au judecat și i-au băgat la pușcărie. Au schimbat guvernul și au rescris constituția țării. Iar acum economia lor este înfloritoare și în creștere. Un alt episod reprezentativ este cel legat de scandalul "Panama Papers". Atunci când s-a aflat că primul ministru al țării deține conturi off-shore intermediate de Mossack Fonseca, islandezii au ieșit în stradă. În urma protestelor susținute premierul a trebui să demisioneze. Este clară diferența de atitudine dintre noi și islandezi. Iar ea s-a văzut clar pe terenurile de fotbal din Franța.

Mai puneți la socoteală și faptul că tribunele numărau mai mulți islandezi la meciurile naționalei lor decât români la cele ale României. În ciuda faptului că noi suntem de 60 de ori mai mulți decât sunt ei. Iar ca să-mi duc raționamentul până la extrem, ascultați pe internet vocea comentatorului de televiziune islandez la golul calificării lor din minutul 90+4 și apoi amintiți-vă de Costi Mocanu de la ProTV.

Există o legătură directă între muncă și succes. A spus-o foarte bine Ladislau Böloni, solicitat să-și spună părerea despre eșecul României la fotbal: "Noi minţim tot timpul. Credem că o să găsim tot timpul o şmecherie. Dar şmecheria nu ţine aproape niciodată, deşi noi credem altfel". Ceea ce este și mai grav este că nu ne dăm seama că ne mințim pe noi înșine. Și alegem să-i votăm tot pe ăia care au furat și nu și-au făcut treaba, doar pentru că au lăsat în urma lor și ceva resturi pentru muritorii de rând. La alegeri punem ștampila pe acel personaj colectiv pe care l-aș putea caracteriza tot cu cuvintele lui Böloni din interviul acordat ziarului Adevărul, atunci când s-a referit la Alibec: "E o ruşine! E gras, lent şi pute a lene."

Consecințe ale eșecului? Niciuna. Cei aflați în fruntea bucatelor rămân în continuare acolo. Păi cine e prost să se mai gândească la onoare când parlamentarii țării fură ziua în amiaza mare cu legea în mână. Și-și dau decrete cu dedicație, ca să le fie numai lor bine și la pensie cald. Cetățenii noștri? Sunt tot ăia care acum câțiva ani – nu foarte mulți – au ales să-și dea de bună voie agoniseala de-o viață unuia care le șoptea din ecranul televizorului, precum șarpele Kaa din Cartea Junglei: "Dormi liniștit, FNI lucrează pentru tine!"

Claudiu Șerban,
director editorial Capital