Atunci când produsul intern brut se majorează mai repede decât i-ar da voie potenţialul intern şi se bazează pe resurse volatile, cum ar fi consumul, ne putem aştepta oricând la o stopare bruscă şi nu tocmai plăcută a creşterii economice.
Economia României dă semne clare de supraîncălzire, prezentând un deficit extern ridicat şi în creştere (estimat la aproape 13% din PIB în 2007) şi o reducere a finanţărilor provenite din investiţii străine directe, au constatat experţii Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene. Deficitul din ce în ce mai mare de forţă de muncă, creşterea puternică a salariilor şi a împrumuturilor contractate de populaţie reprezintă alte semne ale supraîncălzirii, se arată într-un document dat recent publicităţii la Bruxelles.
„O economie este considerată supraîncălzită dacă ritmul de creştere este ridicat o perioadă lungă de timp, ajungând la un moment dat la situaţia când capacitatea de producţie face eforturi să ţină pasul cu cererea agregată. Aceste eforturi sunt vizibile prin expansiunea forţei de muncă, a investiţiilor şi prin creşterea preţurilor factorilor de producţie, care exercită presiuni inflaţioniste“, explică Ella Kallai – economist şef Alpha Bank România. Ea mai spune că, în România, semnele supraîncălzirii se văd în creşterea mult mai rapidă a salariilor decât a productivităţii muncii şi în avansul rapid al creditelor şi al deficitului balanţei comerciale.
Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, spune în nume personal că, în România, produsul intern brut curent a depăşit în mod persistent nivelul potenţial. „Aceasta înseamnă că economia este supraîncălzită. Astfel, resursele sunt utilizate la maximum, ceea ce se reflectă în inflaţia accelerată din ultimele luni. Supraîncălzirea nu este sustenabilă, pentru că supraocuparea resurselor nu poate dura la nesfârşit“, arată acesta.
Cât de aproape este recesiunea?
Este greu de prevăzut dacă economia se va supraîncălzi în continuare şi cum se va manifesta ea în următorii ani, având în vedere că acest lucru nu depinde numai de factori interni. Totuşi, cel mai probabil scenariu în cazul în care nu se vor lua măsuri este cel al unei scăderi a ritmului economiei. „Creşterea preţurilor reduce cererea agregată şi exporturile, ceea ce înseamnă reducerea consumului. Ratele mai mari ale dobânzilor, necesare pentru a reduce presiunile inflaţioniste, vor reduce şi investiţiile. Consumul scăzut şi investiţiile mai mici s-ar putea combina astfel încât să rezulte în recesiune. Pentru România, această perspectivă pare îndepărtată şi improbabilă, dar ea se poate schimba rapid“, arată Lucian Croitoru.
Este foarte posibil ca avertismentul Uniunii Europene să se afle în strânsă legătură cu faptul că ne aflăm la debutul unui an electoral, perioadă în care autorităţile, în goana lor după voturi, sunt mai dispuse ca oricând la derapaje populiste şi deloc pregătite să aplice politici care nu sunt pe placul alegătorilor. Paulius Kuncinas, group editor la Business Oxford Group, companie de consultanţă şi analiză a pieţelor emergente, care a lansat recent raportul său privind România, crede că unul dintre marile pericole la adresa economiei va veni din partea cheltuielilor publice. „Această perioadă electorală prea lungă, cu toate măsurile ei specifice, este probabil să ducă la o nouă scădere a ratingului de ţară“, afirmă analistul.
Primele avertismente au împlinit doi ani
Experţii de la Bruxelles nu sunt însă nici primii şi nici singurii care văd economia românească ameninţată de pericol. Încă din noiembrie 2005, analiştii de la Fitch ne avertizau asupra riscurilor. „Economia prezintă multe din simptomele clasice ale supraîncălzirii“, spunea Nick Eisinger, director în cadrul agenţiei.
Un an mai târziu, în decembrie 2006, şi reprezentanţii Băncii Mondiale ne enumerau printre statele din regiune ale căror economii dau semne de supraîncălzire, pentru ca, în cursul lui 2007, şi alte instituţii, cum ar fi FMI, Moody’s sau Standard&Poor’s, să indice, pe rând, existenţa unor pericole în acest sens.
Toată lumea pare de acord că economia românească dă semne de criză, dar nu toţi analiştii sunt de acord că putem vorbi de supraîncălzire. „Dimpotrivă, eu aş spune că sunt semne clare de răcire“, susţine Dragoş Cabat, CFA. „În opinia mea, în 2008 creşterea economică va fi mai redusă decât în 2006 şi 2007, vom avea circa 4,4% – 5,2%, în funcţie şi de evoluţiile externe“, spune acesta.
Lucian Anghel, economist-şef al BCR, spune că dinamica din ultima perioadă a economiei româneşti este firească în contextul strategiei de recuperare accelerată a decalajelor faţă de UE. „Aceasta implică şi unele dezechilibre, dintre care cel mai important este deficitul de cont curent“, explică el. „Chiar dacă salariile au crescut într-un ritm accelerat, România păstrează încă un avantaj competitiv major în regiune“, conchide Anghel.
Nici atitudinile pesimiste, şi nici cele optimiste nu trebuie, totuşi, să neglijeze o caracteristică importantă a economiei româneşti, şi anume imprevizibilitatea acesteia. În condiţiile în care zonele „gri“ şi „neagră“ concentrează încă o bună parte din activităţile economice, iar regulile pieţei nu sunt urmate cu sfinţenie nici „la suprafaţă“, e posibil ca diagnosticele să nu fie sută la sută exacte.
«Avem nevoie de politici restrictive care să ţină cererea sub control.»
Ionuţ Dumitru, director în cadrul Raiffeisen Bank
«Dinamica economiei e firească în contextul recuperării decalajelor faţă de UE.»
Lucian Anghel, economist-şef BCR
CE ALTE ECONOMII S-AU ÎNCĂLZIT PREA TARE
UNGARIA
„Supraîncălzirea este iminentă. Toţi indicatorii sînt nesatisfăcători. Dacă nu vor fi corectaţi, vor scăpa de sub control. Scopul nostru este să efectuăm o corectare treptată a indicatorilor economici“, spunea, în 2004, guvernatorul băncii centrale ungare, Istvan Hamecz. O serie de măsuri nepopulare au reuşit să evite complicaţiile majore, însă ritmul de creştere economică a încetinit.
CHINA
Încă din primii ani ai acestui deceniu, specialiştii au identificat semne de creştere economică nesănătoasă şi de supraîncălzire în economia chineză. În ciuda balanţei comerciale pozitive, împrumuturile contractate de sectorul privat de pe piaţa internaţională (180 de miliarde de dolari numai în primul trimestru al lui 2007), salariile în creştere cu 15% pe an şi rata în ascensiune a inflaţiei îi fac pe mulţi experţi să considere că a venit timpul pentru o serie de măsuri care să preîntâmpine un dezastru economic.
SLOVACIA
Între 1996 şi 1998, economia slovacă a crescut mai repede decât i-ar fi permis resursele. A urmat, în 1999, aşa-numita „aterizare uşoară“ (o scădere a ritmului de creştere, determinată de o serie de politici macroeconomice), care a evitat instalarea recesiunii.
OLANDA
Autorităţile de la Amsterdam au fost avertizate, în mai 2007, pentru al doilea an consecutiv, să nu ia măsuri ce ar putea stimula consumul, având în vedere că deveniseră vizibile semne de supraîncălzire.
RUSIA
„Economia Rusiei prezintă toate semnele de supraîncălzire şi există pericolul unei încetiniri semnificative al ritmului de dezvoltare“, a declarat Alexandr Morozov, analist la HSBC. Una dintre cele mai importante cauze este aceea că valuta atrasă în ţară prin investiţii şi exporturi este transformată în cerere internă, prin intermediul pieţei monetare şi a bugetului de stat.
Soluţii cu efecte de stabilizare
O POLITICĂ FISCALĂ MAI PRUDENTĂ, însoţită de o politică salarială adecvată, rămân cruciale pentru a restabili încrederea investitorilor şi pentru a scădea excesul de cerere, crede Rozalia Pal, economist-şef al UniCredit Ţiriac Bank.
POLITICI RESTRICTIVE, care să ţină sub control cererea agregată, excesul de cerere fiind cel care alimentează deficitul de cont curent şi presiunile inflaţioniste, consideră Ionuţ Dumitru, şeful departamentului Research/Treasury Research & Reporting din cadrul Raiffeisen Bank.
ATRAGEREA INVESTITORILOR STRĂINI în domenii industriale cu o valoare adăugată mare, care să genereze exporturi consistente în următorii ani, pe aceasta trebuie să se focalizeze mixul de politici macroeconomice, crede economistul-şef al BCR, Lucian Anghel.
MENŢINEREA CREŞTERII ECONOMICE între patru şi şase la sută, alături de reducerea consumului intern şi a inflaţiei, este, în opinia lui Dragoş Cabat, o soluţie de aplicat. „Orice creştere economică de peste 4% este sustenabilă, dar mai mult de 6% nu este sustenabil pe termen mediu şi lung“, explică el.
DEFICITUL DE CONT CURENT ar trebui să nu treacă, în 2008, de nivelul din 2007, recomandă Ella Kallai, economist-şef al Alpha Bank România. De asemenea, ar fi ideal, pentru a evita supraîncălzirea, să avem o creştere economică de 5,5%, o inflaţie de maximum 6%, investiţii străine la acelaşi nivel cu 2007, creşteri salariale în acelaşi ritm cu productivitatea şi un curs de schimb care să se menţină în banda 3,55-3,75 leu/euro tot anul, mai adaugă ea.
TURISMUL ar putea fi una dintre soluţiile de acoperire a deficitului de cont curent. „Cred că e cea mai mare oportunitate ratată de România şi nu înţeleg de ce“, comentează Palius Kuncinas de la Oxford Business Group.
FONDURILE EUROPENE ar putea, de asemenea, să joace un rol important în „răcirea“ economiei, apreciază Kuncinas.
PRO
Simptome Majoritatea analiştilor consideră că experţii UE au identificat în mod corect semnele de supraîncălzire. Ei indică şi cauze probabile ale acestei situaţii. „Atât politica fiscală, cât şi cea salarială au fost procicilice, adică au contribuit la supraîncălzire. Oferta internă, cu mult sub cerere, a fost suplinită de importuri. Deficitul contului curent, de peste 14 procente din PIB, nu este sustenabil. În bună parte, deprecierea leului a semnalat disconfortul investitorilor în această privinţă. În plus, inflaţia a început să se accelereze. Toate acestea sunt semnale că deficitul contului curent este la un nivel care îngrijorează“, explică Lucian Croitoru.
„Situaţia este similară cu o maşină care merge prea repede şi care nu mai poate fi stăpânită. Economia merge foarte bine, însă spre limită, iar situaţia trebuie administrată atent“, spunea, în urmă cu un an, reprezentantul FMI Juan Jose Fernandez-Ansola.
La rândul ei, Ella Kallai, economist-şef Alpha Bank România, crede că, pentru a stăpâni supraîncălzirea, România ar avea nevoie de unele din măsurile nepopulare de limitare a consumului. „Unele au fost luate, ca de exemplu creşterea dobânzilor la leu, altele au fost impuse de piaţă, ca de exemplu deprecierea leului şi scumpirea împrumuturilor străine acordate României. Sperăm să fie suficiente, pentru că la alte masuri restrictive de natură fiscală nu ne putem aştepta într-un an electoral“, afirmă ea.
Chiar dacă nu vede lucrurile chiar în negru, Rozalia Pal, economist-şef la UniCredit Ţiriac Bank, spune că, în pofida perspectivelor economice pozitive, nevoia de finanţare externă a deficitului sporit de cont curent, precum şi creşterea rapidă şi susţinută a creditului reprezintă motive serioase de preocupare în contextul unui scenariu internaţional tensionat. „În acest an, anticipăm că deficitul de cont curent va continua să crească, în principal din cauza cererii ridicate pentru bunurile de import, dar şi din cauza performanţei scăzute a exporturilor româneşti (prognozele noastre indică un deficit de cont curent de 14,8% din PIB). O mare sursă de îngrijorare o constituie faptul că investiţiile directe acoperă din ce în ce mai puţin din contul curent“, arată ea. Astfel, dacă în 2007 contul curent a fost acoperit în proporţie de 42% de investiţii directe, în 2006 raportul era de 91%.
CONTRA
Ameliorare Paulius Kuncinas, group editor la Business Oxford Group, companie de consultanţă şi analiză a pieţelor emergente, consideră că, la ora actuală, nu mai sunt vizibile semne de supraîncălzire, pentru că, în 2008, România nu va mai avea o creştere economică atât de avansată.
„Poate e mai bine că se întâmplă acest lucru, deoarece o creştere economică de 7% sau 8% era prea rapidă pentru o ţară ca România“, crede el, estimând majorarea PIB din acest an la puţin peste 5%.
Şi Dragoş Cabat, CFA, spune că sunt semne clare de „răcire“ a economiei. În primul rând, acesta are în vedere şi el faptul că economia nu va mai creşte la fel de susţinut ca în anii trecuţi. Cabat mai adăugă şi că se aşteaptă ca deficitul de cont curent să scadă uşor în următoarea perioadă, ajungând la circa 12,5%–13% din PIB.
„Acest lucru va avea loc datorită deprecierii leului şi, deci, «scumpirii» importurilor, coroborat cu condiţiile mai restrictive de creditare. În plus, probabil că structura importurilor se va îmbunătăţi“, afirmă analistul financiar.
Creşterea economică a României a intrat pe o pantă descendentă în ultimii patru ani. În 2005 au fost de vină inundaţiile, în 2007, seceta. Creşterea economică de după 2000 s-a bazat pe expansiunea consumului, în special pe credit. Anul trecut, şi sectorul construcţiilor a avut un rol important. În 2008, creşterea economică este estimată la circa 5,5%
Deficitul de cont curent al României este printre cele mai mari din ţările UE. Acesta a depăşit 14% din PIB anul trecut, faţă de 8,7% în 2005, iar în acest an ar putea depăşi 15% din PIB. Principala cauză: consumăm mai mult decât producem, aplelând la importuri. Un deficit mare ascunde riscuri de depreciere a monedei sau de inflaţie.
Inflaţia a înregistrat scăderi spectaculoase după 2000, dar, începând din toamna lui 2007, eforturile de reducere a acesteia au fost zadarnice. Anul trecut a depăşit 6%, iar în acest an se va apropia de această valoare. Banii în plus din salarii, fără acoperire în producţie, sunt principala ameninţare de inflaţie. Seceta a determinat şi scumpiri ale produselor agricole.
Salariul mediu din România l-a prins din urmă pe cel din Ungaria. Principalul risc pentru 2008 sunt majorările din sectorul bugetar. Faţă de creşterea de 10%-11%, prevăzută în buget, sindicatele vor majorări de cel puţin 25%. O creştere sănătoasă a salariilor n-ar trebui să depăşească sporul productivităţii. În medie se aşteaptă o creştere de 15%.
Investiţiile străine directe ar trebui să finanţeze cel puţin jumătate din deficitul de cont curent, este părerea analiştilor. Ceea ce este din ce în ce mai greu. Autorităţile speră ca investiţiile străine să rămână, în 2008, la nivelul de anul trecut – circa 7 miliarde de euro, adică aproximativ 5% din PIB, în condiţiile în care nu mai avem „mari privatizări“.
