Obiceiul strămoșesc spune clar, încă din vremea comunismului, că frigiderul trebuie obligatoriu burdușit până crapă. Motivul? „Să avem și noi ce pune pe masă de Crăciun“. De aceea, orice străin care se nimerește în România la acea masă de Crăciun pleacă acasă cu trei-patru kilograme în plus și o indigestie zdravănă. Suplimentar, în fiecare an, se sparge conducta cu pomeni. Politicieni locali care se vor rea­leși în 2012 împart cu spor ulei, zahăr și pâine. Casele de ajutor reciproc prezintă televiziunilor de știri cozile la care stau bătrânii pentru a prinde și ei câteva franzele gratis.
Casele de copii și de bătrâni sunt vizitate cu regularitate de binefăcători care vor să-și mai spele din multele păcate de peste an. Noi toți avem atât de multe alimente cumpărate din puținele venituri încât există suficient și pentru vecini și pentru vizitatori, neamuri și colindători. Să ne reamintim însă obligatoriu să ne plângem constant de cât de prost o ducem cu banii și cât de oropsiți suntem, dacă se poate în timp ce ciolfăim agale bucăți de caltaboș și câr­nați afumați.

Chiar dacă n-ai bani de atâta risipă, în România, e obligatoriu să te împrumuți ca să contribui la nebunia generală. Pensionarii se împrumută de la casele de ajutor reciproc, împrumuturile cresc cu aproximativ 40% în această perioadă. Salariații împrumută cu descoperire de la bănci, iar după ce se vor ghiftui bine în decembrie vor strânge cureaua în ianuarie. Ideea generală este ca ospățul de Crăciun să depășească pe cel din prima săptămână din ianuarie. Guvernul, ca un Moș Crăciun autentic, a luat al treisprezecelea salariu din sacul pe 2010 și îl redistribuie, cu zurgălăi cu tot, ca majorare de salariu pe 2011!
El însă va cheltui în neștire în preajma Crăciunului „pentru a nu pierde banii din buget“, deoarece orice sumă neutilizată se returnează Trezoreriei, preferința fiind achizițiile publice cu încredințare directă, trântite între Crăciun și Anul Nou. Disputele politice și votarea bugetului vor fi și ele oprite de strămoșeasca pomană a porcului, pe sufletul fiecărui parlamentar.
Aș vrea să apuc și ziua în care bunăstarea în România nu se va mai măsura în frigi­dere burdușite, ci în conturi la bancă și acces la credite pentru cât mai mulți oameni.

Aș vrea să trăiesc suficient să văd portbagajele burdușite de Crăciun ale grohăitorilor pe bani publici pedepsite ca odioase fapte de corupție, nu tratate cu o drăgălașă îngăduință. Nu mai pomenesc ce li se întâmplă grohăitorilor de Crăciun pentru a nu strica veselia difuză care ne învăluie pe toți în aceste zile. Cu mic, cu mare, cu globulețe, colinde și o țuică fiartă… Crăciun Fericit și La Mulți Ani!