Indiferent de cine şi cum o măsoară, economia subterană din România a crescut în ultima perioadă, mai ales de la debutul recesiunii. Unele estimări ajung la 45-50 de miliarde de euro.
O zi din viaţa unui român din clasa medie. Ora 8.00: se urcă în maşină şi pleacă spre serviciu. Ora 8.20: scurtă oprire la vulcanizare, pentru reglat presiunea în roţile din faţă; 4 lei, fără bon fiscal. Ora 8.40: parchează maşina, apoi cumpără două pateuri şi un suc de la patiseria din colţ; 9 lei, fără bon fiscal. Ora 8.55: ajunge la birou. Ora 18.00: pleacă de la birou. Ora 18.30: se opreşte la piaţă să cumpere cartofi, roşii, ceapă şi banane; 28 de lei şi, din nou, nu primeşte bon fiscal. Ora 18.50: cumpără un buchet de flori pentru soţie; 20 lei, tot fără bon. Ora 19.00: ajunge acasă şi îi dă liber femeii care vine, o dată pe săptămână, pentru curăţenie; 75 de lei. Ora 20.30: iese împreună cu soţia la o terasă, beau două beri şi un suc; 20 lei, fără bon fiscal. În drum spre casă, hotărăsc că nu mai au chef să gătească şi îşi cumpără câte o şaorma;18 lei şi, pentru prima şi ultima dată în acea zi, primesc un bon. Numai că vânzătoarea nu este angajată cu carte de muncă.
Deşi, la prima vedere, economia neagră, pare o noţiune abstractă, în realitate, fiecare dintre noi se loveşte zilnic de ea, într-un fel sau altul. Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, „economia neobservată“ a reprezentat 17-18% din PIB în perioada 2000-2002, a scăzut la circa 15% în 2003-2004, pentru ca din 2005 să înceapă să crească, ajungând la aproape 20% în 2009. Conform unui raport al Ministerului de Finanţe, în perioada 2008-2009, o mare parte din economia nefiscalizată era reprezentată de munca la negru (aproape 6% din PIB), în timp ce evaziunea la plata TVA însemna alte 4-5% din PIB.
Ce şi cât se poate recupera
Rezultatele unui studiu realizat, pe baza unei metodologii mai complexe, de AT Kearney în colaborare cu Friederich Schneider, profesor de economie la Universitatea din Linz, arată că proporţia economiei subterane în PIB-ul României era de 35% la nivelul anului 2005, cu mult peste valoarea luată în calcul de autorităţi. Şi, în mod cert, ponderea a mai crescut cu câteva procente ca urmare a crizei, ajungând, în 2010, în marja a 45-50 de miliarde de euro. „Atunci când economia globală trece printr-o recesiune, tot mai mulţi oameni vor fi tentaţi să activeze în afara cadrului legal. De aceea, este important să înţelegem fenomenul, astfel încât statele să ia deciziile necesare recuperării veniturilor pierdute şi protejării lucrătorilor“, explică Schneider.
Sunt politicieni care susţin că bugetul de stat ar putea câştiga sume imense, chiar zeci de miliarde de euro, dacă economia informală ar fi adusă la suprafaţă. „Singura măsură anticriză viabilă este o strategie bine pusă la punct care poate să scoată din economia subterană peste 40 de miliarde de euro“, susţinea recent, într-o emisiune TV, senatorul Dan Voiculescu.
În realitate, nu e chiar atât de simplu. „Este o viziune greşită. În primul rând, oricare ar fi valoarea totală a economiei subterane pe care o luăm în calcul, prin intrarea ei în legalitate, statul ar încasa, probabil, din taxe şi impozite, doar vreo 30% din sumă“, explică un membru al conducerii Autorităţii Naţionale pentru Administrare Fiscală (ANAF). Adică, în jur de 14-15 miliarde de euro, din cele 45-50 de miliarde prezumate. Însă, arată reprezentantul Fiscului, este practic imposibil ca veniturile din fiscalizarea activităţilor economice informale să se apropie măcar de această sumă.
Atitudinea contribuabililor este decisivă
Explicaţia este simplă: „O parte din economia subterană este reprezentată de criminalitate (trafic de droguri, prostituţie, fraude etc.), iar pe aceasta nu poţi să o taxezi, ci doar să încerci să o elimini. Apoi, în nicio ţară, indiferent de regimul politic, economia informală nu a fost eradicată. Exista şi înainte de 1989, există şi azi. Ceea ce putem face este să încercăm să-i reducem dimensiunile“, subliniază oficialul ANAF.
Şi alţi experţi se arată sceptici în privinţa şanselor de combatere a economiei negre. „Fenomenul va exista în continuare. Ba, ţinând cont de situaţia economică, sunt mari şanse să se extindă. Criza determină oamenii să se lase tentaţi de evaziunea fiscală, iar companiile, să folosească munca la negru“, afirmă managerul băncii de investiţii BAC Investments, Matei Păun. Cu alte cuvinte, chiar dacă statul va lua măsuri dure, atâta timp cât toleranţa publicului faţă de activităţile economice informale va rămâne la un nivel ridicat, România se va menţine pe unul dintre primele locuri în Europa la acest capitol.
În lumea bună a evazioniştilor
Țara noastră, vecinii de la sudul Dunării şi balticii înregistrează cele mai mari proporţii ale economiei informale din întreaga UE.
2.000 de miliarde de euro este valoarea estimată a economiei subterane din Uniunea Europeană. România contribuie cu circa 2,5% din această sumă
