Când natalitatea scade fără oprire, iar speranța de viață este în permanentă creștere, concluzia este una singură: devenim încet, dar sigur o țară a bătrânilor
În primele șase luni ale acestui an, în România s-au născut aproape 90.000 de copii. Anul trecut, numărul celor veniți pe lume în maternitățile autohtone a trecut ușor de 200.000, cu peste 100.000 mai puțini decât în urmă cu două decenii și de două ori mai puțini decât acum 30-40 de ani. Nici nu e de mirare că numărul copiilor și adolescenților români a scăzut de la 7,4 milioane, în 1990, la 5,8 milioane în 2000 și până la circa 4,3 milioane în prezent. Unii pun scăderea natalității pe seama problemelor economice, însă adevărul pare a fi cu totul altul: mentalitățile s-au schimbat, multe românce aleg să nască mai puțini copii decât mamele lor, și, de cele mai multe ori, la vârste semnificativ mai mari. „Am vrut întâi să am un loc de muncă stabil și bine plătit, să ne cumpărăm o casă, să vedem o parte din lume“, își explică Diana, consilier juridic din București, decizia de a face primul copil la 33 de ani (cu peste zece ani mai mult decât vârsta pe care o avea mama sa la prima naștere). În plus, deși mai are doi frați, tânăra pare destul de hotărâtă să nu mai aducă pe lume și un al doilea urmaș: „E deja destul de greu cu unul singur, dar poate ne vom schimba părerea peste câțiva ani“.
Pe lângă nașterile tot mai rare, România este martoră, în ultimele decenii, la un alt fenomen demografic cu impact direct în economie. Față de momentul căderii comunismului, speranța de viață a crescut cu patru ani (de la 69,5 în 1990 la 73,5 ani în 2010). Cu alte cuvinte, românii trăiesc mai mult decât în urmă cu o generație, ceea ce accentuează modul în care evoluează proporția bătrânilor în totalul populației.
România cu păr alb
În prezent, unul din șapte locuitori are peste 65 de ani, dar dacă se păstrează actualele tendințe demografice, până în 2030 se va ajunge la un raport de un vârstnic la cinci locuitori, iar până în 2060 o treime din cetățeni vor avea peste 65 de ani.
Potrivit unui studiu realizat de BCR, schimbarea structurii populației se va traduce, printre altele, în scăderea PIB-ului potențial, prin diminuarea contribuţiei forţei de muncă. În plus, „procesul de îmbătrânire și de reducere a numărului de locuitori se suprapune peste problemele structurale ale pieței muncii din România, respectiv o ocupare excesivă în agricultură și încă redusă în domeniul serviciilor“, în dezacord cu structura ocupațională tipică din Uniunea Europeană.
Apoi, va continua să crească presiunea asupra bugetului public, prin majorarea cheltuielilor cu asistența socială. Dacă în 1990 existau doar 0,4 pensionari pentru fiecare salariat, raportul s-a schimbat puternic, astăzi existând cam 1,2 pensionari pentru fiecare angajat. Și dacă trendul nu se va inversa, este posibil ca peste jumătate de secol să existe 1,5 pensionari pentru fiecare salariat. Iar situația de azi, când statul subvenționează cu circa trei miliarde de euro anual bugetul pensiilor (cu impact semnificativ asupra deficitului bugetar, a investițiilor în infrastructură și a nivelului pensiilor), ar putea să li se pară urmașilor noștri un vis frumos. O a treia consecință a modificărilor demografice este afectarea ratei interne de economisire și, implicit, a investițiilor. Cu alte cuvinte, în lipsa unor fonduri interne disponibile pentru acordarea de credite, va continua și chiar se va accentua dependența României de fluxurile externe de capital.
Loviți în plin
Antreprenorii care și-au axat afacerile pe servicii și produse dedicate clienților între zero și 18 ani simt deja că piața pe care activează se subțiază pe zi ce trece. Nici nu e de mirare: de la intrarea în Uniunea Europeană, numărul copiilor și adolescenților români a scăzut cu jumătate de milion. „Unii spun că e normal ce se întâmplă, pentru că părinții nu mai au bani, însă eu cred că are legătură și cu faptul că se nasc tot mai puțini copii“, își explică scăderea comenzilor proprietarul unui magazin online de articole pentru bebeluși.
O micșorare a cifrei de afaceri au simțit în ultima vreme și patronii unui loc de joacă situat în apropiere de Piața Unirii din București, în condițiile în care, spun ei, pe piața de profil nu au apărut concurenți semnificativi în ultimii doi ani.
Efectele neplăcute se simt și la nivelul sistemului de învățământ: dacă în 2007 erau cuprinși în instituțiile universitare 907.000 de studenți, numărul lor scăzuse puternic în 2011, până la 539.000. Și, cel mai probabil, având în vedere datele parțiale disponibile până în prezent, tendința a continuat și în 2012 și în 2013. Reducerea numărului de cursanți a fost însoțită și de o scădere, nu la fel de drastică, a numărului de cadre didactice din învățământul superior: potrivit Institutului Național de Statistică, dacă în 2007 erau înregistrate 32.000 de posturi de acest gen, în 2011 se ajunsese la 28.000. Cele mai afectate au fost, desigur, instituțiile private, unele din ele văzându-se puse în situația de a închide anumite facultăți ori specializări. Iar impactul s-a simțit și la nivelul învățământului pre-universitar, mai ales la zona foarte bine dezvoltată a grădinițelor particulare. Potrivit unor surse din domeniu, acestea au observat în ultima vreme o reducere a cererii și, în consecință, au încercat să-și diversifice oferta (de exemplu, înființând sisteme de tip afterschool) și să reducă prețurile. Ar putea fi vroba și de scăderea veniturilor părinților, dar cu siguranță că numărul mai mic de copii își spune și el cuvântul.
Bătrâni și neliniștiți
Îmbătrânirea populației nu are, din fericire, doar efecte negative, căci vârstnicii contemporani sunt mult mai activi și mai moderni decât părinții lor. Mulți dintre ei încearcă să-și schimbe cât mai puțin stilul de viață și de consum după retragerea din activitate și destui mizează pe venituri suplimentare, după modelul vestic (dobânzi bancare, chirii, pensii private).
Unii pensionari, de pildă, iau parte cu regularitate la excursiile pentru seniori organizate în diverse colțuri ale lumii. „În general, clienții provin din București și orașele mari și au, în cele mai multe cazuri, educație superioară, dar și venituri peste medie. Sunt și situații în care pachetul este achitat de o rudă sau de un prieten“, explica anul trecut Alexandru Nedea, proprietarul agenției Terra World Tours.
Alții frecventează cursuri speciale pentru vârsta a treia – învață limbi străine sau se inițiază în utilizarea computerului. „Am fost implicat, la un moment dat, într-un astfel de program și nu mi-a venit să cred cât de interesați erau participanții, deși unii dintre ei aveau aproape 80 de ani“, povestește Pavel Pop, un IT-ist din Piatra Neamț. De succes se bucură și cursurile de dans pentru seniori ori cluburile dedicate vârstei a treia, iar unele spa-uri ori piscine au abonamente speciale pentru cei trecuți de 65 de ani. Nici firmele de telefonie mobilă nu au neglijat acest segment de piață. În urmă cu trei ani, Orange a lansat abonamentul Senior 6 – pentru 6 euro pe lună, pensionarii au acces la 400 de minute în rețea, 100 de minute către rețelele fixe, 50 de minute către alte rețele mobile și la un telefon mobil realizat special pentru vârsta a treia – taste mari, afișaj vizibil, sonerie puternică.
O singură soluție?
În ciuda eforturilor unor membri ai vârstei a treia de a rămâne cât mai activi, puterea de muncă și, în consecință, veniturile scad semnificativ după 65 de ani. Așa că, indiferent cât de conectați la contemporaneitate vor fi bătrânii viitorului, amprenta lor asupra economiei va fi mai degrabă, negativă în condițiile în care populația activă va continua să scadă. Iar dacă tendința nu va fi inversată prin creșterea natalității (ceea ce, cel puțin în momentul actual, pare greu de crezut), ne rămâne o singură soluție: importul de forță de muncă tânără și, pe cât posibil, instruită.
Problemele demografice ale României sunt experimentate, mai mult ori mai puțin pregnant, de toate statele europene. Un raport adoptat de Parlamentul European în martie 2013 spune că sistemul de imigrație al UE trebuie revizuit, pentru a atrage cei mai buni imigranți, facilitând în același timp integrarea acestora. „Este nevoie de un sistem asemănător celui din Australia, care să încurajeze venirea în UE a muncitorilor cu înaltă calificare“, se arată în document. La rândul său, comisarul european pentru afaceri interne, Cecilia Malmström, a subliniat recent că întreaga Uniune are nevoie de o infuzie de populație tânără din exterior. „Vom avea cu toţii nevoie de mai mulţi imigranţi în viitor, din cauza demografiei, căci îmbătrânim. Avem nevoie de talent şi de mai multe persoane calificate“, a declarat ea.
De la intrarea în Uniunea Europeană, s-au stabilit legal și definitiv în România 10.000 de străini în fiecare an. Pentru a compensa cel puțin sporul negativ al populației, ar fi nevoie să naturalizăm în jur de 50.000 de persoane anual. Întrebarea care se pune e dacă economia noastră este suficient de solidă pentru a atrage și absorbi un asemenea număr de nou-veniți. Având în vedere că rata șomajului este în creștere de luni bune și că pentru fiecare loc de muncă scos la concurs se bat zeci, dacă nu sute de candidați, cel mai probabil răspunsul este negat.
9,2 Atât a fost rata natalității în 2011, în scădere puternică față de cele înregistrate în urmă cu trei-patru decenii
26 de ani era, în 2010, vârsta medie a mamelor din România la prima naștere, față de 23,7 ani în urmă cu un deceniu
