Claudiu Șerban, director editorial Capital
Economia românească este infectată cu nosocomiale. Iar bolile astea se pot dovedi fatale. Proaspătul scandal al dezinfectării spitalelor din România a bulversat opinia publică. Este adevărat – există dovezi cu carul! – cei care controlează sistemul sanitar din țara noastră mint, înșală și încalcă legea. Iar caracatița se întinde cel puțin până la nivelul ministrului de resort.
Oricine ar fi fost ministru, nu încerc să mă refer aici doar la domnul Achimaș-Cadariu. (De fapt, fără acest scandal, probabil că nici nu aș fi reținut cum îl cheamă.) Omul susține că se încearcă discreditarea sa personală prin intermediul investigațiilor jurnalistice care au ridicat batista de pe țambalul plin de bacterii al spitalelor românești. Nu mă îndoiesc de faptul că domnia sa are și dușmani personali care își freacă mâinile de bucurie acum că-l văd pe clujeanul nostru dând din colț în colț. Totuși, Achimaș-Cadariu este cel puțin la fel de vinovat precum celelalte personaje prinse în hora furtului, pentru că nu s-a dovedit a fi altceva decât un lup pus paznic la oi. Recenta susținere publică a rezultatelor unor teste trucate în mod evident îl descalifică înaintea oricărui alt examen de capacitate.
De ce ne interesează scandalul dezinfectanților din spitale? Pentru că el deconspiră o schemă devenită deja clasică după care se desfășoară capitalismul de cumetrie al românilor. Realizat pe principiul „noi centrăm, noi dăm cu capul, noi fluierăm faultul și golul“, sistemul are la bază un număr restrâns de oameni care au reușit să acapareze sau să controleze la scurt timp după ’89 toate resursele statului. Iar schema s-a tot umflat și a acaparat toate mecanismele de control care ar fi putut fi puse în mișcare. S-a văzut în cazul Hexi Pharma: același nucleu putea fi găsit, încă de la înființare, în toată încrengătura de firme care se ocupă cu igienizarea spitalelor.
De la producător, distribuitor, laborator care să controleze și client care să beneficieze de produsele cumpărate pe banii statului, toți se țin de mână și se rotesc într-un dans nebun care saltă peste un morman de cadavre. Un cerc vicios care nu mai poate fi spart fiindcă toți cei implicați sunt vinovați de câte ceva. Dacă legea ar fi aplicată întocmai și în toate cazurile, probabil că am rămâne cu numărul de medici – deja puțini – la jumătate.
Problema cea mare a economiei este însă alta. Mecanismele pieței nu pot funcționa în acest mediu controlat. Nu câștigă cel care are servicii mai bune sau mai ieftine, ci cel care are gradul de rudenie mai mic cu cine deține ștampila și dreptul de semnătură. Iar bulgărele pornit la la vale pe derdelușul ăsta va dărâma toată coșmelia pe care încercăm noi să o construim în vale. Dacă nu vom îngădui concurența între firmele care au contracte cu statul, orice lucrări se vor face, de la autostrăzi până la cumpărarea de rechizite, vor fi în continuare scumpe și proaste. Asta în cazul în care se vor mai face.
Nu-mi doresc acum pedepsirea vinovaților în scandalul „Hexi Pharma“. O să-i judece Dumnezeu cu siguranță pe toți. Ceea ce chiar avem nevoie este să schimbăm modul de funcționare a sistemului. Acum, nu peste câteva luni. Nu ne trebuie un țap ispășitor, ci un om care să-și asume misiunea de a spune adevărul.
Ne-am fi dorit cu toții ca omul acesta să fie președintele țării.