Cutremurul financiar dă frisoane pe piaţa muncii, după ce, în ultimele zile, cuvântul şomaj a devenit o constantă în discursurile politicienilor şi ale analiştilor. Cåt este exagerare şi cât motiv real de îngrijorare?
Cu siguranţă, în cadrul proceselor de eficientizare a afacerilor, majoritatea companiilor vor recurge la tăierea bugetelor de personal. Specialiştii estimează că, la nivelul întregii economii, salariile vor creşte, în 2009, cu maximum 10%, după ce anul trecut acestea s-au majorat cu peste 20%, în medie. Şi, după o bună perioadă de timp în care au fost răsfăţaţii pieţei muncii, cu creşteri anuale ale lefurilor de pånă la 40%, angajaţii din sectorul bancar trebuie să dea dovadă de răbdare. Există bănci care au sistat acordarea de bonusuri de performanţă, care reprezintă, pentru unii dintre reprezentanţii acestui domeniu, echivalentul a încă unui salariu. Totuşi, în contextul unei pieţe care, de peste doi ani, suferă de lipsă acută de personal, este previzibil ca reducerea bugetelor de HR să se reflecte mai degrabă într-o îngheţare a salariilor şi în reducerea consistentă a sumelor destinate instruirii, decåt în disponibilizări masive. Să nu fim, deci, din cale afară de pesimişti.
Dar nici invers. Potrivit unui oficial din Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă, instituţia preconizează pentru 2009 o rată a şomajului de circa 6%, aşadar, aproape dublă faţă de cea raportată la nivelul celui de-al treilea trimestru al acestui an şi similară celei din 2004 (cånd rata şomajului a fost de 6,3%). Numai pentru luna noiembrie, de exemplu, au fost anunţate peste 4.000 de concedieri. Cele mai afectate de disponibilizări vor fi sectoarele care livrează, cu precădere, pentru export: metalurgie, siderurgie şi auto. Ministrul muncii, Mariana Cåmpeanu, a declarat pentru Realitatea TV că multinaţionalele din Romånia vor trimite în şomaj tehnic peste 17.000 de angajaţi. Şi totuşi, Comisia Naţională de Prognoză estimează, pentru 2009, o rată a şomajului de doar 3,9%, corespunzătoare unui număr de 355.000 de persoane.
PROFEŢII Nu există fundamente ştiinţifice pentru a putea previziona efectele crizei financiare asupra economiei sau şomajului. Declaraţiile fataliste ale unor politicieni, oameni de afaceri, analişti sau jurnalişti ar putea însă declanşa o criză de proporţii, care altfel poate nici nu s-ar întåmplat.
Evoluţia pieţei muncii în 2009 va depinde de politicile economice ale viitorului guvern şi de atractivitatea Romåniei pentru noi investiţii de capital. Actualul guvern este într-o stare de disoluţie. Luptele politice nu-i mai permit să lucreze şi să asigure gestiunea economiei. Oficialii aflaţi la conducerea ministerelor se feresc să dea informaţii, altele decåt cele electorale. Pe uşa din dos a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) am aflat că nu se anticipează o creştere a ratei şomajului dincolo de 6%, rată care nu-i sperie pe oficiali. Au existat ani în care a fost şi mai mare. Fondul de şomaj este excedentar, chiar dacă au scăzut foarte mult contribuţiile, de-a lungul timpului. Cătălin Ghinăraru, secretarul ştiinţific al INCSMPS (Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale), are mari dubii dacă o rată a şomajului peste 13 procente ar mai putea fi susţinută din actualul buget.
Cu destulă siguranţă se poate anticipa doar comportamentul angajatorilor. Criza financiară va fi argumentul forte pentru rezolvarea multor probleme situaţionale, greu de gestionat în situaţii normale. Unii vor profita de conjunctură şi vor face disponibilizări pentru a scăpa de personalul nedorit. Alţii vor îngheţa salariile. Nu puţini vor fi cei care vor tăia bugetele pentru instruire. În acest moment, ANOFM ştie doar numărul disponibilizărilor anunţate pentru luna noiembrie: 4.015. Potrivit legii, angajatorii sunt obligaţi să anunţe disponibilizările înainte cu 30 de zile. Ce urmează, nu se ştie şi nimeni nu pare îngrijorat. Anul trecut, pe aceeaşi vreme, cånd toate ne mergeau bine, au fost 5.340 de disponibilizări. Iar în perioada 1997-2000, guvernul a făcut faţă la milioane de disponibilizări. Rost de bani oricånd se poate face prin rectificări bugetare, aflăm din aceeaşi sursă.
Primele disponibilizări vor fi în metalurgie
Reprezentantul ştiinţific al INCSMPS, consideră că industria metalurgică şi siderurgică va anunţa în curånd primele disponibilizări, pentru că este dependentă de exporturi. Criza sectorului se resimte deja la nivel internaţional. Nici în industria auto situaţia nu va mai merge pe roate, ca înainte. Piaţa internă va mai absorbi maşina naţională, Dacia, dar vånzările vor scădea în favoarea rablelor. În industria bunurilor de larg consum, cei mai afectaţi vor fi producătorii de electrocasnice. Criza din construcţii, apreciată că se va declanşa în 2009, va produce şi victime colaterale. Industria mobilei este una dintre ele, dar sunt mulţi alţi producători care depind de evoluţia sectorului construcţiilor.
Marea necunoscută rămåne industria petrolieră. Ghinăraru anticipează că personalul va fi afectat de criză, Mădălina Popescu, directoarea generală de la PluriConsultants zice ba: „Industria petro-chimică va continua să angajeze. În ultimii 19 ani, guvernele au fost foarte restrictive cu exploatările din Romånia. Acum s-ar putea să dea drumul multora dintre ele.“ Interlocutoarea noastră ne asigură că se va dezvolta şi distribuţia de materiale petroliere, ceea ce se va reflecta în creşterea recrutărilor, inclusiv pentru personalul administrativ. „Dacă se vor continua proiectele de infrastructură, ceea ce este inevitabil, va fi nevoie de muncitori mulţi şi de specialişti în construcţii.“
Cerere va continua să existe şi în domeniul consultanţei. Anual se fac sute de recrutări, pentru că fluctuaţia în firmele de consultanţă financiară a ajuns acum la 50%. Cum se anticipează că hemoragia nu va înceta de la sine, anul 2009 va fi unul la fel de bun pentru contabilii aflaţi în căutarea unor oferte de muncă mai bune. „Salariile nu vor creşte însă cu mai mult de 10% în 2009“, ne asigură însă Mădălina Popescu.
Nici sectorul bancar nu este rănit pe cåt dă impresia. „Băncile oricum operează cu o schemă de personal incompletă, mai ales în front office, din cauza extinderii concomitente pe retail“, explică directorul Gabriel Drilea de la Meritocracy, firmă specializată în recrutare pe segmentul bancar. Angajările vor continua în bănci şi pentru că rata fluctuaţiei personalului este mare, dar şi pentru că a scăzut atractivitatea. „O predicţie prudentă pentru 2009 ar fi de reducere a vitezei de creare de posturi noi, împreună cu o potenţială temperare a presiunii creşterilor salariale“, concluzionează Gabriel Drilea.
De altfel, directoarea unei sucursale a Volksbank spune că, începånd chiar cu această lună, angajaţii nu mai primesc bonusurile de performanţă, care, în multe cazuri, reprezentau contravaloarea unui salariu.
Plan pentru 2009: Nu mişcă nimeni!
Prudenţa este cuvåntul de ordine şi pentru reprezentaţii industriei de bunuri de larg consum, care au luat deja în piept efectul crizei, prin deprecierea consistentă a leului din această toamnă. „Creşterea euro ne-a afectat deja cu 10%-15% din afaceri“, spune Csaba Muzsnay, directorul de operaţiuni al Cris-Tim. Ce planuri are firma? „Optimizare de procese, în sensul în care, de exemplu, am înlocuit electricitatea cu gazul, externalizarea unor activităţi şi reorganizări interne. În contextul în care avem o fluctuaţie anuală de personal de 30%-40%, trebuie înţeles însă că restructurare nu presupune reduceri de personal“, promite el. În distribuţie, la fel: „2008 a fost un an greu, dar răul abia începe“, spune Virgil Melinte, directorul de operaţiuni al Macromex, cel mai mare lanţ autohton de distribuţie a produselor congelate. Planurile sale pentru 2009 prevăd investiţii doar în eficientizarea businessului, nu şi în dezvoltare, dar nu includ în niciun caz reduceri de personal, dimpotrivă: „Singura parte bună a anului viitor o reprezintă posibila întoarcere a unora dintre romånii plecaţi din ţară, care ar acoperi actualul gol de personal“.
Prudente în 2009 vor fi toate multinaţionalele. Cele ajunse la stadiul de maturitate pe piaţa romånească vor dori să ţină sub control costurile, motiv pentru care nu vor mai face angajări. Recrutorii îşi freacă deja måinile. Pe piaţă au început să revină romånii plecaţi să lucreze peste hotare. Mulţi s-au calificat, şi-au schimbat comportamentul şi vor să muncească. Ei s-ar putea să fie mierea care ne va ajuta să înghiţim mai uşor pilula amară a crizei internaţionale.
@ Citeşte pe www.capital.ro/somaj un documentar despre evoluţia ratei şomajului în ţările din Europa Centrală şi de Est, în perioada 2003-2007
«În contextul în care avem o fluctuaţie anuală de personal de 30%-40%, trebuie înţeles că restructurare nu presupune reduceri de personal.»
Csaba Musznay, director operaţiuni, Cris-Tim
500.000 de angajaţi reprezintă deficitul de forţă de muncă din Romånia, potrivit unor date guvernamentale recente. Industriile care acuzau cea mai mare lipsă de personal erau construcţiile şi auto, exact sectoarele care au cele mai mari probleme în actualul context economic global
20 mil. de oameni vor rămåne fără slujbă, la nivel global, pånă la finalul anului viitor, avertiza directorul general al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Juan Somavia
HAOS / Curbele de sacrificiu
Simptomele haosului monetar actual sunt similare cu cele din perioada 1929-1933, cånd s-a înregistrat, pentru prima dată în istorie, a patra fază a ciclului economic, depresiunea economică. Această fază, despre nici acum nu ştim prea multe, generează o reală îngrijorare în råndul factorilor de decizie din ţările capitaliste, pentru că „marea depresiune“ nu şi-a găsit rezolvarea din punct de vedere economic. Chiar şi în ultimele cercetări în acest domeniu se precizează că soluţionarea ei a fost dată de război.
Romånia se regăseşte la periferia lanţului economic, dar nu avem la dispoziţie nici un instrument pentru a putea aprecia modul în care s-ar putea comporta într-o astfel de fază. Celelalte ţări din Europa Occidentală s-au mai confruntat cu diverse forme de crize economice. Niciuna nu a atins însă actuala formă. Sistemul comunist ne-a izolat, astfel încåt nu avem la dispoziţie decåt datele evoluţiei economiei din perioada interbelică, pentru a putea face nişte comparaţii. Se poate spune cu certitudine că Romånia s-a conectat la fluxul economic internaţional începånd cu anul 2004. La vremea respectivă, a beneficiat de politica lui Alan Greenspan. Influenţa americană s-a văzut în creşterea nivelului de trai, a veniturilor şi a locurilor de muncă. Toate acestea au generat punerea în mişcare a motorului cererii pe piaţa internă. O piaţă care nu are cerere internă este foarte vulnerabilă.
În acest moment nu se poate spune că stăm chiar rău. Pe de o parte, economia romånească are o structură foarte puţin dezvoltată. Este încă primitivă. Pe de altă parte, economia nu este total dependentă de exporturi, cum este cazul Germaniei, spre exemplu. Avem puţini investitori mari total dependenţi de export. În cazul acestora, există indicii clare că vor face disponibilizări. Sectorul metalurgic va fi cel mai afectat. Am devenit, în schimb, dependenţi de petrol. Acesta şi derivatele din el constituie, din punct de vedere valoric, cea mai importantă marfă de export a Romåniei. Indicatorii statistici arată că evoluţia preţului petrolului şi creşterea noastră economică merg månă în månă. În acest moment, situaţia Romåniei depinde de decizia pe care o va lua OPEC (Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol) cu privire la limitarea producţiei şi creşterea preţului petrolului.
Noi am modelat trei scenarii, pentru a vedea care va fi dimensiunea şomajului în 2009. Cel mai probabil mi se pare scenariul conservator de evoluţie în 2009. El presupune însă multă responsabilitate politică, astfel încåt presiunea inflaţionistă să nu ia proporţii. Dacă guvernul aruncă în toate părţile cu banii şi se creează situaţii de panică, reflectate în „fuga“ capitalului, presiunea inflaţionistă scapă de sub control, dincolo de 10%-12%, cåt am estimat în acest scenariu. Tot ce se poate face acum, pentru a se menţine inflaţia la acest nivel, caz în care şomajul ar putea urca la 6%, este să se îngheţe cheltuielile bugetare. Ar mai putea guvernul să recurgă la „curbe de sacrificiu“, exact ca-n perioada interbelică?
