Creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă şi reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie şi de excluziune socială sunt doar două dintre aspectele importante pe care economia socială le poate rezolva şi care pot contribui semnificativ la dezvoltarea României. Din păcate, după ce în perioada 2009-2014 ţara noastră a fost considerată în regiune unul dintre liderii acestui sector, ultimii ani au fost caracterizaţi de stagnare şi, pe alocuri, chiar de regres. Cel puţin aşa demonstrează studiile de profil.
Potenţial uriaş pentru economia socială
„Conform acestor studii, economia socială – iar aici ne referim la asociaţii, fundaţii, case de ajutor reciproc sau cooperative şi întreprinderi sociale – asigură deja locuri de muncă pentru aproximativ 160.000 de persoane. Sunt cifre care indică faptul că există un important potenţial economic şi de creare de locuri de muncă neexploatat al economiei sociale”, declară Ancuţa Vameşu, preşedintele RISE (Reţeaua Română a Întreprinderilor Sociale de Inserţie).
Economia socială are un potenţial uriaş în România, fiind în continuare necunoscută unui număr mare de persoane. „Numeroşi consumatori doresc să cumpere mai responsabil din punctul de vedere al surselor bunurilor şi serviciilor pe care le achiziţionează şi îşi doresc să se implice în economia socială, însă nu ştiu exact cum. Autorităţile publice nu utilizează pe deplin posibilităţile existente pentru a facilita accesul întreprinderilor sociale la achiziţiile publice sau la finanţare şi nici flexibilitatea oferită de normele actuale ale Uniunii Europene privind ajutoarele de stat”, adaugă preşedintele RISE.
„Economia socială şi întreprinderile de inserţie sunt teme importante aflate pe agenda Comisiei Europene. Planul de Acţiune al Economiei Sociale, adoptat în 2021, arată cum Uniunea Europeană şi Statele Membre ar trebui să susţină acest segment până în 2030. Accesul persoanelor defavorizate la piaţa muncii este cheia pentru asigurarea incluziunii sociale, a participării economice, a onestităţii şi rezistenţei sistemului socio-economic”, punctează Nicolas Schmit, Comisar european responsabil pentru locuri de muncă şi drepturi sociale
Număr redus de angajaţi în întreprinderile sociale
În prezent, sunt 180 de întreprinderi sociale de inserţie care deţin marca socială, iar 152 s-au înfiinţat în 2021 şi 2022, în condiţiile noului program de finanţare din Fondul Social European „POCU 2014-2020”. Totuşi, numărul total de angajaţi în cadrul întreprinderilor sociale rămâne redus – 1.682 lucrători, dintre care 420 vulnerabili.
Potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), aproximativ 227,5 mii de persoane erau inactive anul trecut, dintre care cele mai multe în mediul rural, respectiv 152.700. Aceste persoane sunt considerate de INS forţa de muncă potenţială adiţională.
„Multe dintre familiile acestor persoane trăiesc din ajutorul social care este insuficient asigurării unui trai decent. De aceea se regăsesc în rândul celor afectaţi de sărăcie. Încadrarea pe piaţa muncii este calea cea mai bună de a le asigura ieşirea din sărăcie, independenţă, siguranţă financiară şi un sentiment de apartenenţă. Foştii condamnaţi, foştii dependenţi de droguri, unele persoane aparţinând minorităţilor etnice precum romii, proaspeţii imigranţi care încă nu vorbesc bine limba – toate aceste categorii reprezintă exemple de grupuri de lucrători defavorizaţi, supusi riscului excluziunii inclusiv pe piaţa muncii”, ne spune Damien Thiery, Directorul Ateliere fără Frontiere, asociaţie care face inserţie socio-profesională de mai bine de 10 ani în Bucureşti şi Ciocănari, Dâmboviţa, iniţiatoarea RISE reţeaua întreprinderilor de profil.
Mulți români, dependenţi de asistenţa socială
La rândul său, prezent la eveniment, Adrian Solomon, preşedintele Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, declară că rata de ocupare a populaţiei este mică în România.
„Rata de ocupare a populaţiei din România este încă mică, există în continuare de mulţi ani persoane fără loc de muncă în economia formală, dependenţi de asistenţa socială. Măsurile active de ocupare trebuie să ajute aceste persoane să se integreze pe piaţa muncii, iar de subvenţiile pe loc de muncă trebuie să beneficieze cu precădere lucrătorii cu adevărat dezavantajaţi, excluşi în prezent de pe piaţa muncii.
Achiziţiile publice de bunuri, servicii şi lucrări trebuie să aibă în vedere şi inserţia în muncă a persoanelor neîncadrate în prezent pe piaţa formală a muncii – există locuri de muncă în România şi trebuie să ajutăm persoanele vulnerabile să se pregătească pentru a accesa locurile de muncă ofertate de angajatori. Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor doreşte să sprijine întreprinderile sociale de inserţie să joace acest rol – de a pregăti persoanele excluse şi marginalizate să intre cu succes pe piaţa muncii”.
Lucrători defavorizați trebuie să beneficieze de sprijin
În multe ţări, integrarea lucrătorilor defavorizaţi în muncă beneficiază de sprijin din partea autorităţilor, prin subvenţii directe pentru acoperirea salariilor lucrătorii defavorizaţi, contracte rezervate sau clauze sociale de inserţie în contractele publice, în beneficiul persoanelor defavorizate, care îşi doresc un loc de muncă. Statele vest-europene au, în general, o politică de inserţie în muncă a lucrătorilor defavorizaţi prin întreprinderi sociale, în timp ce în România inserţia este abia la început de drum.
„În statele pe care noi le-am studiat, precum Franţa Spania şi Belgia, există mii de întreprinderi de inserţie, ceea ce permite integrarea anuală în muncă a zeci de mii de lucrători. Modelul de business este asociativ sau cooperatist în cele mai multe cazuri”, conchide preşedintele RISE.
La eveniment au participat reprezentanţii Comisiei Europene, comisiilor parlamentare de profil, ministerelor, agenţiilor judeţene de ocupare a forţelor de muncă, organizaţiilor neguvernamentale europene şi naţionale şi întreprinderilor sociale de inserţie.
