Intrarea României în UE va moderniza, cu siguranţă, şi economia neoficială, schimbându-i structura. Rămâne de văzut în ce măsură aderarea va influenţa proporţia veniturilor scăpate de sub controlul statului.

Ţăranul care îşi vinde produsele la târg sau în piaţă, menajera sau bona plătite „la negru“, comercianţii de ţigări „fără timbru“, prostituatele din colţul străzii, instalatorul care nu îţi dă niciodată factură sau magazinele unde rareori primeşti bon fiscal pentru ce ai cumpărat sunt numai câteva exemple de tranzacţii care se plasează în afara controlului autorităţilor.

Cea mai mare parte a lor sunt incluse în aşa-numita „economie ascunsă“. Potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), aceasta a reprezentat, în 2005 şi 2006, circa 16% din PIB.

Dacă la evaziunea fiscală şi munca în clandestinitate se adaugă veniturile obţinute de pe urma unor activităţi criminale şi produsele destinate autoconsumului, avem de-a face cu ceea ce specialiştii numesc economie subterană. În funcţie de metodele utilizate, dimensiunile acesteia variază mult. „Proporţiile economiei subterane din România variază între circa 20% din PIB, folosind modelul consumului de energie, şi 45% din PIB, pe baza modelului monetar“, afirmă profesorul Lucian Albu, directorul Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române, într-o lucrare prezentată la Universitatea Liberă din Bruxelles.

Introducerea cotei unice, în ianuarie 2005, a scos la suprafaţă zeci de mii de locuri de muncă şi venituri impozabile de multe milioane de euro. Nu aceleaşi efecte pozitive pare să le fi avut aderarea la Uniunea Europeană: dispariţia facturilor tipizate, deschiderea graniţelor sau creşterea accizelor la alcool şi tutun sunt numai câţiva din factorii care favorizează economia subterană. Cu toate acestea, regulile mai clare şi controalele mai stricte vor duce, cu siguranţă, la scăderea ponderii altor activităţi.

Normele europene trimit multe firme în zona ilicită

Între 1990 şi 2002, conform datelor unui studiu realizat cu finanţarea Băncii Mondiale, economia subterană a crescut, ca procent din PIB, de la 10,8% la 17,9% în Danemarca, de la 11,8% la 16,3% în Germania, de la 9% la 15% în Franţa şi de la 22,6% la 28,5% în Grecia. Iar trendul pare să nu se fi inversat nici în ultimii ani. Dacă nici statele cu vechime în Uniune nu au reuşit să stăvilească creşterea ponderii activităţilor ilegale, care sunt şansele autorităţilor române?

„Mi-e teamă că vom asista la o consolidare a economiei subterane, principalii factori fiind posibilitatea creării unor legături bine puse la punct între activităţile ilicite autohtone şi cele din UE, respectiv capacitatea de a atrage noi beneficii prin relaţionarea cu economiile subterane extracomunitare“, spune profesorul Mircea Coşea.

Şi analistul economic Daniel Dăianu este destul de pesimist. „Pe de o parte, aderarea obligă la aplicarea mai drastică a regulilor, ceea ce, teoretic, ar trebui să ajute la transparentizarea acestui domeniu. Pe de altă parte, însăşi aplicarea regulilor cu mai multă stricteţe face ca aceia care nu sunt în stare să opereze în economia normală să alunece către cea subterană, şi asta nu pentru că ar vrea să facă evaziune, ci pentru că, pur şi simplu, nu pot face faţă noilor reglementări“, afirmă el. Dăianu dă drept exemplu industria alimentară, unde mulţi producători mici sunt, practic, forţaţi să lucreze ilegal dacă vor să supravieţuiască.

Dacă nu este tocmai clar în ce măsură activităţile ilegale se vor înmulţi sau, din contră, vor deveni mai rare în Europa, un lucru pare sigur: pe măsură ce economia „supraterană“ se va moderniza, acelaşi lucru se va întâmpla şi cu cea informală. Astfel, încetul cu încetul, agricultura de subzistenţă sau evaziunea în forme rudimentare vor fi înlocuite de metode mai rafinate de păcălire a legii.   

STÂLPII ECONOMIEI SUBTERANE 

VICIILE
Producătorii ilegali de alcool, fie că e vorba de fabrici clandestine sau de mici alambicuri, ar trebui, cel puţin teoretic, să aibă din ce în ce mai multe greutăţi în a-şi desfăşura activitatea, având în vedere că Uniunea Europeană pune un acent deosebit pe acest domeniu. E greu de crezut, totuşi, că evaziunea fiscală din domeniu (estimată de patronatul de profil „Garant“ la 600 de milioane de euro anual) va fi eradicată. De cealaltă parte, sunt şanse mari să se înregistreze creşteri considerabile în ceea ce priveşte contrabanda cu tutun, pe măsură ce preţurile ţigărilor din România vor fi tot mai mari, comparativ cu cele din ţările extracomunitare învecinate.

COMERCIANŢII
Deşi sunt obligaţi să emită bon fiscal pentru orice marfă pe care o vând, comercianţii „uită“ în destule cazuri să înregistreze tranzacţia, fie că e vorba de o sticlă de suc sau de cumpărături de sute de lei. În zonele de la marginea oraşelor sau la ţară, casa de marcat stă, în multe cazuri, pe post de mobilier, evaziunea în astfel de magazine fiind estimată la cel puţin 30%-40%. O altă componentă importantă a economiei nefiscalizate o reprezintă pieţele, târgurile, bazarele şi alte locuri de acest gen, unde operaţiunile nu sunt practic înregistrate în niciun fel, impozitele şi taxele percepute fiind, din această cauză, în totală neconcordanţă cu valoarea reală a tranzacţiilor.

CONSTRUCŢIILE
Materiale vândute fără aplicarea taxei pe valoare adăugată, doar o mică parte din preţul real al manoperei înregistrată în actele contabile, muncitori angajaţi la negru sau având contracte încheiate pe salariul minim pe economie, restul banilor venind direct din buzunarul patronului, şi lista poate continua. Construcţiile reprezintă, probabil, domeniul în care tendinţele evazioniste se manifestă cel mai pregnant în ultimii ani, „regia proprie“ şi posibilitatea de a ridica blocuri întregi „pe persoană fizică“ ajutându-i atât pe prestatori, cât şi pe speculanţi. Cu toate acestea, controalele mai stricte din ultima vreme ar putea diminua evaziunea fiscală din acest sector.

TRAFICANŢII
Deschiderea graniţelor după aderarea la Uniunea Europeană a stimulat o serie de activităţi criminale. Cu un nivel minim al controalelor la frontierele intracomunitare, traficul de droguri, dar şi cele de bunuri furate sau de carne vie se pot desfăşura fără prea mari oprelişti. În ceea ce priveşte stupefiantele, România rămâne, în principal, ţară de tranzit, însă tendinţa anilor următori va fi de transformare a ei într-o destinaţie destul de importantă, astfel încât sumele rulate anual (estimate în 2003 la 200 de milioane de euro) vor creşte semnificativ. Cât despre traficul de persoane, trendul va fi, de asemenea, de transformare din stat-sursă în ţară de tranzit şi de destinaţie.

TURISMUL
În sezonul estival, aflat acum la sfârşit, autorităţile au anunţat, în mai multe rânduri, că gradul de ocupare din staţiunile de pe Litoral este de peste 100%. Explicaţia dată – au fost luaţi în calcul şi particularii care oferă cazare „la negru“. Într-adevăr, de la malul mării până la poalele muntelui şi din nordul Moldovei până în satele de pe Clisura Dunării, sunt mii de localnici care îşi pun casele la dispoziţia turiştilor fără să plătească niciun fel de impozite pentru sumele încasate în acest mod. De exemplu, în luna iulie, prefectul din Tulcea estima că numărul locurilor de cazare ilegale din Delta Dunării este egal cu al celor înregistrate.