Sistemul bancar autohton se bazează pe finanțarea persoanelor rezidente și din ce în ce mai puțin pe linii de credit de la băncile mamă. Implicit, statul român își găsește finanțarea din aceiași bani, astfel încât cea mai mare parte a datoriei publice este susținută de populație.
Creditarea a luat avânt în lunile mai și iunie, cu un plus de cinci miliarde de lei față de soldul anterior, creștere care vine după o perioadă lungă de scădere constantă. Un semn pe care bancherii îl văd drept startul unui nou ciclu de creditare, care să crească în următorii ani.
Pe lângă faptul că în soldul de credite avem încă o valoare importantă de împrumuturi neperformante ce urmează a fi scoase din bilanț, este interesant de văzut și care este dinamica depozitelor bancare, banii pe care populația îi ține obligată sau nu în bănci. Acest indicator poate arăta și cât de sustenabilă este o creștere masivă a creditării, mai ales către populație.
Un lucru important pentru întregul sistem bancar este faptul că odată cu criza a început și retragerea banilor de către băncile-mamă. Nu mai puțin de 12 miliarde de euro au fost retrași de pe liniile de finanțare oferite de companiile europene proprietare ale băncilor de la noi, sumă semnificativă pentru un sistem în care soldul creditelor se ridică la aproximativ 48 miliarde euro (215,1 miliarde lei), după cum arată datele BNR de la finele lunii iunie.
Înseamnă că, în ciuda necesității de acoperire a creditelor neperformante din portofolii, băncile au avut bani pe care să îi returneze finanțatorilor. Mai mult, au avut lichidități și pentru Ministerul de Finanțe, titlurile de stat fiind principalele instrumente din ultimii ani ca destinație a banilor din conturi.
Dobânzile scad, depunerile cresc
Valoarea depozitelor clienților neguvernamentali se ridica, în iunie, la 230,96 miliarde lei, adică aproximativ 52 miliarde euro. Se poate observa că inclusiv după creșterea creditării din acest an, valoarea banilor din conturile bancare este mai mare decât cea a împrumuturilor. Cifrele BNR, care reflectă atât banii persoanelor fizice, cât și pe cei ai persoanelor juridice, includ și sumele din conturile curente, adică banii pe care o persoană îi are la sfârșitul lunii în cont, dar îi poate retrage a doua zi.
Sigur, este și acesta un indicator al stabilității sistemului bancar, fiind vorba de sume care ies și intră aproape la fel de des, dar dacă vorbim de economii atunci ar trebui să luăm în calcul doar depozitele la termen, bani pe care deponenții nu urmăresc să îi folosească imediat.
Disponibilitățile la vedere de la jumătatea acestui an se ridicau la 81,5 miliarde lei, dintre care 30,8 miliarde lei păstrate în euro, iar 55,7 miliarde lei în monedă națională. Interesant este faptul că disponibilitățile în lei erau deținute majoritar de companii, respectiv 31,3 miliarde lei, în timp ce populația avea doar 20,78 miliarde lei, dar în cazul banilor din conturi la vedere în valută proporție este aproape egală pentru cele două categorii de deponenți. BNR mai calculează și sumele deținute de „alte sectoare instituționale” (neguvernamentale), care au în conturi circa 5,5 miliarde lei (monedă națională și valută). Ceea ce ne arată că persoanele juridice „stau” pe mai mult cash decât populația atunci când vine vorba de lei.
În urmă cu un an, în iunie 2014, banii din conturile curente erau mult mai puțini, mai exact 69 miliarde lei, dintre care 45 miliarde în lei și 24 în valută, cu ponderi aproximativ la fel între populație și companii. Creșterea cu 18% a disponibilităților la vedere se explică prin majorarea ușoară a veniturilor persoanelor fizice și juridice, dar mai ales prin lipsa de atractivitate a depozitelor la termen. Cum dobânzile aferente depozitelor sunt foarte mici și există la unele bănci o bonificație pentru banii din conturile curente, clienții preferă să își țină banii la dispoziție pentru cazul în care identifică o oportunitate de investiție sau o achiziție profitabilă.
Sumele aflate în depozitele la termen sau rambursabile după notificare se ridicau, în iunie anul acesta, la 158,7 miliarde lei, dintre care 98,6 miliarde în lei și 60,1 mld lei în valută. În cazul depozitelor, ponderea principală aparține populației, care are în bănci 65,5 miliarde în lei și 41,6 miliarde lei în valută. Companiile dețin doar 23,1 miliarde în lei și 8,7 miliarde lei în valută, ceea ce ne arată că societățile nefinanciare nu au foarte mult cash la dispoziție pentru pus deoparte pe termen mai lung. În cazul depozitelor apare și categoria „alte sectoare instituționale” cu o pondere mai ridicată, mai exact 9,9 miliarde lei și 9,8 miliarde lei în valută.
În urmă cu un an, valoarea totală a depozitelor la termen era de 158,06 miliarde lei, ceea ce ne arată o stagnare a economisirii în sistemul bancar. Populația avea economii de 104,2 miliarde lei, dintre care 63,47 miliarde în lei și 40,73 miliarde lei în valută. Practic, o creștere ușoară a sumelor pe care populația le are în bănci, de 2,7%, mult sub cea din conturile curente. Depozitele constituite companii erau de 33,23 miliarde lei, dintre care 22,9 miliarde în lei și 10,3 miliarde lei în valută. O scădere de 1,5 miliarde lei anul acesta, care indică faptul că agenții economici au retras bani din bănci. Diferența este însă mult prea mică pentru a avea vreo influență asupra investițiilor.
Aproape toate depozitele populației sunt garantate
O evoluție interesantă găsim și la depozitele bancare de valoare mare constituite de persoane fizice, de peste 100.000 de euro, adică mai mari decât suma maximă garantată de Fondul de Garantare a Depozitelor (FGD). În ultimii trei ani, numărul conturilor de peste 100.000 de euro a crescut de la 14.000 până la circa 27.000, conform datelor FGD, iar valoarea acestor depozite a urcat de la 3,7 miliarde euro în 2013 până la 4,8 miliarde euro în prezent, adică o apreciere de circa 30%.
O creștere spectaculoasă pentru cele aproximativ 15.000 de persoane care dețin 27.000 de conturi, mai ales în comparație cu restul clienților bancari, au 13,8 milioane conturi de aproximativ 25 miliarde euro. Pare ciudat că persoanele care au atât de mult cash la dispoziție au ales să păstreze banii în sistemul bancar, în condițiile în care dobânzile oferite de bănci sunt la niveluri minime. Randamentul mediu pe sistem bancar s-a înjumătățit față de 2013, când se situa la aproximativ 3,5%, iar acum se află la circa 1,5%. Poate că nu este vorba de milioane de euro, astfel încât să putem avea o investiție într-o afacere de anvergură, dar este ciudat că nu a fost preferat un fond mutual, care poate aduce un profit anual mult mai mare.
Valoarea totală a depozitelor garantate de FGD a crescut cu 8,7% în ultimul an, ajungând până la 171,6 miliarde lei la sfârșitul primului semestru. „Au fost consemnate creșteri pentru ambele categorii de deponenți – persoane fizice și persoane juridice, atât la depozitele în lei, cât și la cele în valută”, se arată în comunicatul FGD. Conform aceluiași document, 99,6% din valoarea depozitelor populației la băncile din sistem sunt acoperite de Fondul de Garantare, mai exact 131,1 miliarde lei, creșterea față de iunie 2014 fiind de 7,4%. Aproape 60% dintre aceste depozite erau constituite în lei, respectiv 78,2 miliarde lei.
Depozitele garantate ale persoanelor juridice, în principal întreprinderi mici și mijlocii însumau 40,3 miliarde lei, în crestere cu 13,2% față de iunie 2014. „Și în cazul depozitelor persoanelor juridice, depozitele în moneda națională, în sumă de 29,1 miliarde lei, dețin ponderea majoritară, respectiv 72,2%”, se mai arată în comunicatul Fondului. În total, la 30 iunie 2015, valoarea depozitelor garantate de FGDB reprezenta 60,3% din totalul depozitelor la cele 31 de bănci membre ale schemei de garantare. Numărul deponenților garantați a crescut cu 53.100 de persoane fizice și cu 14.300 de persoane juridice, ajungând la un total de 13, 8 milioane persoane fizice și 0,9 milioane persoane juridice.
Datoria publică este deținută tot de populație
Creditele restante, dintre care o mare parte vor deveni împrumuturi neperformante, se ridicau la 23,3 miliarde lei, dintre care 9,56 miliarde lei erau restanțe în moneda națională, iar 13,75 miliarde lei în valută. Valoarea restanțelor a scăzut cu aproape 25% la cele în lei și cu 26% la cele în valută, în principal după ce o parte au fost externalizate din contabilitate de către bănci.
În mod normal, revenirea creditării (dacă va avea loc) va acoperi lichiditatea din piață creată de depozitele și conturile curente ale clienților bancari. Dacă nu, cel mai probabil tot mai mulți bani se vor întoarce către băncile mamă, deoarece aici nu își mai găsesc utilitatea. Pe lângă populație și companii, băncile au o expunere ridicată pe titluri de stat.
Mai exact pe datoria publică. Titlurile de stat, ale căror dobânzi sunt în scădere, au oferit randamente suficiente în ultimii ani, reprezentând un refugiu pentru lichiditatea în exces a băncilor. Numai că și băncile și-au atins limita în ceea ce privește expunerea față de stat. În prezent, expunerea reprezintă aproximativ 20% din activele bancare, cea mai mare din Europa, conform datelor Consiliului Fiscal.
Limitarea are loc și pentru statul român în ceea ce privește capacitatea de a se împrumuta de pe piața locală. Cât timp marea majoritate a banilor populației se va afla în bănci, care la rândul lor achiziționează titlurile de stat, statul va putea împrumuta doar o sumă limitată, care poate crește doar dacă și activele bancare cresc. Ori în lipsa creditării, activele bancare stagnează sau, mai rău, scad.
Ponderea străinilor în datoria publică prin titluri de stat este de doar 20%, acesta fiind un spațiu unde Trezoreria poate găsi creditori. Aceasta înseamnă și că 80% din datoria publică este deținută de populație și companii, în ciuda faptului că Ministerul de Finanțe vinde foarte puține titluri de stat direct către persoane fizice. Pe lângă cele circa 70 de miliarde de lei de la bănci, în titlurile de stat au mai investit companiile de asigurare 5,4 miliarde lei, fondurile de pensii private 9,9 miliarde lei și fondurile de investiții 7,3 miliarde lei. Se poate observa că nu doar băncile investesc banii populației în emisiunile de Trezorerie ale statului, ci și celelalte instituții financiare care au în administrare bani de la persoane fizice.
Asistăm astfel la un paradox: în timp ce avem un număr de gospodării supraîndatorate, cele care constituie portofoliul de împrumuturi restante, avem și o susținere puternică pentru datoria publică tot din partea populației.