Nicăieri în Europa nu veţi găsi bănci care să perceapă comisioane de retragere de numerar la scadenţa depozitului. În România, şase dintre cele mai mari instituţii de credit îşi pedepsesc în acest mod clienţii fideli. Nu este singurul comision pentru că sunt bănci unde scoţi sute de lei din buzunar pentru a acoperi costurile unui depozit pe trei sau şase luni
Nici măcar una dintre cele mai mari 15 bănci din România nu mai oferă randamente la depozitele în lei care să permită clienţilor să se aleagă cu un minim câştig real la scadenţă. Sursa acestui fenomen nu este doar scăderea abruptă a dobânzilor pentru depozitele în lei care au ajuns, pe medie, sub 4% pe an, ci şi nivelul extrem de ridicat al comisioanelor practicate de majoritatea băncilor.
Doar două bănci de talie foarte mică (Banca Feroviară şi TBI Bank) mai oferă randamente care să permită clienţilor cu depozite în lei să se aleagă cu un minim câştig real după scadenţă. Conform calculelor Capital, nici măcar una dintre cele mai mari 15 instituţii de credit, care adună peste 95% din totalul depozitelor din România, nu mai poate fi atractivă pentru un client care aşteaptă să şi câştige ceva din plasarea economiilor. La un depozit în valoare de 5.000 de lei constituit pe o perioadă de trei luni, adică cea mai utilizată scadenţă, pierderile reale ajung până la 58 de lei.
Mai mult, în cazul uneia dintre cele mai mari bănci, adică Unicredit, depozitul pe trei luni aduce chiar şi pierderi nominale, adică retragi, la propriu, mai puţini bani decât ai depus. În cazul celorlalte scadenţe clasice, adică 1 lună, 6 luni şi un an, situaţia este chiar mai tristă, având în vedere că dobânzile sunt mai mici, netrecând de 3,5%, în medie.
Valul de reduceri de dobânzi s-a pornit la doar o săptămână după ce Banca Naţională a României a intrat într-un ciclu de relaxare monetară, care presupune reducerea dobânzii de politică monetară, în fapt costul la care băncile comerciale se împrumută săptămânal de la BNR. Scopul declarat al BNR, exprimat răspicat de guvernatorul Mugur Isărescu, a fost acela de a încuraja creditarea prin reducerea costurilor. Bancherii au înţeles însă cu totul şi cu totul altceva.
Un depozit nu vine niciodată singur
Dobânzile mici nu sunt însă singurul motiv pentru care depozitul bancar a devenit total nerentabil, pentru că deviza „mai bine un comision sigur decât un credit riscant“ continuă să conducă politica mai multor bănci din România. Astfel, dintre cele mai mari 15 instituţii de credit analizate de Capital, doar cinci (Alpha Bank, Carpatica, Volksbank, Banca Transilvania şi CEC Bank) au comisioane 0 pentru depozite. Restul percep cel puţin o taxă fixă lunară de deschidere ori de administrare a depozitului.
Mai mult, există în continuare bănci care percep comision de retragere de numerar clienţilor care aleg să scoată banii la scadenţă. Cu alte cuvinte, ei îşi penalizează clienţii pentru fidelitate. Capital a mai scris şi în alte rânduri despre acest comision absurd, care, la un moment dat, era aplicat de majoritatea băncilor. De la începutul acestui an, numărul lor s-a redus însă. În acest moment, mai percep un comision de 0,5% pentru retragerea la scadenţă (circa 25 de lei la un depozit de 5.000 de lei constituit pe 3 luni) doar şase bănci, adică Millennium Bank, Garanti Bank, Unicredit Ţiriac, ING, BCR şi BRD. Dintre acestea, Unicredit Ţiriac deţine şi recordul în ceea ce priveşte comisionul lunar de administrare, care ajunge la 7,5 lei.
Înainte de a opta pentru un produs de economisire sau altul, este să bine să ştiţi că depozitele nu pot fi deschise fără un cont curent unde sunt ţinuţi efectiv bani. Din această dualitate vin şi costurile suplimentare. Majoritatea băncilor percep taxe şi comisioane pentru deschiderea şi administrarea conturilor. Sunt însă şi bănci la care plăteşti doar la început o sumă fixă. În această categorie se încadrează însă doar Banca Transilvania, Raiffeisen, CEC Bank şi OTP, unde comisionul lunar de administrare a contului este zero. La polul opus se află Unicredit Ţiriac, unde comisionul lunar este de 2 euro sau echivalent lei în funcţie de moneda depozitului.
Pe medie, comisioanele de administrare sunt undeva la 0,5 euro şi, respectiv, 3 lei. Doar la Banca Transilvania comisionul de deschidere a contului poate fi zero, în cazul în care alegeţi să vă retrageţi banii printr-un card emis de bancă. Cardul nu presupune costuri suplimentare de emitere sau pentru tranzacţii.
Pierderi pe toată linia
Despre eventuala nevoie de lei pe care băncile o au în România vorbesc de la sine acţiunile pe care ele le-au întreprins în zona creditelor acordate populaţiei. La mai bine de o lună de la tăierea dobânzii-cheie de către BNR, la 4,5%, doar Volksbank, CEC, BCR și Alpha Bank au redus dobânda la creditele în lei. În ciuda faptului că la ora actuală creditarea se face exclusiv în lei, dobânzile la împrumuturile în monedă națională au încă niveluri foarte înalte.
Astfel, cu cele câteva excepţii menţionate, băncile arată că nu vor să dea credite, motiv pentru care nici nu au nevoie de lichidităţi. În plus, cu ajutorul BNR şi al inflaţiei în scădere, instituţiile de credit reuşesc să se finanţeze din alte surse, menţinând sau chiar crescând marjele de dobândă (diferenţa dintre dobânzile la depozite şi cele la credite). Atunci când te poți împrumuta de la BNR sau de pe piaţa interbancară la o rată Robor de 3,8%, ce sens are să mai remunerezi și economiile populației cu 4%? Dobânzile la care băncile oferă împrumuturi sunt de 10%-12% sau chiar 20%, iar marjele devin impresionante.
Cu o inflație anualizată de 4,4% și dobânzi real negative de mai bine de un an, populația fidelă unei bănci constată, acum, că este plătită cu aceeași dobândă cu care ar fi remunerată dacă ar avea economiile în euro sau dolari. Dobânzile la depozite au ajuns la noi minime istorice. Doar patru bănci mai au dobânda de 5% sau ușor peste – Marfin, Feroviara, TBI Bank și Piraeus Bank. Majoritatea băncilor practică remunerarea dobânzilor la depozitele populației la același nivel sau chiar sub nivelul dobânzii-cheie a BNR, de 4,5%. Băncile din top 5 (mai puțin BRD) practică dobânzi sub 4%, câteva dintre ele ajungând chiar și sub nivelul ratei Robid la trei luni (rata la care băncile îşi plasează lichidităţi între ele), de 3,35%.
Aceasta este însă doar una dintre faţete, întrucât băncile au umblat şi la dobânzile clienţilor care au deja un depozit constituit. Aceştia au ajuns să aibă dobânzi chiar mai mici de 2%. Prevalându-se de faptul că „sunt la modă dobânzile fixe“, băncile ajung să practice pentru clienții vechi o serie de dobânzi variabile, care au ajuns la niveluri incredibile: 1,75% la depozitul pe trei luni mai mic de 20.000 de lei pentru persoane fizice de la BCR. La Raiffeisen Bank, la același tip de depozit, dobânda este de 2,2%.
La multe alte bănci, nivelul dobânzilor variabile nici nu mai este afișat în lista de comisioane și dobânzi, singurele trecute fiind cele fixe, la produsele noi, chiar dacă după trei luni rata „fixă“ se actualizează cu o alta, mai mică decât cea inițială, iar produsul nou este veșnicul depozit la termen cu plata lunară sau la scadență a dobânzii.
1,7 procente este dobânda penibilă pe care o primesc clienţii anumitor bănci mari
0,5 procente din valoarea întregului depozit trebuie să plătescă unii clienţi pentru a-şi retrage banii
Suntem atenţi ca, atunci când dozăm măsurile noastre, să nu se ajungă în situaţia ca băncile să reducă dobânzile la depozite. Unele şi aşa au întrecut măsura.
Mugur Isărescu, guvernator, BNR