O alternativă la Valea Prahovei pentru dezvoltarea turismului ar putea fi nordul Olteniei, o zonă insuficient cunoscută și nepusă în valoare până acum.

România are șanse uriașe de a deveni  una dintre cele mai căutate destinații turistice dacă ne gândim la spațiul pe care avem norocul de a-l deține. Ecoturismul în Oltenia de Nord poate fi o alternativă de dezvoltare la Valea Prahovei, cea mai populară destinație în momentul de față. Nu trebuie să fie, însă, o alternativă distructivă. Adică să nu fie un model care să se bazeze pe adăugarea de construcții, ci pe valorificarea, restaurarea sau transformarea celor existente. Un model în care oamenii învață să respecte ceea ce au deja, să înțeleagă că nu contează neapărat unde trăiești, ci ceea ce faci ca să îți îmbunătățești viața.

Este incredibil cum o zonă cu atât de mult potențial turistic, cu peisaje fascinante, cu obiceiuri și meșteșuguri atât de frumoase încă nu este pusă în valoare și nu este cunoscută așa cum ar merita. Când eram mică și ajungeam vara în vacanță, în satul tatălui meu de la poalele Munților Parâng, cel mai mult îmi plăcea că expresia „veșnicia s-a născut la sat“ părea atât de vie, atât de prezentă. Anii treceau, lumea se schimba și, cu toate acestea, nimic nu părea să perturbe liniștea și frumusețea acelui sat.

Între timp, desigur, au mai avut loc schimbări: s-a asfaltat drumul, s-a făcut alimentarea cu apă. Cablu și internet au avut de prin anii 2000, chiar dinainte de a avea eu într-o zonă nu tocmai mărginașă a Bucureștiului.

Idei pentru atragerea turiștilor în zonă

Specificul regiunii deschide multe oportunități pentru atragerea turiștilor. În zonă se pot face trasee cu bicicleta prin împrejurimile satelor, pe marginea râului care reprezintă una din granițe, sau pe marginea pădurii, care constituie cealaltă graniță. Am văzut așa ceva într-un sat din Germania. Restaurarea caselor tradiționale oltenești și transformarea lor în mici pensiuni sau case de oaspeți, așa cum am văzut în Viscri, poate fi o altă soluție. La fel și căutarea unor meșteșuguri locale și readucerea lor la viață, cum ar fi cusutul iilor. Pot fi create ateliere în care să se reînvețe meșteșugurile locale și să li se dea un suflu nou. Restaurarea bisericilor de lemn și introducerea lor într-un circuit turistic/ecumenic ar contribui, de asemenea, la dezvoltarea turistică a zonei. De curând am aflat că cele mai multe biserici de lemn sunt în județul Gorj. Turiștii veniți în zonă ar putea redescoperi istoria locală dacă s-ar crea trasee având la bază oameni și fapte care au contribuit la construirea acestei țări, așa cum o știm astăzi (Ecaterina Teodoroiu, Tudor Vladimirescu, Tudor Arghezi, Constantin Brâncuși sunt doar câteva exemple). Acesta este unul din visele mele: conservarea și păstrarea tradițiilor, naturii, obiceiurilor locale, dar deschizând în același timp zona către oameni, către o cunoaștere mai adâncă a sufletului și spiritului românesc din Oltenia de Nord.