Călin Georgescu îi consideră pe Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu eroi și martiri ai neamului românesc
Spuneam că în mod absolut legal, Călin Georgescu ar fi putut fi tras la răspundere penală pentru fapte petrecute în văzul tuturor, în baza unui dosar penal, consecință a unor declarații publice grave.
Ele constau în repetate afirmații publice făcute de candidat, în care erau evidențiate meritele istorice ale legionarilor, ale căpitanului lor, Corneliu Zelea Codreanu și ale lui Ion Antonescu. Pe un ton lipsit de orice dubiu, Călin Georgescu îi numea pe cei doi a fi „eroi naționali” și „martiri ai neamului”.
Acest dosar a fost închis rapid de Parchetul General, iar explicația oficială a fost în principal că „Fapta nu este prevăzută de legea penală”. Asta, în ciuda Legii, cât se poate de clară în această materie:
„Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.”
Parchetul General nu și-a îndeplinit atribuțiile legale
Tot în editorialul de săptămâna trecută, propuneam cititorului să se oprească asupra ultimelor trei cuvinte din prevederea legală citată mai sus: „Interzicerea unor drepturi”, scrie Mirel Curea pentru Evenimentul Zilei.
O asemenea interdicție s-ar fi materializat cu siguranță într-un asemenea caz, în prima dintre cele enunțate de Art. 66 – Cod Penal, „Conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi”: „Dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice”.
Dacă, Parchetul General și-ar fi îndeplinit atribuțiile legale, dacă ar fi respectat litera și spiritul legii, nimic din ceea ce vedem astăzi, nu ar fi fost nici măcar de imaginat, mai arătam în încheiere.
Credeam că este destul de clar, dar m-am înșelat. Mulți dintre cei care au făcut efortul de a citi rândurile așternute de mine, în care am simplificat cât am putut, pentru a ușura înțelegerea, au fost de părere că Ion Antonescu a fost condamnat absolut pe nedrept și executat de sovietici. Probabil, aflaseră asta de pe Tiktok.
Angajamentul istoric luat de Guvernul României în 1945
În realitate, România s-a angajat, prin „Acordul între Guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatul Unit și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, pe de o parte, și Guvernul României, pe de altă parte, privind un armistițiu”, la „reținerea și judecarea persoanelor acuzate de crime de război”. Ceea ce a și făcut.
La acea dată, prin „Acordul de la Londra”, din 8 august 1945, „Carta Tribunalului Militar Internațional”, în Anexa la „Acordul pentru urmărirea și pedepsirea marilor criminali de război ai Axei Europene”, definise deja conținutul categoriilor „Crime de război” și „Crime împotriva umanității”:
„Tribunalul instituit prin Acordul menționat la articolul 1 pentru judecarea și pedepsirea marilor criminali de război din țările Axei Europene va avea competența de a judeca și pedepsi persoanele care, acționând în interesul țărilor Axei Europene, fie ca persoane fizice sau în calitate de membri ai organizațiilor, au săvârșit oricare dintre următoarele infracțiuni.
Următoarele fapte, sau oricare dintre ele, sunt infracțiuni care intră în competența Tribunalului pentru care există va fi responsabilitatea individuală:
(b) Crime de război: și anume încălcări ale legilor sau obiceiurilor războiului. Asemenea încălcări vor include, dar nu se vor limita la, uciderea, relele tratamente sau deportarea la muncă prin val sau în orice alt scop al populației civile din sau pe teritoriul ocupat, uciderea sau maltratarea prizonierilor de război sau a persoanelor de pe mare, uciderea ostaticilor, jefuirea proprietății publice sau private, distrugerea fără îndoială a orașelor, orașelor sau satelor sau distrugerea nejustificată de necesitatea militară;
(c) Crime împotriva umanității: și anume, uciderea, exterminarea, înrobirea, deportarea și alte acte inumane comise împotriva oricărei populații civile, înainte sau în timpul războiului, sau persecuții pe motive politice, rasiale sau religioase în executarea sau în legătură cu orice infracțiune de competența Tribunalului, indiferent dacă este sau nu o încălcare a legislației interne a țării în care a fost săvârșită.
Conducătorii, organizatorii, instigatorii și complicii care participă la formularea sau executarea unui plan comun sau la conspirație pentru comiterea oricăreia dintre infracțiunile de mai sus sunt răspunzători pentru toate actele efectuate de orice persoană în executarea unui astfel de plan.”
Ei bine, Ion Antonescu a fost acuzat, judecat și condamnat exact în baza acestor prevederi și în baza unor probe imposibil de contestat. Nu dau decât două exemple: ordinele de deportare în Transnistria a peste 24.000 de cetățeni români de etnie romă, din care au supraviețuit doar jumătate și ordinele scrise de lichidare a mii de ostatici, etnici evrei, locuitori ai orașului Odessa.
Citez doar un singur document, acela prin care comandamentul militar român din Odessa a primit ordinul telegrafic nr. 563 al cabinetului militar al mareșalului Ion Antonescu:
„Către Generalul Macici.
Ca represalii dl. Mareșal Antonescu ordonă:
- Executarea tuturor evreilor din Basarabia refugiați la Odessa.
- Toți indivizii care intră în prevederile ordinului no. 3161 (302858) din 23 octombrie 1941, încă neexecutați și alții ce mai pot fi adăugați, vor fi băgați într-o clădire, în prealabil minată, și care se va arunca în aer. Acestea se vor face în ziua înmormântării victimelor noastre.
- Acest ordin se va distruge după citirea lui
Semnat: col. Davidescu, Șeful Cabinetului Militar”
Ce ar mai fi de adăugat? Poate doar faptul că cine dorește detalii, le poate obține cu ușurință din volumul „Stenograma procesului Mareșalului Ion Antonescu”. Costă 15 lei.
