Noroc cu aceste mesaje, de cele mai multe ori laconice, dar care reflectă exact situații paradoxale din realitatea în care trăim; mesaje care uneori ne aduc zâmbetul, (uneori amar), al normalității pe buze și, totodată, ”salvarea” unei zile, care, oricum se va termina lamentabil.
Cultura urii este cea care îi dezbină pe români. Inclusiv la alegeri aceștia sunt mânați de ură. Așa va fi și acum. Ăsta este singurul lucru care se simte în țara noastră, atât la nivel de populație (nu popor!) dar și mai acut, pe scena politică românească.
Cultura urii este extrem de prezentă în România
Mi-am amintit că acum ceva vreme cum Dana Budeanu și Victor Ciutacu au analizat acest ”fenomen”, concluzionând pe drept cuvânt că ura pare să fie problema majoră cu care se confruntă românii, scrie Octavian Hoandră într-un editorial pentru EVZ.ro.
Cultura urii este extrem de prezentă în România. ”Ura dezbină nu unește” – spunea creatoarea de modă.
”Când astăzi sunt cartiere întregi cu oameni care se uită pe vizor cu ură la vecini, așteptând să îi raporteze că și-au luat mașină sau altceva. Se intra în casele oamenilor care nu erau acasă, luai ouă din frigider, plecai cu ele și a doua zi te duceai și le puneai la loc.
Nu conta dacă era sau nu vecinul acasă. Ei vor să vă urâți pentru ca să nu fiți uniți, să fiți dezbinați și să votați prost. Ca să existe haos non-stop. Ce este permanent de când sunt ăștia la putere? Vă spun eu! Ura! Singurul lucru care este permanent este ura. Ați fost învățați să vă pârâți între voi, tot ce vor ei să facă e să vă distrugă. În secunda în care nu mai există comunități nu mai există nimic. De asta vor să distrugă biserica. Pentru că biserica unește.”
Singurul lucru pe care îl putem determina, este momentul când ”cultura urii” a început să-și facă loc în sufletele românilor.
Cel mai rău drum pentru România
Acesta este creerea Partidul Democrat Liberal, format prin fuziunea dintre fostul Partid Democrat și Partidul Liberal Democrat. Evenimentul fondator al partidului se găsește în scindarea Frontului Salvării Naționale în 1992 după alegerea lui Petre Roman ca președinte al partidului. Eliminarea lui Petre Roman și apariția acestei mizerii umane securiste, dovedit ca turnător sub numele Petrov, este covârșitor. Alături de camarila lui, avea să ducă România pe cel mai rău drum. Cel al urii.
Ca să fie limpede: nu mă refer aici la toți membrii ai acestui partid. Cunosc mulți oameni de toată isprava, care au fost induși în eroare și s-au alăturat acestei conjurații antiromânești.
Vom putea, oare ierta?
Nicolae Steinhardt a scris un minunat eseu, cu titlul ”Secretul Scrisorii pierdute, în care spune că esența, cheia de boltă a universului caragialian este, în mod secret, iertarea. La sfârșitul piesei – cu subiect politic -, Cațavencu îi cere iertare coanei Zoițica. Iar aceasta îi spune clar: ”Te iert!”
Dacă privim în trecut, cum am sugerat și în cazul Partidului sceleratului Băsescu, nu ne este greu să ne amintim ce a însemnat pentru români comunismul. Răul pur în care am căzut, fără putința de a ne salva. A fost o instaurare a dominației urii, în care iertarea, fie ea chiar rizibilă, ca în cazul citatului de mai sus, s-a pierdut.
Asta susține în minunatul său eseu, Nicolae Steinhardt. Oricum, ca ortodocși creștini, nu putem să nu observăm că el, Omul Steinhardt îi iertase pe toți. Iertase România de dinainte de comunism, cu toate relele ei de atunci (nu puține!), și, totodată pe comuniști și in corpore, pe toți cei vinovați față de neamul său. Ba, mai mult, el însuși le cerea iertare acestora.
