Exilarea de săptămâna trecută a președintelui Trump de pe Twitter și Facebook l-a lăsat cu contul de Parler – o rețea socială de nișă, permisivă – în calitate de cel mai bun instrument alternativ de comunicare online. Apoi Parler s-a trezit ea însăși suspendată, dată afară din magazinele de aplicații Apple și Google și de serviciul de găzduire de site-uri al Amazon.

Dl Trump și discipolii lui afirmă că sunt victimele unei discriminări anti-conservatori. Plângerile lor sunt neconvingătoare. Corporațiile au dreptul să-și curețe propriile site-uri de discursuri care au potențialul de a vătăma, cum ar fi complotul explicit care a precedat insurecția armată de săptămâna trecută de la Capitoliu.

Decizia privind Parler a dezvăluit puterea enormă pe care o deține o mână de companii private

De fapt ar trebui să așteptăm de la ele să ia astfel de măsuri, ba chiar mai prompt decât au făcut-o în cazul acesta: în multe cazuri violările regulilor se repetau de ani, iar numai atunci când răul din online s-a revărsat în lumea offline i-au pedepsit companiile pe făptași.

E deopotrivă adevărat că și răspunsul lor a dezvăluit puterea enormă pe care o deține o mână de companii private asupra spațiului public. Unele dintre aceste companii îi sunt binecunoscute publicului (între ele și Amazon, condusă de Jeff Bezos, care este și proprietarul acestui ziar). Altele operează în infrastructura ascunsă a internetului și nu ne sunt cunoscute celor mai mulți dintre noi. În nici unul dintre cazuri nu e probabil ca problema să fie soluționată de remediile antitrust familiare, cum ar fi spargerea corporațiilor.

Când vine vorba de operarea internetului, efectele de rețea (un serviciu îi este cu atât mai util cuiva cu cât are mai mulți utilizatori – n.red.) pot face ca o companie mai mare să fie mai bună pentru consumatori, ceea ce înseamnă că nu vom vedea niciodată 50 de magazine virtuale cu aplicații sau 50 de gazde de servicii tip cloud. Mai bine ar fi ca problema să fie abordată frontal, în același fel în care țara aceasta s-a ocupat de companiile de utilități: prin legislație.

Reprezentanții aleși ar trebui să impună regulile

Guvernul a abdicat de la responsabilitatea sa în privința ambelor capete ale chestiunii. O dată avem problema asigurării siguranței prin obligarea companiilor să instituie sisteme pentru eradicarea comportamentului ilegal, în loc să-l ignore sau să-l încurajeze. Dacă vrem reguli pentru utilizatorii de Twitter și Parler – reguli privind incitarea la violență, de exemplu -, ele ar trebui stabilite de reprezentanții noștri aleși, nu de niște directori nealeși.

Și dacă vrem ca acele reguli să fie aplicate corect, fără a afecta și discursuri care sunt doar impopulare, atunci ar trebui să insistăm ca firmele să adopte sisteme pentru transparență, atenționare și contestarea deciziilor lor. Există o rațiune politică solidă pentru a proceda astfel, întrucât este probabil ca aceia care se plâng astăzi de cenzură să transforme părtinirea companiilor tehnologice într-un baubau electoral.

A venit vremea ca publicul să insiste

Dar există totodată și o rațiune întemeiată din perspectiva politicilor. Publicul ar trebui să aibă posibilitatea de a evalua platformelor pe baza clarității condițiilor lor de utilizare și a consecvenței cu care sunt ele aplicate.

Aceste companii își recunosc responsabilitatea cu privire la configurarea discursului nostru și a democrației noastre. Unii vor spune că acest lucru ne poziționează pe o pantă alunecoasă care are la capătul de jos o restricționare inacceptabilă a liberei exprimări. Și au dreptate, însă alternativa este o retorică violentă lăsată de capul ei, despre care acum știm prea bine că poate duce la acțiuni violente.

A venit vremea ca publicul să insiste ca Guvernul să-și facă treaba și să stabilească unele reguli care să aducă un echilibru între necesitatea liberei exprimări și necesitatea siguranței publice.