Pacea, ”Amanetul” și Dreptul Internațional

La 17 ianuarie 1989, fostul secretar de stat american Henry Kissinger i-a înmânat președintelui Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, un ”mesaj personal” din partea președintelui Statelor Unite, George Bush, scrie Tudor Păcuraru pentru Evenimentul Zilei.

Părțile nu au publicat niciodată acest mesaj personal, pe care îl cunoaștem datorită stenogramei discuțiilor care au avut loc, la 21 ianuarie, în Biroul Politic al Partidului Comunist sovietic, jurul acestui subiect.

Cu acel prilej, Gorbaciov a arătat că președintele american îi  propusese o înțelegere ruso-americană privind „rezolvarea problemei”: creditul de 100 de miliarde $, pe care Uniunea Sovietică dorea să-l contracteze de pe piața bancară internațională.

Stenograma nu dă mai multe detalii, dar respectiva ”înțelegere” a fost aprobată prin Decizia Biroului Politic din 21 ianuarie 1989. Uniunea Sovietică a ”cedat” Statele vasale din Europa Centrală și de Est, așa-numitul ”Lagăr Socialist”, și a primit împrumuturi în valoare de 102 miliarde $ (din care a încasat efectiv 92 miliarde $). Statul succesor Uniunii Sovietice, Federația Rusă, a terminat de rambursat aceste împrumuturi la 21 august 2006.

Biroul Politic sovietic ar fi ”amanetat” Statelor Unite ”Lagărul Socialist”

În versiunea susținută de Regimul Putin, la 21 ianuarie 1989 Biroul Politic sovietic ar fi ”amanetat” Statelor Unite ”Lagărul Socialist”, retrăgându-și forțele militare din Europa Centrală și de Est până la rambursarea creditului. Iar creditul fiind acum rambursat, a venit vremea ca Moscova să-și ia înapoi ”Lagărul” de la amanet și să-și repoziționeze armata.

Deci Statele Unite și aliații lor din NATO sunt somați să își retragă forțele militare la aliniamentul din 1997. Adică la pozițiile de dinainte de adoptarea Actului Fondator NATO / Rusia care, în opinia domnului Putin, ar fi denaturat ”înțelegerea” din 1989.

În consecință, Kremlinul pretinde să i se permită reocuparea acestor State, așa cum ”s-a convenit la Yalta” în 1945. De prisos să spunem că acest concept, de ”amanetare” de teritorii ale altor State, este total străin de Dreptul Internațional, Carta ONU și Tratatului OSCE.

Ultimatumurile din 2012

Acesta este sensul celor două ultimatumuri la adresa NATO, respectiv Statelor Unite – Proiect de Acord de securitate Rusia – NATO, respectiv Proiect de Acord de securitate Rusia – SUA – publicate la 17 decembrie 2021, de Ministerul de Externe de la Moscova.

Cele două declarații din 17 ianuarie 2022 seamănă leit cu ultimatumul dat României la 26 iunie 1940 de Stalin: solicită retragerea prezenței militare pe un aliniament din trecut (în acest caz, 1997) ca „ultimă soluție politică” pentru satisfacerea „preocupărilor de securitate ale Rusiei”. În caz contrar, urmează războiul.

NATO și Statele Unite nu au răspuns la aceste ultimatumuri. În ce privește NATO, Alianța nu are temei juridic să răspundă la asemenea cereri: niciunde în Tratatul de la Washington din 4 aprilie 1949 nu scrie că vreun stat nemembru al Alianței, cum ar fi Rusia, are dreptul să decidă compoziția sau acțiunile Alianței.

Iar Statele Unite nu au răspuns, fiindcă modificarea nivelului relațiilor cu alte State nu poate fi stabilită, conform Constituției SUA, decât de SUA și statele implicate, iar nu la cererea ultimativă a unei terțe părți (Rusia). Dacă Statele Unite acceptă așa ceva, acceptă să li se impună o suveranitate limitată.

Războiul de agresiune, împotriva Ucrainei

Așa că, la 24 februarie 2022, Federația Rusă a pornit războiul de agresiune, invadând Ucraina. În termenii ultimatumurilor din 21.01.2021 sunt însă vizate toate Statele intrate în NATO după 1997, după adoptarea Actului Fondator NATO / Rusia.

Sunt vizate spre ”retrocedare” Ungaria, Cehia, Polonia (membre NATO din 1999), Bulgaria, Estonia, Slovenia, Slovacia, Letonia, Lituania și România (membre din 2004), Albania și Croația (din 2009) și în fine Muntenegru (2017) și Macedonia de Nord (2020).

Dacă aceste State se opun intrării pe teritoriul lor a trupelor ruse, „Rusia va trece la represalii constând în distrugerea completă a infrastructurii”, iar consecința va fi „prăbușirea și dispariția acestor țări europene”.

Pierderea statalității, dezmembrarea și integrarea ca ”regiuni” în Rusia. De altfel, invitat la București în aprilie 2017, ideologul neo-imperialismului rus, Alexandr Dughin, ne-a avertizat: „România va fi parte a Rusiei!”

Negocierile din 2025

Moscova consideră că declarațiile președintelui Trump, privind negocierea păcii în Ucraina, constituie recunoașterea de facto a înfrângerii Statelor Unite, așa cum ”Înțelegerea de la Doha” cu talibanii, semnată de același președinte în ianuarie 2021, ar fi însemnat recunoașterea înfrângerii Statelor Unite în Afganistan. De aici pretenția actuală a Regimului Putin de a discuta numai cu Statele Unite, autoare ale ”Înțelegerii Bush – Gorbaciov”.

Noua înțelegere, prin care Rusia ”își ia de la amanet” Lagărul Socialist, este considerată un epilog simetric înțelegerii din 17 ianuarie 1989. Așa cum a precizat luni ministrul adjunct de Externe Serghei Riabkov, „Toate condițiile formulate de președintele Vladimir Putin în proiectele din 17 decembrie 2021 trebuie îndeplinite integral înaintea oricărui aranjament posibil pentru încheierea războiului”.

Imediat după preluarea mandatului, președintele Trump a inițiat discuțiile cu Rusia prezentându-se ca intermediar al dialogului ruso – ucrainean. Kremlinul dorește însă ca dânsul să își asume rolul de învins și să negocieze condițiile încetării războiului cu Rusia, prin cedare de teritorii. Moscova invocă în acest sens modul în care s-a terminat războiul din Afganistan, prin negocierea Înțelegerii de la Doha, în primul mandat al domnului Trump: cedarea teritoriului Afganistanului către talibani.

Noua înțelegere ruso-americană

Noua înțelegere ruso-americană care ”trebuie îndeplinită integral” ar consfinți revenirea lumii la așa-numitul ”acord de procentaj”, încheiat pe un șervețel, la Yalta, în 1945. Acord între Marea Britanie și Uniunea Sovietică, neratificat nici măcar de Marea Britanie și la care Statele Unite nu au fost parte și pe care nu l-au recunoscut niciodată de jure. Fiindcă, așa cum arătam, Constituția SUA nu permite așa ceva.

Pretenții obraznice. Deci domnul Trump ar trebui să fie de acord sub semnătură proprie ca, fără să primească nimic în schimb, să încalce Constituția SUA, Carta ONU, Tratatul OSCE, Tratatul de la Washington din 1949 și încă două duzini de tratate care stau la baza politicii externe a Statelor Unite. O pretenție mai mult decât inacceptabilă: de o obrăznicie sfidătoare.

Admițând prin absurd că președintele american ar accepta vreodată un asemenea târg, efectele ar fi devastatoare pentru Statele Unite, care și-ar pierde odată cu suveranitatea, și credibilitatea internațională. Iar pierderea credibilității politico-militare s-ar repercuta instantaneu asupra credibilității financiar-monetare: în fond, acceptăm dolarul american ca monedă a schimburilor comerciale internaționale tocmai datorită modului în care Statele Unite își onorează angajamentele.

Iar Kremlinul calculează că atunci, după ce SUA vor accepta înfrângerea”, va veni momentul ca și președintele Dumei, Viaceslav Volodin, să-și reînnoiască ultimativ revendicările la adresa Statelor Unite: dânsul revendică Alaska, care la 1867 ar fi fost numai ”împrumutată” Statelor Unite, după cum în 1989 Europa Centrală și de Est ar fi fost doar ”amanetate” Statelor Unite.

Detonarea și situația de la Conferința de Securitate de la Munchen

Detonarea. Nu acesta este modul în care domnul Trump intenționează să intre în Istorie. Situația va fi discutată la Conferința de Securitate de la Munchen (14-16 februarie), la care participă oficiali din zeci de țări occidentale, inclusiv președintele ucrainean Zelenski.

Partea americană va fi reprezentată de vicepreședintele J.D. Vance, de secretarul de stat Marco Rubio și de gl. Keith Kellogg, trimisul special al președintelui pentru Rusia şi Ucraina.

Confruntat cu atitudinea sfidătoare a părții ruse, la un moment dat președintele Trump nu va avea încotro și va trebui să-și materializeze amenințările, să ”detoneze” Rusia.

Trump susține proiectul ”Gaza fără palestinieni”

În acest sens, președintele Trump susține proiectul ”Gaza fără palestinieni”, lăsând să se înțeleagă că va proceda în consecință dacă Statele arabe nu sprijină planul său de reducere a prețului petrolului, sub prețul de producție al Rusiei – ceea ce ar avea drept efect un dezastru financiar-bancar de natură să creeze mari probleme Regimului Putin.

De două luni încoace, se discută pe forumurile ruse de socializare care ar fi efectele: falimente bancare în serie, blocarea ”pe un an de zile” a conturilor curente ale persoanelor fizice și juridice, intrarea în insolvență a majorității întreprinderilor ruse, transformarea depozitelor bancare în acțiuni la băncile aflate în încetare de plăți. Milioane, poate zeci de milioane de persoane ar fi afectate.

Practic am asista la revenirea Rusiei la situația din 1999, care a dus la demisia președintelui Elțîn: Rusia era în incapacitate de plată, salariul mediu lunar ajunsese la 6$, 85% din populație se zbătea în sărăcie, iar inflația era 84%. Iar Michel Camdessus, directorul FMI, anunța că nu-i mai poate acorda alte credite: „Rusia va fi tratată exact ca Burkina Fasso”.

Banca Centrală a Rusiei a reacționat deja la aceste zvonuri

Banca Centrală a Rusiei a reacționat deja la aceste zvonuri, prelungind cu o lună încetarea operațiunilor pe piața valutară pentru a preîntâmpina panica.

Fără îndoială, elitele ruse – politice, militare și de afaceri – și-au reamintit că, în 1999, Rusia a fost cât pe ce să se destrame: Kaliningrad oprise transferurile financiare către Moscova, republicile federative nu mai transmiteau Moscovei cota-parte din impozitele percepute, Vladivostok a sistat trimiterea de alimente.

Iakuția, provincia siberiană care produce un sfert din diamantele lumii, a declarat limba engleză ca limbă oficială, iar altă provincie siberiană, Kemerovo, și-a lansat propria monedă. La Sankt Petersburg, municipalitatea a organizat un referendum pe tema ”declarării orașului ca Republică”: 74,43% dintre votanți au răspuns DA.

Nimeni, nici măcar Donald Trump, n-ar dori să se ajungă din nou în acea situație – dar dacă domnul Putin își menține pretențiile privind ”retrocedarea” Lagărului Socialist,  fie va fi pensionat precum Elțîn și, înaintea sa, Hrușciov – fie chiar acolo se va ajunge. Soarta unui om, în balanță cu soarta a 140 de milioane: parcă ar fi România Socialistă în 1989, zău.