BBC anunță că decizia de a permite Ucrainei să atace ținte aflate în adâncimea teritoriului recunoscut al Rusiei cu arme occidentale a fost deja luată, „dar nu există planuri de a o anunța public”, transmite Tudor Păcuraru într-un editorial pe EVZ. E ”Restricted”. Cum s-a ajuns aici? Care sunt implicațiile?
Nava-fantomă
Acum vreo doi ani, o realizatoare de la TVR Cluj mi-a cenzurat un interviu în care citam date publicate de Bloomberg, o agenție de știri de care dânsa nu aflase. Concret, mi-a cerut să contactez pe ”Blumber ăsta” și să-i cer să-mi dezvăluie sursa informației! Doamna cu pricina mi-a luminat ziua: și acum îmi amintesc cu ce poftă am râs de inocența dânsei. Dar să revenim la ale noastre: încă din august, Ucraina are permisiunea să lovească ținte din Crimeea ilegal anexată.
Dar decizia ”tacită” de a permite Ucrainei să lovească ținte de pe teritoriul rus este o noutate și a fost anunțată de BBC evocând ”surse guvernamentale”. Sper că nimeni nu mă va pune să-i cer ”domnului Bibisi” să-mi dezvăluie sursele sale, transmite Tudor Păcuraru în editorial.
Cum s-a ajuns aici? Păi simplu – prin apăsarea unui comutator. După tragedia pachebotului Titanic (1912) a fost instituit serviciul radiotelegrafic maritim: șase frecvențe în unde scurte, rezervate pentru SOS, permanent supravegheate de navele aflate în larg ca și de stațiile de coastă. În anii 2000, acest serviciu a fost înlocuit de GMDSS, un echipament de comunicație digital instalat la bordul navelor, care cuprinde și o baliză COSPAS-SARSAT: transmite automat, permanent, indicativul navei și poziția sa GPS.
La 29 august, nava ”Port Olya 3”, sub pavilion iranian, a părăsit portul Amirabad. Ajunsă în largul Mării Caspice, nava a oprit baliza COSPAS. Incidentul a fost cu totul neobișnuit, întrucât oprirea balizei nu a fost însoțită de activarea EPIRB, baliza detașabilă care atunci când ajunge în apă trimite semnal SOS. Deci nava nu s-a scufundat ci, pur și simplu, echipamentul COSPAS a fost scos din priză. Situația a fost sesizată de U.S. Mission Control Center, care din motive evidente este cu ochii pe Iran. Au fost activați sateliții NRO, care au documentat intrarea navei, la 4 septembrie, în portul rusesc Astrahan.
Incidentul cu deconectarea balizei confirma informațiile obținute din alte surse: ”Port Olya 3” transporta 220 de rachete balistice iraniene cu rază scurtă de acțiune, Fath-360. Așa că supravegherea prin satelit a continuat. Containerele au fost descărcate și transportate, pe calea ferată, la poligonul Ashuluk (regiunea Astrahan), unde în zilele următoare au avut loc mai multe lansări de încercare, pentru a verifica parametrii calitativi ai livrării.
Decizia condiționată
Incidentul ”Port Olya 3” confirmă și datele anterioare privind înțelegerea dintre Rusia și Iran pentru achiziționarea de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune, perfectată în septembrie 2023 cu prilejul vizitei lui Serghei Șoigu, pe atunci ministru al Apărării, în Iran. Înțelegerea privește mai multe mii de rachete sol/sol, aceasta fiind o primă livrare. De aceea, incidentul ”Port Olya 3” a fost considerat nu numai o încălcare a embargourilor ONU privind Iranul, ci și o escaladare semnificativă a agresiunii rusești împotriva Ucrainei.
Ca urmare a dezvoltării unui sistem de detecție acustică a dronelor rusești, “Zvook”, în ultima vreme ucrainenii reușesc să doboare cea mai mare parte a acestora: în noaptea de duminică spre luni au doborât 53 din 56. Înlocuirea lor cu rachete balistice, mult mai greu de interceptat, va permite agresorilor intensificarea bombardamentelor.
Fath-360 are o rază de acțiune de 120 km, pe când actualele muniții HiMARS donate Ucrainei au o rază de acțiune în jur de 75 km. Reuniunea Ramstein a decis la 6 septembrie că, dacă Rusia folosește Fath-360 în Ucraina, părții ucrainene să-i fie furnizate arme cu rază mare de acțiune, pentru a se putea apăra. Această decizie a fost aprobată cu prilejul întâlnirii din 13 septembrie, de la Washington, dintre președintele Biden și premierul britanic Sir Keir Starmer. Serviciile ruse au aflat: a doua zi, 14 septembrie, gruparea navală rusă de la Novorossisk a părăsit respectivul port, care e în bătaia rachetelor Storm Shadow.
Concluzia: decizia de a permite Ucrainei să atace condiționat ținte aflate în adâncimea teritoriului recunoscut al Rusiei nu constituie o escaladare a conflictului, ci un răspuns la escaladarea comisă de Federația Rusă, prin achiziționarea de rachete balistice iraniene.
O mentalitate de șacal
Decizia a stârnit imediat reacția furibundă a Rusiei, care a anunțat ”actualizarea” doctrinei sale nucleare. Unul dintre experții care lucrează la această actualizare este prof. dr. Serghei Karaganov, director academic al Facultății de Economie Mondială și Afaceri Internaționale care, ca președinte de onoare al Prezidiului Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare a Rusiei, consiliază Kremlinul în domeniul strategic.
Iar la 12 septembrie, domnul Karaganov a acordat un interviu publicației Kommersant, în care afirmă: „A sosit timpul să declarăm că avem dreptul să răspundem la orice lovitură masivă pe teritoriul nostru cu un atac nuclear. Acest lucru se aplică și oricăror capturi ale teritoriului nostru. Datoria Rusiei este de a activa puternic factorul nuclear în politica mondială.”
Domnul Karaganov este cunoscut pentru opiniile sale radicale: a susținut recent, la Televiziunea de Stat, că Moscova este pe punctul să lanseze un atac nuclear preventiv asupra Europei, vizând Germania. În aprecierea domnului Karaganov, „situația poate avansa chiar până la lovituri nucleare… ori câștigăm acest război, ori ne prăbușim”. Dânsul este convins că Rusia ar putea lichida Berlinul în totală impunitate, fiindcă în opinia sa „doar un nebun de la Casa Albă ar răspunde cu un atac nuclear sau convențional asupra Rusiei, deoarece ar declanșa inevitabil un atac nuclear rusesc asupra SUA”.
De ce Berlinul? Fiindcă Germania a refuzat să livreze Ucrainei rachete cu rază lungă de acțiune. La Kremlin această atitudine e apreciată ca lașitate, slăbiciune – ceea ce automat plasează Berlinul în capul listei de orașe hărăzite ”decapitării” nucleare. E dovada că singurul limbaj pe care Regimul Putin îl înțelege e cel al forței, al amenințării cu forța: o mentalitate de șacal.
Motivul: stagflația
Deci, din dorința de a câștiga cât mai repede acest război, Regimul Putin a decis să devanseze cu doi ani planul de sporire a efectivelor Armatei și să facă negoț cu rachete balistice iraniene, ignorând sancțiunile ONU pe care, în Consiliul de Securitate, chiar Rusia le-a votat. A ales să procedeze astfel chiar cu riscul ca partenerii occidentali ai Kievului să permită ucrainenilor extinderea loviturilor în adâncimea teritoriului rus. Și într-o primă etapă a reacționat furibund, cu amenințări nucleare, când acest risc se materializează. Oare ce temeri îl determină pe domnul Putin să adopte asemenea politici pe muchie de cuțit? Ce fel de ”prăbușire” evocă domnul Karaganov?
În analiza de săptămâna trecută, am folosit date oficiale ruse pentru a arăta că „în prag de iarnă, pe fondul situației financiar-valutare fragile a Rusiei, sunt posibile evoluții grave: falimente în serie, hiperinflație, crah al pieței valutare” ( https://evz.ro/pe-urmele-lui-alexandru-macedon-tarul-cucereste-india.html ). Informații de ultimă oră confirmă aceste predicții.
Astfel, doamna Elvira Nabiullina, guvernatorul Băncii Centrale a Rusiei, a afirmat recent, comentând decretul domnului Putin de a spori anticipat efectivele Armatei la 2,38 milioane de persoane, că „Penuria de mână de lucru poate duce la încetinirea creșterii economice, în pofida eforturilor de a stimula cererea. Toți stimulii ar accelera inflația. În esență, acesta ar fi un scenariu de stagflație, care ar putea fi oprit numai printr-o recesiune economică foarte profundă. Banca Centrală ar avea puține opțiuni. Constatăm deja o încetinire a activității economice.” Practic, doamna Nabiullina a confirmat analiza mea.
Avertismentele sale trebuie luate foarte în serios: doamna Nabiullina e un expert de talie mondială. De mai mult timp, dânsa avertizează asupra ”supraîncălzirii” economiei ruse, trecute în regim de război, fenomen care se va accentua prin creșterea efectivelor Armatei. Ca o primă măsură, Banca Centrală a încercat să stăvilească inflația, prin ridicarea dobânzii de referință la 18% – unii analiști apreciază că se va atinge 20% înainte de sfârșitul anului.
Această decizie creează mari dificultăți sectorului privat al economiei, costurile creditării fiind în prezent prohibitive, cu impact din ce în ce mai vizibil asupra creșterii economice. Prognozele Băncii Centrale arată că, pe actualul curs, în 2025 economia va intra pentru câțiva ani în stagflație – o perioadă de creștere economică redusă, sau de stagnare economică, pe fondul unei inflații ridicate, cu tot cortegiul de consecințe sociale și politice.
Prof. Maxim Bouev, de la Noua Școală de Economie din Moscova, confirmă: Rusia „a căzut în capcana unui cerc vicios de inflație și keynesianism militar: stimulentele se duc spre susținerea războiului, restul economiei se alege doar cu creșterea prețurilor.”
Se explică de ce Kremlinul dorește să încheie cât mai repede războiul, dacă se poate printr-o victorie, chiar cu prețul ”înfrățirii” cu Iranul: ca să nu apuce să intre în stagflație.
Virajul de la Vladivostok
Într-o primă etapă, înainte de avertismentele doamnei Nabiullina privind riscul de stagflație, poziția Regimului Putin față de eventuale negocieri de pace era sfidătoare. Serghei Șoigu, șeful Consiliului de Securitate al Rusiei, declara la 10 septembrie că „nu există nicio șansă de negocieri până când nu îi vom arunca afară pe ucraineni de pe teritoriul nostru”. Iar domnul Putin sublinia că va negocia doar dacă Kievul va renunța la patru regiuni parțial ocupate și anexate de ruși. Și trimitea drone peste Polonia și România, pentru a provoca NATO – insinuând chiar că un război cu NATO ar fi iminent!
Într-o a doua etapă, după avertismentul Băncii Centrale, care a arătat că pe fondul mobilizării situația e mai gravă decât se aprecia (și decât apreciam eu), totul s-a schimbat. De la o zi la alta, Kremlinul l-a dezavuat pe susținătorul atacului nuclear ”preventiv”, prof. Karaganov: acesta „și-a continuat celebra linie; avem destule astfel de raționamente, dar președintele Putin este întotdeauna extrem de atent cu asta” (D. Peskov).
Într-o a treia etapă, după aprobarea loviturilor condiționate, poziția Rusiei s-a îmblânzit suplimentar. La 13 septembrie, cu prilejul Forumului Economic de Est de la Vladivostok, domnul Putin a declarat că „nu a refuzat niciodată” să negocieze cu Kievul. Iar în ultimele zile, Kremlinul și-a mobilizat vasalii pentru dinamizarea procesului de pace: Ungaria și Austria și-au arătat disponibilitatea de a media conflictul. Dar oficialii occidentali apreciază că Ungaria este ”prea compromisă” iar Austria este „prea mică” pentru a juca acest rol.
Rachetele: sare pe rană.
Explicația acestui ”viraj politic din trei mișcări” e simplă. ”Dezlegarea la atacuri în adâncimea Rusiei” ar duce în această iarnă la distrugerea unor elemente de infrastructură vitale pentru industria militară, dar și pentru o mare parte din populația Rusiei europene: rafinării, stații de distribuție a gazului metan, rețele electrice. O asemenea evoluție, pe fondul mobilizării și al crizei economice incipiente, ar fi exact sare pe rană. În speranța că va grăbi victoria, înainte să survină criza, domnul Putin se pregătește să folosească un potop de rachete iraniene. Dar dacă le folosește, i se va răspunde cu distrugeri ce vor exacerba nemulțumirile populației ruse, precipitând criza.
Știind că nu are decât opțiuni proaste, domnul Putin a devenit nu numai mai maleabil, ci și foarte temător pentru viața sa. Semnalam acum două săptămâni: „coloana auto prezidențială e însoțită în ultima vreme de două elicoptere de luptă ale FSB” (https://evz.ro/propaganda-prin-drona-si-descurajarea-blatistilor.html). Aflu acum că, în pregătirea vizitei sale la Ankara, domnul Putin a cerut președintelui Erdogan ca aeronava sa prezidențială să fie escortată de avioane ruse de luptă (!), ceea ce președintele turc a refuzat.
Ba chiar domnul Erdogan s-a simțit ofensat de neîncrederea oaspetelui, așa că a doua zi a declarat presei internaționale că „Sprijinul nostru pentru integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei este neclintit. Întoarcerea Crimeii în Ucraina e o cerință a dreptului internațional.” Iar Kremlinul e nevoit să înghită gălușca: „acest subiect aparține categoriei de dezacorduri ce există între noi și prietenii noștri turci” (D. Peskov).
Reciprocul dezavantaj
În această conjunctură, nici Iranul nu are decât opțiuni proaste. Vânzarea de rachete ar trebui să fie o binevenită gură de oxigen: Rusia va da la schimb mari cantități de grâu, din cele 4 milioane de tone pe care le-a furat în acest an din Ucraina. De ceva vreme Iranul se confruntă cu o secetă accentuată, a devenit dependent de importurile de grâu, iar ca urmare a sancțiunilor nu are valuta necesară pentru a le plăti. Rusia trimite direct acest grâu unei firme a Gărzilor Revoluției Islamice – care, evident, nu se ocupă numai de grâu.
„La rândul său, Rusia împărtășește tehnologia pe care Iranul o caută. Aceasta este o stradă cu două sensuri, inclusiv în ceea ce privește problemele nucleare, precum și unele informații spațiale”, a precizat Secretarul de Stat american, Blinken.
Iar Gărzile Revoluției Islamice i-au dat dreptate, lansând zilele trecute al doilea satelit ”de cercetare”. Cu o rachetă de tip militar, cu combustibil solid – prototip al rachetei intercontinentale iraniene.
Rusia e interesată ca iranienii să-i livreze rachete. Dacă Iranul intră în război cu Israel, pe chestiunea lichidării liderului HAMAS, Haniyeh, primele ținte vor fi fabricile de rachete și porturile de la Caspică. Iar Iranul nu are cu ce să oprească atacul. Pentru Rusia – adio rachete, iar pentru Iran – adio grâu. De aceea previziunile mele de la Antena 3 CNN s-au realizat: Naim Qassem, numărul doi în ierarhia HEZBOLLAH, declara mai deunăzi că „nu avem nicio intenție de a intra în război, deoarece considerăm că acest lucru nu ar fi util”.
Israel aștepta de cinci ani acest blocaj. La 8 septembrie, unitatea de elită Shaldag a Forțelor Aeriene Israeliene a atacat fabrica subterană de rachete de la Masyaf (Siria), aparținând Gărzilor Revoluției Iraniene. Comandourile israeliene au intrat în complex, au luat prizonieri patru iranieni, au capturat echipamente și documente și apoi au pus explozibili. Aviz Iranului: nici bazele sale subterane nu sunt în siguranță în cazul unui război cu Israel!
Ca și afacerea cu întreprinderile ”sub steag fals indian”, și afacerea cu rachetele iraniene e sub semnul dezavantajului reciproc. Moscova n-are cum să le folosească fără a avea de îndurat lovituri asupra propriului teritoriu, dar e nevoită să blocheze riposta Iranului, care îndură atacuri israeliene de natură să-i afecteze imaginea în rândul susținătorilor din lumea arabă. Iată situația dificilă în care au ajuns Regimul Putin și aliații săi.
Definiția nerostită
Mass media occidentală continuă să dezbată asupra ”teoriei victoriei”: pentru a considera că Rusia e înfrântă, ce criterii trebuie îndeplinite? Dar pentru elitele rusești a devenit foarte limpede care este definiția nerostită a Occidentului privind victoria asupra Rusiei. Astfel, prof. Karaganov sublinia: „Occidentul poate lupta la nesfârșit, acest război îi este foarte benefic.” Foarte benefic, fiindcă apariția unor probleme socio-economice grave în Rusia, băgarea țării în stagflație, ar bloca procesul de refacere a forței militare, după războiul de uzură din Ucraina. În condițiile în care Kremlinul invocă insistent, obsesiv un război cu NATO, o asemenea evoluție ar da Occidentului răgaz pentru a pregăti apărarea.
Perspectiva este sesizată și de elitele chineze, care nu se mai mărginesc să asiste pasiv, ci încearcă să joace un rol activ în rezolvarea conflictului, înainte ca Rusia vecină să intre în dificultăți socio-economice majore. Vineri, în discursul de deschidere al Forumului de securitate Xiangshan, în fața liderilor militari din întreaga lume, ministrul chinez al Apărării, Dong Jun, a declarat că „Pentru a rezolva probleme sensibile precum criza din Ucraina și conflictul israeliano-palestinian, promovarea păcii și a negocierilor este singura soluție. Nu există niciodată un învingător în războaie și conflicte, confruntarea nu duce nicăieri. Cu cât conflictul este mai grav, cu atât este mai important să nu abandonăm dialogul și consultarea. Doar reconcilierea poate pune capăt unui conflict.”
Comunitatea fortuită de interese
Adunarea Generală a ONU de la New York, de la sfârșitul lunii septembrie, ar fi un cadru potrivit pentru amorsarea procesului de negociere. Mai ales că, pe fondul incertitudinilor privind rezultatul alegerilor din Statele Unite, nici Occidentul nu mai susține cu atâta cerbicie ”lupta la nesfârșit”: așa cum președintele Putin ar fi bucuros să găsească o soluție înainte ca Rusia să intre în stagflație, președintele Biden ar fi bucuros să sporească șansele Partidului Democrat, asumându-și rolul de arhitect al păcii în Ucraina.
Apare deci, pentru scurt timp, o comunitate fortuită de interese favorabile negocierii – situație care a fost deja sesizată de India, China și Brazilia, care și-au propus bunele oficii. Aceasta pare a fi și analiza Kremlinului: întărirea măsurilor de securitate vizând dejucarea unui eventual puci militar împotriva Regimului Putin are legătură cu posibila reacție a ”șoimilor” siloviki, în cazul acceptării de negocieri privind teritoriile cucerite.
După peste jumătate de milion de morți și răniți, după distrugerea dotării Armatei și zdruncinarea din temelii a economiei, încheierea aventurii militare din Ucraina fără câștiguri teritoriale pentru Rusia, sau cu câștiguri minimale, ar fi considerată de-a dreptul trădare de către mediile ”turbo-patriotice” ruse.
Dar să vedem cum vor evolua lucrurile, cum vor reuși părțile în conflict să fructifice, cu pagube minime, această conjunctură temporară…