A deschide acum in Romania o editura poate parea o investitie destul de nerealista. Toata lumea stie ca e foarte greu sa mai vinzi carti. Mai mult, un posibil investitor s-ar putea speria de multimea de edituri ce exista si de puterea pe care o detin unele dintre ele pe piata. In realitate, lucrurile nu stau chiar asa. Multe edituri au fost construite pe ceea ce s-ar putea numi principiul prestigiului, adica bazandu-se pe notorietatea editorului sau pe statutul intelectualilor ca opozanti ai com
A deschide acum in Romania o editura poate parea o investitie destul de nerealista. Toata lumea stie ca e foarte greu sa mai vinzi carti. Mai mult, un posibil investitor s-ar putea speria de multimea de edituri ce exista si de puterea pe care o detin unele dintre ele pe piata. In realitate, lucrurile nu stau chiar asa. Multe edituri au fost construite pe ceea ce s-ar putea numi principiul prestigiului, adica bazandu-se pe notorietatea editorului sau pe statutul intelectualilor ca opozanti ai comunismului, cum este cazul cu Humanitas. Altele au speculat penuria de traduceri sau de carti utile de pe piata. Asa s-a intamplat cu edituri precum Teora sau Nemira. Numai ca intre timp lucrurile au luat o alta intorsatura. Astazi, cel mai bine par a se descurca editurile care reusesc sa castige o licitatie de manuale scolare sau cele ce au reusit sa ocupe un anumit domeniu. Un bun exemplu pentru acest ultim caz este grupul de edituri ALL, care are, de pilda, monopolul asupra cartilor de drept.
Distribuitorii noi au de invatat despre carti
In Romania, piata de carte este, probabil, piata care a inregistrat cea mai mare cadere. La inceputul anului 1997, productia editoriala era cu 70% mai mica decat cea de la inceputul anului 1996, si de atunci nu a incetat sa scada, e adevarat, mai lent. Principala cauza a fost, fara indoiala, de ordin economic, dar s-a manifestat in acelasi timp si lipsa unui management editorial potrivit economiei de piata.
Chiar in timpul acestei prabusiri a productiei de carte si-au facut insa aparitia edituri noi care au reusit sa se impuna printr-o alta viziune manageriala, mai apropiata de standardele din Occident. Principalele trasaturi ale activitatii lor sunt specializarea pe un anumit domeniu, indreptarea catre un public-tinta selectionat cu grija si orientarea spre vanzarea directa.
Grigore Arsene, directorul editurii Curtea Veche, crede ca, intr-adevar, editurile mici au din ce in ce mai mult de spus pe piata cartilor. „In Romania, exista prea multe edituri „umflate” care, de fapt, au in interior mai multe edituri mici ce se calca intre ele pe picioare. Uneori, aceasta multitudine este institutionalizata, alteori nu, asa cum se intampla la Humanitas. La noi inca nu se stie cum se coordoneaza un holding, se iau fara discernamant resurse de la un departament care merge bine pentru a le da la altul. In general, astazi, o editura care scoate de toate nu mai este functionala”.
Cea mai mare problema cu care se confrunta editorii este distributia desfasurata mai ales prin retelele care inca sunt de stat. Dificultati sunt si atunci cand e vorba de distribuitorii particulari sau de sistemul de librarii, cauzate in buna masura de ignoranta in ceea ce priveste modul de a vinde carti. „O editura generalista are nevoie de o retea de distributie perfecta pentru a merge bine”, este si parerea Adinei Keneres, directoarea editurii Compania. Editurile specializate, care stiu foarte bine cui se adreseaza, par sa reuseasca sa evite mai bine aceste disfunctionalitati.
Creste in importanta vanzarea directa, prin posta clasica sau prin e-mail. Cam a saptea parte din vanzarile editurii Curtea Veche se fac prin aceste mijloace. „Am pus intr-o carte un talon in care spuneam ca am un manual gratuit, „Manualul cititorului activ”, pentru cei ce imi scriu. A pastra legatura cu cititorul este esential. Noi ne luptam sa ne impunem marca si sa stabilim cat mai multe legaturi cu cititorii”, ne spune Grigore Arsene. Se creeaza astfel o baza de date, cu cititori fideli carora le sunt trimise cataloagele editurii si materiale promotionale. Curtea Veche are inregistrati pana acum, in cei doi ani de existenta, peste 5.000 de cititori, iar Compania, in 16 luni, 2.000. Se estimeaza ca, in viitor, vor creste mult si vanzarile prin Internet. Este des uzitata si metoda de a atrage noi cititori prin informarea lor prin posta despre noile aparitii editoriale. „Daca se intorc 6-7% din aceste scrisori, inseamna ca am avut succes si am stiut cui sa le trimitem”, este de parere directorul editurii Curtea Veche. Si editura Compania, care publica printre altele materiale pedagogice auxiliare – culegeri de probleme, sinteze, exercitii -, a trimis scrisori de prezentare la toate scolile din tara, primind insa doar 200 de raspunsuri cu comenzi.
Internetul devine
indispensabil editorilor
Pentru a avea succes pe piata, o editura trebuie sa stie foarte bine ce sa publice, ce se cauta. Retete pentru acest lucru nu prea exista. „Marketingul cultural nu este valabil nicaieri in lume. De obicei, oamenii raspund la intrebari autoflatandu-se. Intreband pe cineva daca va cumpara o carte a lui Hegel, vei primi, foarte probabil, mult mai multe raspunsuri afirmative decat este cazul”, este de parere Adina Keneres. Singura solutie este ca editorul sa se priceapa, sa cunoasca piata, sa aiba fler si sa stie ce nu e pe piata.
Reteaua Caraman este o carte aparuta si in Franta despre care s-a scris mult in presa romaneasca. Totusi, nimeni nu s-a gandit sa o si publice in romaneste, pana cand nu a facut-o editura Compania. Cartea a fost cel mai mare succes al editurii, vanzandu-se in 8.000 de exemplare. Curtea veche editeaza o colectie de „carti-cheie”, volume care au avut rolul de a forma o anumita mentalitate in societatea americana. Primele doua din serie, „De la idee la bani”, de Napoleon Hill si „Secretele succesului”, de Dale Carnegie, desi au fost publicate in America de multe decenii, bucurandu-se de un enorm succes, nu erau cunoscute de publicul romanesc. Aparute acum, ele au mers foarte bine pe piata.
„Internetul este baza in functie de care ne hotaram ce carte vom publica. Fara Internet am avea mari intarzieri in achizitionarea drepturilor de publicare. Avem posibilitatea sa cumparam si drepturile pentru carti ce nu au aparut inca”, ne spune Irina Arsene, director artistic al editurii Curtea Veche.
Un secret al succesului editorial este acela de a nu scoate pe piata „carti de o zi”, adica lucruri pentru care interesul trece foarte repede, cum au fost, de exemplu, volumele despre Eclipsa sau despre Printesa Diana. „Trebuie sa scoti carti pentru toate anotimpurile. Daca ai carte de o zi publicul acela nu-ti ramane tie”, crede Grigore Arsene. In plus, volumele care sunt de durata lunga pe piata au avantajul tirajelelor succesive, prin care pretul de productie se diminueaza estimandu-se, in acelasi timp, mai corect cererea de pe piata si eliminand stocurile.
Investitia initiala pentru a deschide acum o editura poate sa fie minima pentru cel ce stie cum stau lucrurile pe aceasta piata. Editura Curtea Veche a pornit cu bani imprumutati pentru a scoate prima carte si a ajuns acum la 30 de titluri, aproape toate publicate in tiraj mare.