Ai carte, ai parte Un proverb pe cât de popular, pe atât de „aplicat“ a fost la noi, mai ales în perioada 2002-2008, când absolvenții de liceu mergeau cu miile la universitățile particulare. Acum sunt alte vremuri, alte opțiuni
Scăderea numărului de studenți are, la prima vedere, două cau-
ze: pe de o parte, criza economică, iar pe de alta, rata natalității din anii de imediat după ’90. „Până prin ’97 e o scădere demografică imensă. Numărul asolvenților de liceu din promoția de anul acesta, de exemplu, cei care sunt născuți în 1993, e semnificativ mai mic decât ce era până în ’90. Unele promoții sunt și sub jumătate“, explică fenomenul Ovidiu Folcuț, rectorul Universității Româno-Americane (URA).
De cealaltă parte, sunt motivele obiective care țin de zona economică. În cazul URA, de exemplu, ponderea studenților din provincie, care era peste 50%-60%, a început să scadă și a ajuns acum sub 50%. În context, numărul studenților universității s-a redus de la 11.500, în 2008-2009, la 7.500 în prezent. Acesta nu este un caz singular.
„Bineînțeles că, în ultimii ani, din cauza scăderii veniturilor populației, facultățile nu au mai fost la fel de solicitate“, spun și reprezentanții Universității Titu Maiorescu. Regulă general valabilă, indiferent de notorietatea universității sau de valoarea taxelor, aplicabilă și în cazul altor instituții universitare. Și nu se pune problema, acum, de a scădea taxele pentru a atrage mai mulți studenți, mai ales că „valoarea“ lor este și așa „destul de scăzută“, susțin jucătorii din această piață. „Din păcate, trăim într-un soi de anacronism al întregului sistem.
Taxele de studii în învățământul superior sunt anormal de mici comparativ cu taxele pe care un părinte le plătește pentru un preșcolar la grădiniță, pe lună. Dacă luăm 100-200 euro lunar, taxa unui preșcolar, înseamnă cel puțin 1.000-2.000 euro pe an“, face o comparație Ovidiu Folcuț.
Numărul studenților s-a înjumătățit
Mai exact, cifrele arată că în ultimii trei ani numărul celor care au ales o formă de învățământ la privat s-a redus aproape la jumătate: de la 411.000, în 2008-2009, la 240.000 în anul 2010-2011, în toate cele 52 de instituții (cu peste 200 de facultăți), reiese din datele Institutului Național de Statistică.
La cele două cauze care au determinat scăderea – demografia și criza economică -, se adaugă o a treia: este vorba despre trierea candidaților. Bineînțeles că se aplică doar în cazuri excepționale. „Începând cu 2007–2008, noi am schimbat un pic filosofia. Au fost câțiva ani de boom, după 2000, până prin 2006. Filosofia pe care am încercat să o aplicăm a fost de temperare a creșterii numărului de studenți până la un anumit moment. Adică nu să aducem mai mulți și să-i triem pe parcurs, ci să-i triem de la început, pentru că nu are sens să ai nevoie de spații suplimentare, de resurse suplimentare“, dă o explicație rectorul URA. Altfel spus, o eficientizare sigură a activității, în condițiile în care costurile cresc proporțional cu numărul studenților: cu cât este mai mare, cu atât crește și necesarul de cadre didactice și de echipamente.
Câți studenți, atâtea diplome
Este bine știut că, până acum, cine avea posibilitatea materială ar fi putut face o facultate, chiar dacă la finalul celor câțiva ani de studiu pregătirea absolventului ar fi fost pusă sub semnul întrebării, în unele cazuri. Tot ce conta era diploma de licență, mult mai ușor de obținut la o universtitate privată. Spiru Haret (14 speciliazări), Hyperion (11 specializări), Titu Maiorescu (6 specializări) sau Ecologică (7 specializări) au fost ani de zile printre cele mai solicitate, unele dintre acestea extinzându-se chiar la nivel național.
Orientativ, valoarea taxelor de școlarizare se situează, în medie, între 300 și 800-1.000 euro pe an, în funcție de modul de studiu (zi sau distanță), specializare și universitate. Așa se face că, ani de zile, avalanșa se studenți care fuseseră respinși la stat au rotunjit veniturile universităților particulare. Mai concret, veniturile gestionate anual de universitățile private au fost de aproximativ 200 milioane de euro în ultimii ani. Acum, lucrurile s-au mai temperat. Este normal ca fiecare instituție să încerce să se diferențieze prin ceva, să fie cu un pas înainte.
„În ultimii trei ani am legat din ce în ce mai bine relația cu businessul. I-am invitat să ne spună ce așteaptă ei de la un tânăr pe care îl angajează, să-și dea concursul în creșterea calității practice. Ei sunt cei care îi primesc pe studenți în internship sau le oferă joburi partime“, spune Ovidiu Folcuț, punctând câteva companii partenere: General Electric, Toyota, Microsoft. Chiar și printre cei care predau aici se remarcă nume cunoscute în mediul de business: Radu Ghețea (președinte CEC Bank și ARB), Alexandru Chideșciuc (economist-şef ING Bank) sau Eugen Dijmărescu (director general Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare).
Și tot pentru că vrea ca instituția pe care o conduce să se diferențieze, Folcuț se gândește la o extindere, prin înființarea unor „incubatoare de afaceri, o zonă antreprenorială care să-i învețe pe tineri ce înseamnă să fii angajator“. Un vis „pe termen mediu“, legat de care Folcuț nu poate intra în amănunte acum.
Filosofia pe care am încercat să o aplicăm a fost de temperare a creșterii numărului de studenți până la un anumit moment. Adică nu să aducem mai mulți și să-i triem pe parcurs, ci să-i triem de la început, Ovidiu Folcuț, rectorul URA.
