Conform datelor Institutului Național de Statistică, la 1 iulie 2011 populația României era de 21,354 milioane. Câteva luni mai târziu, la sfârșitul lui octombrie, recenzorii numărau doar 19,042 milioane de locuitori stabili. Cu 11% mai puțini decât se credea. Și în alte state din regiune recensămintele de anul trecut au descoperit diferențe destul de mari între populația oficială și cea reală (în Estonia, de pildă, lipsesc 140.000 de locuitori, adică peste 7% din total).
Dacă socotelile de astă-toamnă au fost corecte, avem și unele motive de bucurie. De pildă, înseamnă că suntem mai productivi decât credeam și că avem un PIB per capita semnificativ mai mare (6.785 de euro în loc de 6.050 de euro în 2011, de pildă). Ceea ce, din păcate, nu reușește să ne salte de pe locul 26 în UE, dar ne apropie un pic de următoarele clasate (statele baltice). Sau înseamnă că 19 milioane de români au reușit să exporte în 2011 mărfuri în valoare de 62 de miliarde de dolari (cele 23 de milioane din 1989 vindeau peste hotare produse doar de 6 miliarde de dolari).

Rezultatele ar mai putea arăta că suntem și mai economi, dar și mai datori decât credeam, având în vedere că aceleași depozite bancare (90 de miliarde de lei la finele lui 2011) și aceleași credite (104 miliarde de lei în decembrie anul trecut) se împart acum la o populație semnificativ mai mică.

Nu la fel de bine stau lucrurile în ceea ce privește rata șomajului: dacă raportăm numărul oficial de șomeri (473.000 în ianuarie) la populația stabilă revelată de recensământ, indicatorul va crește destul de puternic, de la 5,26% la 5,90%. Din fericire, va fi încă mult sub media europeană.

Nici în ceea ce privește sistemul de asigurări sociale de stat (care a înregistrat anul trecut un deficit de 3,2 miliarde de euro) veștile nu sunt tocmai bune: numărul potențialilor contribuabili este mai mic cu peste două milioane decât s-ar fi crezut. „Acei oameni plătesc CAS, dar nu la noi, ci în sistemele din Spania, Italia etc. Înseamnă, totuși, că nu vor fi, la bătrânețe, o povară pentru statul român“, spune sociologul Alfred Bulai. El consideră că singura soluție pentru a modifica proporția dintre pensionari și contribuabili este să deschidem piața muncii pentru noneuropeni. „Din păcate, nu cred că suntem încă pregătiți pentru asta – nici instituțional, nici la nivel cultural“, arată Bulai.

Impact european

În 2007, când a aderat la Uniunea Europeană, România a primit 35 de locuri în Parlamentul European. Între timp, numărul de europarlamentari alocați fiecărei țări a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona, așa că după alegerile din 2009 am trimis la Strasbourg 33 de deputați. Oficial, la scrutinul din 2014 ar trebui să votăm tot pentru 33 de eurodeputați. Însă există voci, mai ales în rândul reprezentanților statelor cu populație în creștere, care susțin că modul de reprezentare în PE trebuie schimbat regulat, în funcție de datele demografice. În cazul în care o astfel de inițiativă va avea succes, este posibil să pierdem trei sau patru mandate.

Unele schimbări ar putea avea loc și în ceea ce privește fondurile europene alocate țării noastre. Surse din cadrul Comisiei Europene au precizat însă că, cel mai probabil, sumele din cadrul exercițiului financiar 2014-2020 nu vor fi afectate de noua realitate demografică din România.

Argumente proreorganizare

Este posibil ca cifrele recensământului să aibă și alte rezultate pe plan administrativ, de această dată la nivel național. Noile date privind populația arată că un sfert din comunele României au sub 2.000 de locuitori (83 de comune au sub 1.000 de locuitori, cea mai mică fiind Brebu Nou, din Caraș-Severin, cu doar 88 de suflete, iar alte 635 au între 1.000 și 2.000 de locuitori).
În același timp, există 35 de orașe cu mai puțin de 5.000 de locuitori (pe lângă cele din tabelul alăturat numărându-se și Bechet, Ocna Sibiului, Slănic Moldova, Baia de Arieș ori Sulina). Nu mai puțin de opt județe au sub 300.000 de locuitori, alte șapte având între 300.000 și 350.000, iar opt reședințe de județ au între 37.000 și 57.000 de locuitori (cam câți trăiesc în cartierul Gheorgheni din Cluj ori Ghencea din București).

„Și recensământul din 2002 ne revelase existența a numeroase comune ce nu-și justificau rațiunea de a fi, a numeroase orașe subpopulate ori a unor discrepanțe majore între populația județelor. Acum, problema pare să se fi accentuat. Este clar că e nevoie de o reorganizare administrativă, însă nu trebuie să uităm că există interese locale ce se opun unei reforme în acest domeniu“, spune sociologul Mircea Kivu. El crede că, cel mai probabil, vom asista la o schimbare în organizarea teritorială de-abia în legislatura următoare și că este nevoie ca reforma să păstreze totuși un nivel intermediar între comune sau orașe și regiune, pentru că „sunt diverse instituții de care oamenii au nevoie în proximitate“.

Nu trebuie uitat că toate estimările și proiecțiile de mai sus se bazează pe rezultatele unui recensământ al cărui mod de desfășurare a fost criticat de numeroase voci. În București, de pildă, pare că nu este persoană care să nu cunoască cel puțin câteva cazuri de oameni pe la care recenzorii nu au trecut. Ceea ce ar putea explica de ce populația Capitalei a suferit una dintre cele mai mari scăderi din țară (de la 1,9 milioane, conform datelor oficiale, la 1,6 milioane conform numărătorii din toamna anului trecut).