Efectele mai puțin cunoscute ale COVID-19: Cum a afectat pandemia capacitatea de detoxifiere a organismului?
În ultimii doi ani, omenirea se confruntă cu un sedentarism fără precedent, care duce la apariția mai multor probleme de sănătate, afectând inclusiv calitatea tranzitului intestinal. Dacă la această realitate adăugăm și stresul și alimentația nesănătoasă, impactul asupra sănătății digestive este important.
„Din toate aceste considerente, organismul nostru începe să funcționeze mult sub potențialul optim și ajungem să ne simțim obosiți, să avem un tranzit încetinit cu simptome digestive ca balonarea și disconfortul abdominal, să avem o imunitate scăzută și să fim supuși riscului de îmbolnăvire. Mișcarea este benefică nu doar pentru mușchi, ci și pentru tractul digestiv, care are în componență fibre musculare. Lipsa exercițiilor fizice scade motilitatea intestinală și duce, în timp, la apariția constipației”, afirmă Dr. Monica Stana, medic specialist gastroenterolog în cadrul Clinicii DigestMed.
Ce sunt bolile inflamatorii intestinale?
Bolile inflamatorii intestinale (boala Crohn și colita ulcerativă) sunt afecțiuni ale tractului gastro-intestinal mediate imun, cu evoluție în pusee, fără vindecare spontană, caracterizate prin inflamație cronică la nivelul mucoasei tubului digestiv. Cele două entități clinice diferă prin localizare anatomică, aspectul macro și microscopic al leziunilor și manifestarea clinică.
„Boala Crohn se poate localiza la nivelul oricărui segment al tubului digestiv, de la cavitatea bucală până la anus, afectează toate straturile peretelui intestinal și are leziuni discontinue, asimetrice și segmentare. În schimb, colita ulcerativă afectează strict mucoasa colonului, debutând de regulă cu rectul și extinzându-se pe colon în amonte, pe o distanță variabilă, cu leziuni continue, fără zone de mucoasă indemnă între leziuni. Majoritatea pacienților cu boli inflamatorii intestinale prezintă perioade de activitate care alternează cu perioade de remisiune în care sunt lipsiți de simptome”, adaugă specialistul DigestMed.
Care sunt simptomele care ar trebui să ne trimită la doctor?
În aceste afecțiuni inflamatorii, intestinul afectat este tumefiat, inflamat, ulcerat, determinând manifestări (simptome) care vor determina pacientul să se prezinte la medic:
- Diareea – este principalul simptom – diferă în funcție de localizarea leziunilor, variind de la mai multe scaune semilegate pe zi, la scaune apoase, explozive sau grasoase și decolorate sau cu sânge.
- Rectoragiile – scaune cu sânge roșu.
- Durerea abdominală – apare de obicei în aria de proiecție a abdomenului corespunzătoare segmentului intestinal afectat.
- Durerea și tumefacția anală sau perianală, uneori însoțită de scaune cu puroi sau sânge – pot sugera prezența unor fisuri, ulcerații profunde, fistule sau abcese anale și perianale.
- Scăderea în greutate marcată, febra/frisonul, astenia fizică importantă.
Ce complicații riscă pacienții care amână investigațiile necesare?
Riscurile la care se expun neprezentându-se la control medical pot fi majore în anumite situații, în funcție de gravitatea puseului de boală. Fiind patologii fără vindecare spontană, lăsate netratate, bolile inflamatorii intestinale pot produce o serie de complicații precum:
- Stenoze intestinale – apar de obicei în boala Crohn, foarte rar în colita ulcerativă și se manifestă de obicei prin sindrom subocluziv sau ocluzie intestinală.
- Fistule – apar în boala Crohn.
- Fisuri anale.
- Abcese – apar în boala Crohn, se pot dezvolta în cavitatea peritoneală, retroperitoneală sau perianal.
- Perforație colonică – complicație gravă, rară, apărută în cazul megacolonului toxic sau în formele fulminante de boală.
- Megacolon toxic – complicație gravă, rară, apare în formele severe cu afectare extinsă în colita ulcerativă.
- Hemoragie digestivă inferioară severă – este foarte rar întâlnită în cazul colitei ulcerative.
- Cancer colo-rectal – risc mai crescut în colita ulcerativă.
Este indicat ca pacienții cu boli inflamatorii intestinale să urmeze recomandările medicilor pentru obținerea și menținerea remisiunii și, totodată, pentru a scădea riscul unui puseu de boală, care ar putea necesita intensificarea tratamentului sau chiar spitalizare.
